Cu de toate....

Totul începe în sala de consiliu, rece, elegantă, a unei mari corporaţii. În jurul mesei se află patru coordonatori de proiecte, tineri, purtând îmbrăcăminte standard, unisex. Costum de culoare închisă, cămaşă albă, cravată. Oameni pentru care viaţa personală nu mai are nici cea mai mică importanţă. Ori dacă are, orice incidenţă a ei în îndeplinirea sarcinilor este cu desăvârşire exclusă.

Respectivii s-au adunat spre a-i prezenta preşedintelui-director general şi unic acţionar al firmei proiectele de pe agenda săptămânii. Acesta se află la sute, la mii de kilometri distanţă, însă tehnologia de ultimă-oră, skype-ul, permit o comunicare prefectă. Poate doar un mic delay din când în când, care nu are nici cea mai mică importanţă. Fiecare dintre cei patru îşi prezintă detaliat, standardizat proiectul. Răspunde întrebărilor colegilor, celor ale managerului. Acesta le cere eficienţă maximă, rapiditate. Că doar şi în era post-post industrială time is money. Totul dobândeşte o frenezie la limita demenţei. Discursul de prezentare se întrerupe pe neaşteptate, cel care îl susţine are pe buze sânge.

Pe neaşteptate se schimbă, în realitate, totul. Depersonalizatul din urmă cu câteva minute construieşte dintr-o dată o poveste la persoana întâi. Neapărat horror, obligatoriu crimy. Aşadar, stupoare! Fiecare dintre cei patru are la activ o crimă. Produsul unei minţi bolnave, ale unei firi vampirice. La capătul primelor două episoade, directorul firmei le acordă corporatiştilor o pauză pentru cafea. Scuze! În secolul al XXI lea se spune şi se scrie obligatoriu Breaking coffee. Urmează zece minute stranii. Riguros cronometrate. În răstimpul cărora cei patru susţin o dizertaţie comună, sui-generis despre ce înseamnă, cum acţionează şi cum s-au exersat ei în calitate de escroci. La capătul şedinţei, conducătorul acesteia, singurul care are un nume, o identitate proprie, mr. Schrὄdinger, ne rezumă un experiment celebru din fizica cuantică. Pentru că fusese el însuşi cercetător în domeniu. Numai că realizând că în mecanica cuantică s-a cam spus totul, a creat corporaţia proprie. Care devine ea însăşi un experiment. Menit să demonstreze abolirea distanţelor dintre viaţă şi moarte.

Mai sus, am încercat să rezum ceea ce se petrece în răstimpul celor o oră şi 45 de minute cât durează spectacolul scris şi regizat de Andrei Dinu la Teatrul Municipal din Baia Mare. Spectacol care se cheamă Mr. Schrὄdinger şi despre care ni se spune că i-ar fi fost inspirat regizorului care, cum spuneam este şi semnatarul scenariului, de scrierile lui Edgar Allan Poe. Sper că toţi cititorii acestei cronici au înţeles că în cele o oră şi 45 de minute se petrec multe. Cam cinci sau şase istorii diferite. Foarte bine realizate fiecare în parte. E meritul regizorului, al scenografului Mihai Vălu, al editorului video Raul Fozecaş, al creatorului muzicii Petru Damşa, al semnatarului mişcării scenice Raul Hotcaş. Dar mai ales al actorilor Alexandra Vanci, Raul Hotcaş, Ioan Costin, Denisa Blag, Inna Andriuca şi, îndeosebi, al lui Eduard Bîndiu. Marea, insurmontabila problemă a spectacolului o reprezintă îmbinarea celor cinci sau şase istorioare diferite. Îmbinare care e în mare suferinţă. Dacă nu cumva de-a dreptul inexistentă. Nu vizual, ci la nivel strict ideatic.

Stau şi mă întreb ce a dorit, de fapt, cu acest spectacol Andrei Dinu? Să monteze o piesă cu corporatişti şi felul lor de viaţă? Avea la dispoziţie un noian de texte. Să aducă pe scenă poveşti cu vampiri ori despre natura criminală a omului? Nu văd care ar fi fost impedimentul. Să demonstreze teatralitatea scrierilor lui Edgar Allan Poe? Nici aici nu existau prea multe piedici. Un pic de talent şi meşteşug cât cuprinde. Să monteze o poveste SF? Care era problema?

Andrei Dinu cade în greşeala de a face un spectacol „cu de toate“. Spectacol care, de la un moment dat încolo, devine greu, aproape imposibil de urmărit. Fiindcă i se pierd sensul, linia directoare. Despre coerenţă nici măcar nu mai poate fi vorba. Păcat!

Teatrul Municipal din Baia Mare - MR: SCHRÖDINGER - Scenariu inspirat din scrierile lui Edgar Allan Poe; Traducerea şi adaptarea: Andrei Dinu; Regia: Andrei Dinu; Scenografia: Mihai Vălu; Editare video: Raul Fozecaş; Mişcarea scenică şi coregrafia: RauL Hotcaş; Muzica originală şi sound design: Petru Damşa: Cu: Inna Andriucă, Raul Hotcaş, Ioan Costin, Denisa Blag, Eduard Bîndiu, Alexandra Vanci; Data reprezentaţiei: 15 ianuarie 2019