Cîtă lege trebuie să ştii ca să fii…. Consiliul Judeţean Vîlcea

E un sezon complex în viaţa teatrală din România, ce să zic. La Iaşi, o parte dintre actori contestă conducerea, tinerii artişti din proiectul „9G“ de la Teatrul Naţional Bucureşti (TNB) îşi declară nemulţumirea faţă de condiţiile de lucru de la TNB, iar la Rîmnicu-Vîlcea, echipa Teatrului „Anton Pann“ freamătă în faţa unei situaţii percepute drept o tentativă politică de eliminare a managerului Adrian Roman, aflat la final de mandat.

Pe scurt, deşi dl Roman a primit o apreciere mai mult decît pozitivă a mandatului său (nota 9,94 la evaluarea finală), acum se organizează un concurs, în a cărui comisie se regăseşte Alexandru Boureanu, de la Teatrul Naţional Craiova, un domn local, fost actor amator, şi o personalitate naţională (aşa spune Consiliul Judeţean Vîlcea – CJ), întrupată de George Stanca, publicist, recunoscut, printre altele, inclusiv penal, pentru plagierea traducerii Jurnalului lui Tolstoi, şi ale cărui legături cu teatrul nu au putut fi identificate. Nu că dl Roman n-ar putea participa el însuşi la concurs, însă modalitatea de organizare a lui (şi chiar faptul – asupra căruia voi reveni – că s-a organizat) e percepută drept o dorinţă a CJ de a se debarasa de fostul director.

Eu una nu ştiu ce s-a întîmplat la Rîmnicu-Vîlcea. Nu-mi plac în nici un caz comparaţiile dramatice, Hitler, Stalin etc., şi, cu scuze pentru colegii mei de „breaslă“, nu-mi place nici impresia unui conflict între mediul artistic naţional şi comunitatea locală căruia i se adresează, totuşi, teatrul în cauză. Am impresia unei alunecări într-un discurs de genul „voi, ţăranii politicieni din Vîlcea, habar n-aveţi ce-i aia artă“, care, oricît ar fi de just în privinţa competenţei politicienilor, n-are cum să nască o atmosferă propice cooperării între Teatru şi comunitatea locală.

Aşa că profit de know-how-ul recent dobîndit de cei mai mulţi dintre noi în domeniul lecturii de legi şi ordonanţe ca să încerc o altă abordare, mai puţin artistică: ce-a fost, de fapt, în capul Consiliului Judeţean Vîlcea (de care depinde Teatrul „Anton Pann“) în această poveste de-a concursul?

1. În decembrie 2014, respectivul Consiliu Judeţean dă o Hotărîre prin care, constantînd încetarea la termen a contractului de management al dlui Adrian Roman odată cu 1 ianuarie, îl numeşte pe dl Roman director interimar începînd cu 30 decembrie. Din expunerea de motive care însoţeşte Hotărîrea, reies următoarele: Adrian Roman a fost evaluat în septembrie 2014 şi a obţinut o notă foarte mare (9,94), iar autoritatea finanţatoare, Consiliul Judeţean deci, şi l-ar dori în continuare manager. Doar că noi sîntem acea ţară în care legile se schimbă toată ziua, iar în momentul în care dlui Roman i se termina mandatul, Legea managementului instituţiilor de spectacol (supranumită OUG 189/2008) fusese modificată, în aşa fel încît concursul era obligatoriu indiferent de nota obţinută de manager la evaluarea de la finalul contractului. Din 2008 pînă pe 29 iunie 2013, un director de teatru care obţinea o notă de genul celei primite de Adrian Roman (peste 9) avea dreptul să depună un nou proiect de management, fără organizarea vreunui concurs. Aşa a obţinut un al doilea mandat Ion Caramitru la Teatrul Naţional, de pildă. Începînd cu ianuarie 2015, acest drept există din nou, iar din materialele Consiliului Judeţean Vîlcea din 30 decembrie 2014, consilierii asta aşteptau, intrarea în vigoare a noilor/vechilor prevederi – noua lege, prin care se revine la forma iniţială a OUG 189, fusese votată pe 19 decembrie, dar încă nu fusese publicată în Monitorul Oficial. Culmea e că legea (185/2014) a apărut în MO fix pe… 30 decembrie.

2. Pe 11 martie 2015, Consiliul Judeţean decide că a aşteptat degeaba şi că vrea concurs – pe care îl şi anunţă public. Doar că deja la această dată, legea în vigoare e alta. Mai mult decît atît, era în vigoare şi pe 2 ianuarie, cînd a expirat la termen contractul de management al directorului Adrian Roman (care, apropo, a fost numit în funcţia de director interimar în mod absolut ilegal – conform legii, interimatul intervine fix după expirarea mandatului, adică pe 2 ianuarie, nu pe 30 decembrie, iar conform OUG 189/2008, prin derogare de la Legea administraţiei publice locale, numirea se face de către Preşedintele Consiliului Judeţean, nu de către CJ, cum s-a întîmplat în acest caz).

Iar legea actualmente în vigoare spune negru pe alb că se organizează concurs în patru situaţii: la expirarea duratei contractului de management, în termen de 30 de zile de la finalizarea evaluării finale (iar cum evaluarea finală a avut loc pe 25 septembrie, termenul de concurs ar fi fost 25 octombrie…); dacă rezultatul evaluării este sub nota 7 (e 9,94); dacă intervine anume constatarea neîndeplinirii obiectivelor, programului minimal din motive imputabile managerului, a nerealizării indicatorilor de referinţă stabiliţi prin contractul de management sau a prejudicierii imaginii instituţiei ori a autorităţii etc. (nu e cazul); dacă în termen 30 de zile lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţa publică a rezultatului final al concursului, managerul şi autoritatea nu convin asupra clauzelor noului contract de management.

E Consiliul Judeţean Vîlcea în vreuna dintre aceste situaţii? Nu e (printre altele, pentru că voluntar şi conştient a renunţat la obligaţia/dreptul de a organiza concurs în octombrie 2014). Şi atunci ce se întîmplă la Teatrul „Anton Pann“? Personal, am mai multe explicaţii: dacă oamenii din CJ ar fi avut de la început ceva cu Adrian Roman, el n-ar fi primit o notă atît de mare la evaluarea finală (căci autoritatea finanţatoare face comisiile de evaluare, iar modalitatea cea mai simplă şi curentă de „trosnire“ a unui director e subnotarea lui) şi nici n-ar fi aşteptat trei-patru luni schimbarea legii. Prin urmare, ori juriştii Consiliului Judeţean şi-au prins urechile în „cadrul legal“ (şi e vizibil că deja navigau destul de greu prin legislaţia specifică – OUG 189/2008 –, specialitatea lor fiind Legea administraţiei publice locale), fie „cineva“ s-a sesizat politic între timp asupra potenţialului unei sinecuri artistice, ori a intervenit o combinaţie între cele două. În orice caz, sper ca, dincolo de „scandalul“ artistic, oamenii din Consiliul Judeţean să-şi dea seama că s-au băgat singuri într-o fundătură legală din care pot ieşi, spre beneficiul lor şi al teatrului, pur şi simplu prin anularea concursului.

Mulţumiri lui L.M.V. pentru consultaţia juridică.