Doamna Olga era nelipsită de la slujbele Bisericii Kretzulescu. Şi când spun nelipsită asta înseamna că venea nu doar la liturghia duminicală, ci şi la acatistele de miercuri sau de vineri şi era foarte implicată în bunul mers al parohiei.

Nu voi uita niciodată o întâmplare. Eram în Săptămâna Mare la o Denie. La un moment dat, biserica a rămas în beznă. Era o pană de curent.

Lumea a început sa se agite neştiind ce să facă. Într-o clipa s-a auzit vocea ei puternică, inconfundabilă: „Dragă, să-mi dea cineva numărul de la Enel! Cine îl ştie?“

O voce timidă din întuneric i-a zis numărul de la deranjamente.

După nici un minut, glasul doamnei Olga a tunat de au zăngănit geamurile cu vitralii: „Alo, Enelu'? Sunt marea actriţă Olga Tudorache şi vreau lumină în biserică!!!“

Acum, doamna Olga Tudorache este în lumină. Rest in peace!