„Jean D’Ormesson, un academician şi un scriitor francez strălucit, care a scris chiar un roman cu titlu racord cu vremurile noastre, “Din voia Domnului”, cu umor si iubire de Romania, spunea: „Să nu mori simultan cu vreo catastrofa sau o vedetă! S-a stins, pe 5 decembrie 2017, la o zi de Johnny Halliday! Fireşte că mai toată lumea s-a concentrat pe cântăreţul rock- pop!  Aşa şi cu actorii de care ne despărţim în aceste zile. E dublu trist că n-am apucat să pomenim mai mult de Costică Drăganescu. Şi acum de Ştefan Sileanu, un Vlad Ţepeş fără cusur, într-un film de acum 40 de ani, in regia lui Doru Năstase şi cu niste colegi de afis remarcabili, precum Emanoil Petruţ, Ernest Maftei, Constantin Codrescu, Silviu Stănculescu, George Constantin, Mihai Paladescu sau Alexandru Repan cu care a fost coleg de scenă la Nottara o viaţă! Dar a dublat şi desene animate şi a fost un pictor, despre care am stiut mai putin! Aş fi vrut să-l fi sărbătorit mai vizibil, pe 15 noiembrie când împlinise 80 de ani (cat peliculele celebre ca Vrăjitorul din Oz sau Pe aripile vântului). Era făurit din praful de stele, la care a urcat acum! Îi mulţumim că a dat un chip unui personaj istoric atât de emblematic pentru noi şi întregul mapamond!“, a spus criticul de film Irina Margareta Nistor, pentru „Adevărul“.

 

Valerian Sava: Ecourile personajului ieşit din cadru

 

 

„Particularitatea lui Ştefan Sileanu, pe care am perceput-o în filme, mai pregnant poate decît pe scenele de teatru – calitatea sa de neuitat a fost şi rămîne aceea de fi fost şi de a fi grav fără a fi retoric; cu profunzini în reverberaţii cvasi-muzicale, nu prin poză contrafăcută.

 

"A fost extraordinară ideea care se impunea de la sine, adică fără a ţine de inspiraţia realizatorilor, aceea de a-l solicita pe Ştefan Sileanu să-l figureze pe Vlad Ţepeş în filmul omonim din 1979. Efigia sa nepereche din acest film concurează stampa pe epocă celebră şi rămîne ca şi aceasta în panteonul naţional, liberă de obligaţia adăugării altor nume de pe generic, spre a o autentifica. Dar faptul că alte filme în care a jucat poartă unele dintre semnăturile cele mai prestigioase ale filmografiei noastre, precum cele ale regizorilor Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Iulian Mihu, Manole Marcus sau Nae Caranfil, e o mărturie care dă măsura vocaţiei actorului“, a subliniat criticul de film Valerian Sava.

Marina Roman: „Regressus ad valorem – Ştefan Sileanu“

"Generaţiile de mijloc şi cele vârstnice îl ştiu şi, mulţi dintre noi, păstrează memoria unor roluri care scriu istoria teatrului românesc", a scris criticul de film Marina Roman, în debutul rubricii „Regressus ad valorem – Ştefan Sileanu“, iniţiată de Institutul Cultural Român.

"Şase ani. Au trecut ca o singură zi... De-aş fi avut măcar două. N-am zidit mănăstiri, nici cetăţi, chipul meu nu va rămâne zidit în ctitorii. Dar am clădit în sufletul ţării. E lucrarea cea mai de preţ din câte sunt date unui domn.”

Sunt cuvintele lui Vlad Ţepeş, în finalul filmului realizat de Doru Năstase în 1979. Şi din nou îl credem pe Ştefan Sileanu. Pentru că era un actor dăruit cu puterea de a spune adevărul. Pentru el şi teatrul, şi filmul, şi pictura erau adevăr", a subliniat criticul de film.

Zeci de roluri în filme

Alături de rolul din „Vlad Ţepeş“ care l-a făcut celebru, Ştefan Sileanu a mai jucat şi în alte filme care poartă unele dintre semnăturile cele mai prestigioase ale filmografiei noastre, precum cele ale regizorilor Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Iulian Mihu, Manole Marcus sau Nae Caranfil. Printre acestea, se numără: „Scopul şi mijloacele“ (regia Dan Marcoci, 1982), „Amurgul fântânilor“ (regia Virgil Calotescu, 1983), „Raliul“ (regia Mircea Drăgan, 1984), „Adela“ (regia Mircea Veroiu, 1985), „Trandafirul şi coroana“ (regia Domniţa Munteanu, 1991), „Şobolanii roşii“ (regia Florin Codre, 1991), „E pericoloso sporgersi“ (regia Nae Caranfil, 1993), „Crucea de piatră“ (regia Andrei Blaier, 1994), „Craii de Curtea Veche“ (regia Mircea Veroiu, 1995), „Don Juan sau dragostea pentru pentru geometrie“ (regia Eugen Todoran, 1997), „Despre morţi numai de bine“ (regia Claudiu Romila, 2005), „Europolis“ (regia Cornel Gheorghiţă, 2010), „Rămâi cu mine“ (serial TV, 2013). 0132 În Adela (1984), filmul lui Mircea Veroiu, Ştefan Sileanu îşi exercită farmecul şi inteligenţa masculină în rolul lui Tuliu Drăgan, contribuind, cu siguranţă la unul dintre succesele filmului românesc: în 1985 a primit premiile ACIN pentru imagine (Doru Mitran) şi decoruri (Călin Papură), iar în 1985 Marele Premiu de la Sanremo“, a punctat criticul de film Marina Roman.

Citiţi şi:

Criticul de teatru Doina Papp: In memoriam Ştefan Sileanu

A murit Ştefan Sileanu. Actorul avea 80 de ani