Teatru

articolul anterior articolul urmator

Debut acasă

0
6 May 2019 23:30:52
Cătălina Florina Florescu

Şi când spun acasă nu mă refer la România, ci mai exact la Dobrogea, regiunea unde am copilărit. Este prima mea piesă de teatru montată şi am emoţii.

Este pentru prima dată când câştig un concurs şi asta nu mi se datorează mie.

„Jocul de-a istoria“ este un proiect de echipă. Iniţial când am câştigat am crezut că se va juca piesa deja scrisă  de mine Căţelul sinucigaş şi Laika parte din volumul Teatru publicat la editura Tracus Arte. Am crezut asta pentru că vara trecută avusesem la ICR Berlin un eveniment pe care îl chemasem chiar aşa.

Este istoria o joacă? Istoricii ar răspunde „nu“ şi poate m-ar şi apostrofa. Numai că eu nu scriu istorie, o trăiesc şi apoi o recreez prin personajele mele.

Ce fel de istorie trăiesc? O istorie cu două inimi. Una care a rămas în 1998 când eram încă acasă şi alta aici, în SUA. O istorie în care am plecat de acasă să studiez şi am ajuns să predau. O istorie în care am vacanţe lungi ca şi când timpul nu s-a mişcat din loc şi sunt încă la Tulcea alături de colegii mei cărora de fapt le-am dedicat piesa care se va juca la Constanţa. Le-am dedicat-o lor pentru că clasa a 12-a este prima mare desprindere de casă, de ai tăi, şi poate şi de tine. Terminala este prima şansă să zbori deşi ai aripile încă fragile şi poate nici nu ştii de ce brusc trebuie să zbori. Vrei acasă şi vrei şi să pleci şi, într-un fel, am rămas în starea asta de 21 de ani.

Piesa de teatru „Am aflat … azi“ a fost scrisă de o femeie matură care este mereu înconjurată de istorie: a mea, a studenţilor mei, a băiatului meu, a celor de acasă, a celor de aici. Am scris piesa de teatru înconjurată de istoria recentă a ţării în care locuiesc ascultând ştiri la radio despre România; am scris piesa gândindu-mă la ce ne spunea unul dintre mentorii mei din liceu, dl. Cezar Calenic, profesorul nostru de limba română şi literatură universală; am scris piesa cu drag retrăind vag primele începuturi de iubiri din liceu dar şi primele înfrângeri; am scris piesa cu mult dor de limba română.

Dar am emoţii pentru că nu mi-am auzit textul şi nu am fost în sală la repetiţii. Textul se joacă în absenţa mea. Textul s-a desprins de mine -- ceea ce e firesc. Într-un gest oareccum pirandellian, eu, scriitoarea, îi caut pe actori şi regizor.

Istoria pe care o trăiesc este o constelaţie. Asta e tot ce va divulg.

Toate detaliile aici.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările