Două enunţuri. Despre Radu Beligan

Mereu se înghesuie unii care sunt degrabă vărsători de judecăţi în momente delicate. Pe de altă parte, pe mine mulţi mă numesc prea îngăduitor.

A murit Radu Beligan. A fost un mare actor şi un mare om de cultură cu opţiuni politice discutabile. Dar cred că aceste opţiuni nu acum se cuvin discutate. Avem tot timpul să le analizăm.

Mai ieri, am văzut o postare cum că a fost premiat Ilie Năstase, deşi a spus că rromii ar trebui duşi în judeţul Harghita. Nu sunt fanul unor declaraţii rasiste, dar totuşi vorbim aici despre un mare tenismen - sper că nici preşedintele nu a premiat rasistul, deşi nici măcar el nu poate tăia un om în două. Sau poate, totuşi, de vreme ce pastorului Tőkés i-a retras distincţia.

Într-adevăr, sunt foarte îngăduitor. Faptul că Eugen Barbu a fost un moral insanity nu mă face să admir mai puţin Principele, ba îmi plac şi unele versuri ale lui Adrian Păunescu. Morala şi arta sunt două domenii foarte diferite.

Oricum, ce vreau să spun este că nu mi se pare elegant să distribui afişe despre cum l-a sprijinit Radu Beligan pe Ponta în chiar momentul morţii lui, şi că Beligan a fost un mare actor în pofida acelui sprijin. Nu cred că sunt două enunţuri foarte greu de înţeles.