Cum e când te saturi să fii corect

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Scenă din „Absolventul“ de Terry Johnson, după romanul lui Charles Webb, în regia lui Theodor Cristian Popescu  FOTO Teatrul Naţional din Sibiu
Scenă din „Absolventul“ de Terry Johnson, după romanul lui Charles Webb, în regia lui Theodor Cristian Popescu  FOTO Teatrul Naţional din Sibiu

Romanul „Absolventul” de Charles Webb apărea în librării în anul 1963, într-un moment de dezorientare generală, în care “visul american” nu mai era chiar o certitudine şi în care tinerii începuseră să se cam sature să fie corecţi, să aibă viaţa riguros programată de cutume şi de părinţii lor.

Filmul regizat de Mike Nichols, cu Anne Bancroft şi cu Dustin Hoffman aflat atunci la ora debutului, inspirat de romanul perceput ca anti-sistem şi receptat drept una dintre cele mai categorice expresii artistice ale stării “generaţiei flower power”, a fost lansat în 1967. Adică pe vremea când revoluţiile de tot felul erau de mare actualitate, de unde şi imensul lui succes de public. Un succes deloc punctual şi nicidecum efemer de vreme ce pelicula se clasează pe locul al treilea în topul celor mai profitabile producţii ale cinematografiei mondiale.

Povestea revoltatului “cu măsură” Benjmain Braddock, un altfel de tânăr furios decât cel creat de condeiul de John Osborne, tânăr furios dar simpatic, îmblânzit de farmecele seducătoarei dar maturei doamne Robinson, tânăr ce va pune pe jar întreaga “lume bună” atunci când, pe nepusă masă, se va îndrăgosti de fiica fostei amante şi o va face pe Elaine să rupă o logodnă ticluită de părinţi, părinţi ce au găsit un alt candidat convenabil poziţionat social, dar şi să compromită o nuntă costisitoare, a mai trecut un test de rezistenţă în anul 2000. Atunci când Terry Johnson a repaginat-o, a adaptat-o specificul scenei şi a făcut din ea o foarte reuşită piesă de teatru, cu premiera absolută la Gielgud Theater din Londra şi care a poposit pe Broadway în aprilie 2002.

absolventul teatru

Scenă din „Absolventul“ de Terry Johnson, în regia lui Theodor Cristian Popescu (Foto: T. N. din Sibiu)

Piesa a intrat, în traducerea Veronicăi D. Niculescu, şi în repertoriul Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, graţie spectacolului regizat de Theodor Cristian Popescu. Un spectacol care contractează foarte puţine datorii faţă de film, dar nu uită totuşi să-l citeze inteligent şi cu umor printr-un generic de final conceput în stilul peliculelor Eastman Color din anii 60-70 ai secolului trecut. Directorul de scenă nu s-a lăsat nici pradă tentaţiei de a recurge la muzica lui Simon&Garfunkel şi nici de cântecul Ms. Robinson. A făcut chiar economie la capitolul “ilustraţie muzicală”, alegerea acesteia, atâta câtă e, discretă, aşa cum se pare că a dorit-o Theodor Cristian Popescu, căzând în sarcina lui Marius Windt.   

Benjamin e în continuare un revoltat, refuză convenienţele sociale, nu-i fac deloc plăcere exerciţiile de socializare muiate în falsitate exasperantă cu care îl torturează părinţii săi, excelent interpretaţi de Dan Glasu şi de Dana Taloş. Benjamin nu e defel încântat nici de condiţia de absolvent con brio al facultăţii, nu se împăunează cu rezultatele ce îi deschid larg porţile carierei universitare, aşa cum şi-ar dori familia lui, ori îi netezesc calea în domeniul maselor plastice, aşa cum îl sfătuieşte aparent etern bine dispusul şi mereu binevoitorul domn Robinson, ca la carte adus pe scenă de Nicu Mihoc.

Din condiţia de “îmbufnat”, de dezabuzat, de iremediabil supărat pe lume şi pe viaţă îl scot strategiile de seducţie ale adulterei soţii a domnului Robinson. O femeie agreabilă, frumoasă, dar nu foarte tânără care, pe deasupra, se află şi în raporturi cordiale şi nicidecum mascate cu consumul exagerat de alcool, dar care nu şi-a pierdut farmecul. Un amestec de însuşiri ce fac din Benjamin o victimă sigură.

absolventul teatru

Scenă din „Absolventul“ de Terry Johnson, în regia lui Theodor Cristian Popescu (Foto: T. N. din Sibiu)

Regizorul spectacolului a fost extrem de inspirat atunci când i-a oferit rolul doamnei Robinson actriţei Mariana Mihu. Vedem pe scenă o doamnă Robinson care, departe de a mai fi “une jeune fille en fleur”, îl face cât ai zice peşte şah-mat pe tânărul dezabuzat, îl învaţă tainele amorului, aşa ca în Legăturile primejdioase ale lui Choderlos de Laclos,îl determină să fie o vreme dependent de ea, îl supune cu nedisimulată satisfacţie unei veritabile “educaţii sentimentale”. Iar când “procesul educaţional” s-a încheiat şi când Benjamin se îndrăgosteşte de-adevăratelea, pe bune, chiar de fiica ei (Cendana Trifan), doamna în cauză se înfurie, devine viperă, se arată categorică, şantajează, însă cedează înţelept în faţa şantajului tânărului trezit la viaţă şi devenit nu doar şmecher, ci şi autentic. Care tânăr e interpretat bine de Alexandru Malaicu.

Interpretul are toate datele personajului. Adică şi farmecul vârstei, şi ţinută, şi eleganţă, ştie să joace şi inocenţa personajului, dar şi mica lui perversitate. Ceva totuşi îi lipseşte lui Alexandru Malaicu spre a se putea şi pentru a ne putea şi noi declara pe deplin mulţumiţi de evoluţia sa. E vorba despre claritatea, despre fermitatea rostirii replicilor, mai pe şleau despre insuficienta supraveghere a calităţii vorbirii scenice. Fapt nu tocmai fără urmări pentru ansamblul reprezentaţiei deoarece, de la un moment dat încolo, adică din clipa în care Benjamin se răzvrăteşte şi face orice spre a o cuceri împotriva voinţei tuturor pe Elaine, greul pământului, cum se zice, se transferă pe umerii tânărului actor şi ai partenerei sale.

Altminteri, îndată după revoltă, comedia devine încă şi …mai comică, zâmbetele de până atunci se metamorfozează în hohote de râs, ritmul întregului e adecvat, căzăturile repetate ale lui Elaine de mare efect şi succesul spectacolului garantat.

Contribuie la aceasta şi ceilalţi tineri ori mai puţin tineri actori din distribuţie (Emöke Boldizsár, Mihai Coman, Viorel Raţă, Ioan Paraschiv, Laura Ilea, Rodica Mărgărit, Cristina Ragos şi Arina Ioana Trif), dar şi scenografia semnată de Dragoş Buhagiar. O scenografie care, raportată la complicatele construcţii cu care ne-a familiarizat reputatul artist, poate fi calificată drept “simplă”. Aşa “simplu” cum e, decorul lui Dragoş Buhagiar izbuteşte să fie pe rând, cu minime adaptări, şi camera lui Benjamin, şi cameră de hotel, şi interior de bar, şi loc de săvârşire a unei căsătorii ratate. Ceea ce numai de colea nu e.       

Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu- ABSOLVENTUL de Terry Johnson după romanul lui Charles Webb cuprinzând material din scenariu de Calder Willingham şi Buck Henry;   

Traducerea: Veronica D. Niculescu;

Regia: Theodor Cristian Popescu;

Scenografia: Dragoş Buhagiar;

Coregrafia: Florin Fieroiu;

Ilustraţia muzicală: Marius Windt;

Cu: Mariana Mihu, Alexandru Malaicu, Cendana Trifan, Dan Glasu, Dana Talos, Emöke Boldiszar, Mihai Coman, Viorel Raţă, Ioan Paraschiv, Laura Ilea, Rodica Mărgărit, Cristina Ragos, Ariana Ioana Trif;

Data reprezentaţiei: 15 decembrie 2013

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite