FOTO Direct de la celălalt capăt al lumii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Printre producţiile cele mai aşteptate la ediţia a noua a Festivalului Internaţional de Teatru de Animaţie „Bucurii pentru copii. Spectacole de colecţie“ a fost „Călătorie spre Soare Apune“, venită din îndepărtata Chină.

O poveste frumoasă despre o maimuţă care vrea să devină om, dar pentru aceasta trebuie să parcurgă un drum de cinci sute de ani, timp în care deprinde învăţăturile sacre: om înseamnă să fii milos, curajos, înţelept şi responsabil. Odată însuşită lecţia sacrificiului de sine, cu alte cuvinte, saltul pe scara evoluţiei morale, maimuţa se va transforma, pe nesimţite, în fiinţă umană. De acum înainte ştie că are responsabilitatea de a preţui viaţa tuturor.

image

Scenă din „Călătorie spre Soare Apune“, spectacolul imaginat de Călin Mocanu şi Wong Tim Keung Simon

Aşadar, spectacolul imaginat de Călin Mocanu şi Wong Tim Keung Simon (cel din urmă şi autorul textului), coproducţie a Institutului „Ming Ri“ pentru educaţie şi artă din Hong Kong şi Teatrul de Animaţie „Ţăndărică“, foloseşte o schemă prezentă în mentalul colectiv, graţie căreia povestea este asimilată pe loc. Nu-i vorbă, gradul său de accesibilitate creşte şi prin metodele cunoscute, ghicitori, pilde, dar şi prin personajul bunicului care îşi transmite învăţăturile nepoţelului său maimuţă începând cu cele trei tehnici esenţiale de supravieţuire: cum să se dea peste cap, cum să se caţere în copac, cum să culeagă fructe ca să le mănânce. Evident, toate vor fi prilej de efecte comice, întrucât învăţătura presupune „volens-nolens“ şi numeroase trânte. Mai mult, spre deliciul spectatorilor, întregul discurs de învăţare este ilustrat pe fundal de simpatice umbre. Dar dincolo de umor, de mişcare şi acţiune, textul se încarcă pe alocuri şi de poezie prin replici cum ar fi „Lacrimile şi emoţiile au spart zidul“ sau „Foloseşte-ţi paşii ca să schimbi lumea!“

image

Scenă din „Călătorie spre Soare Apune“, spectacolul imaginat de Călin Mocanu şi Wong Tim Keung Simon

Nimic de zis, istorioara în sine e frumoasă. Dar ea nu ar eclata fără exuberanţa mijloacelor prin care autorii o transmit publicului. Surprinzător, regizorii au îmbrăcat clasica poveste pentru cei mici cu ironie şi chiar detaşare brechtiană. Procedeul este evident mai ales în construcţia naratorului (care se va dovedi în final chiar Regele Maimuţă), pe care actorul Chan Kin Man Raymond îl interpretează cu talent şi mult umor. Aceeaşi distanţare brechtiană dătătoare de umor va fi uşor de sesizat şi în partitura actriţei Lau Ting Kwan Ivy, interpreta călugărului Tang.

image

Scenă din „Călătorie spre Soare Apune“, spectacolul imaginat de Călin Mocanu şi Wong Tim Keung Simon

Regizorul Călin Mocanu explică:

Ce le-am cerut din prima clipă şi apoi le-am cerut şi la Galaţi, şi la Bucureşti a fost să aibă o relaţie între personaj şi actor. La un moment dat, povestitorul îi roagă: «Ming şi IFI (numele reale ale actorilor, n.n.), hai să mă ajutaţi în scena cutare!». Ei intră în rol şi relaţiile se schimbă. Sau când, la un moment dat, un personaj nu mai poate să lupte, redevine actor şi îşi atenţionează colegul: «opreşte-te, că nu mai pot!»“.

image

Scenă din „Călătorie spre Soare Apune“, spectacolul imaginat de Călin Mocanu şi Wong Tim Keung Simon

Despre cum s-au materializat toate aceste indicaţii, mai ales în ceea ce priveşte rolul naratorului, Călin Mocanu ne dă mai multe detalii:

Este un story-teller cu detaşare, cu dedublare între actor şi personaj, care are şi replici în limba română sau în engleză. Am încercat să se simtă bine şi să simtă sala. În Bucureşti, a avut sala în mână de câteva ori clar şi a dus-o unde a vrut el.

Dar niciunul dintre procedeele respective nu ar fi câştigat simpatia publicului dacă nu ar fi fost ritmul captivant al montării. Cu tehnicile multimedia la degetul mic, cu spectaculoasele efecte ale teatrului de umbre, mânuite, vorba aceea, ca la ele acasă, de unul dintre reputaţii maeştri chinezi, Li Jianxin, cu personaje în carne şi oase dublate de imaginile-umbre de pe ecran, cu poveştile istorisite de narator care se pot urmări în acelaşi timp şi pe fundalul video, spectacolul conceput la unison de cei doi regizori nu pierde niciun minut din ritm. Şi, last but not least, nu trebuie uitată prezenţa ghiduşă a învăţăcelului interpretat de Leung Man Wing, care sare pe scenă, mănâncă, se strâmbă, se scarpină ca o maimuţă în cel mai comic mod cu putinţă, în timp ce toate acţiunile lui sunt dublate în oglindă de maimuţica animată de pe ecran.

image

Scenă din „Călătorie spre Soare Apune“, spectacolul imaginat de Călin Mocanu şi Wong Tim Keung Simon

Hotărât lucru, momentele de teatru de umbre, cu desele lupte de Kung-Fu pline de mişcare, deci cu atât mai antrenante, s-au dovedit printre cele mai spectaculoase. După reprezentaţie, publicul curios avea să afle mai multe despre această tehnică chiar de la maestrul Li Jianxin. Iar păpuşile frumoase, construite de Chung Ho Fai, la fel ca siluetele gracile care se proiectează în chip de umbre, au luat ochii celor mici.

image

Scenă din „Călătorie spre Soare Apune“, spectacolul imaginat de Călin Mocanu şi Wong Tim Keung Simon

Aşadar, două au fost ingredientele esenţiale ale Călătoriei spre Soare Apune: ritmul şi umorul. Căci montarea s-a dovedit accesibilă şi datorită numeroaselor elemente comice, de la ţânţarul care bâzâie pe ecran sau coama albă de cal pe care actriţa o poartă în chip de podoabă capilară, fără vreun alt costum, la replicile amuzante. De exemplu, când, după cinci sute de ani, maimuţa încă nu ştie cum arată tutorele său, călugărul Tang, se va întreba: „Poate ca Rambo?“, „Ar putea fi om de afaceri?“, „Om de ştiinţă?“. Ceea ce publicului nostru i se pare un pigment comic pentru cel chinez are o cu totul însemnătate, după spusele regizorului Călin Mocanu:

În viaţa reală oamenii sunt foarte apropiaţi de video, se plimbă cu Rambo pe stradă sau la mall. Acolo e altfel de atmosferă. Batman umblă pe stradă cu vreo patruzeci de copii în spate. Simbolistica lor e diferită“.

image

Scenă din „Călătorie spre Soare Apune“, spectacolul imaginat de Călin Mocanu şi Wong Tim Keung Simon

În Călătorie spre Soare Apune, povestea, culoarea, ritmul, umorul, succesiunea mijloacelor în anumite momente, simultaneitatea şi orchestrarea lor simfonică în altele i-au ţinut pe spectatorii cei mici cu sufletul la gură, iar pe cei mari cu zâmbetul pe buze.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite