Două spectacole cu „Macbeth“ în Festivalul „Shakespeare“ de la Craiova

Comentez astăzi două spectacole văzute cu ocazia celei de-a XI-a ediţii a Festivalului Internaţional „Shakespeare“ care se desfăşoară în aceste zile la Craiova. Două spectacole cu aceeaşi piesă - „Macbeth“ - montate în chei stilistice absolut diferite.

1. Concentrare maximă

Cel mai adesea se spune că Macbeth este o piesă despre frică. Aceasta, scrie Gelu Ionescu (cf. Cartea lui Prospero, Editura Humanitas, Bucureşti, 2017, este „starea fundamentală în care tragedia se desfăşoară, e climatul ei“. Frica generează în Macbeth suferinţă.

Practic, continuă exegetul, de personajul, de omul Macbeth nu ne leagă nimic, însă cu toate acestea ceea ce ne ţine aproape de el este intensitatea suferinţei.Adică ceea ce Gelu Ionescu socoteşte a fi suferinţa suferinţei. Macbeth suferă, are nevoie de încurajare, îşi spune singur că este imbatabil. De aceea repetă mereu că este invincibil, că pădurea îl apără, îl ocroteşte. „Cutez orice se poate cuteza“.

FOTO Maria Ştefănescu

La rândul său, Aureliu Manea (cf. Spectacole imaginare, Editura Eikon, Bucureşti, 2018) observa că lui Macbeth „îi este teamă de lumină“ drept pentru care „toate acţiunile se petrec Noaptea. Macbeth îşi doreşte ascunzişul.Nu vrea să fie văzut de nimeni în timp ce încalcă toate legile umane. Căci Macbeth nu ţine seama de nici o lege. Criminal înveterat el merge din crimă în crimă“. Un alt exeget, polonezul Andrzej Żurowski crede că în Macbeth „Shakespeare a pus în lumină negurile celor mai ascunse cotloane ale sufletului omenesc “ (cf. Citindu-l pe Shakespeare, Fundaţia Culturală Camil Petrescu, Bucureşti, 2010).

Recunoaştem cu mare uşurinţă toate aceste date în spectacolul montat de Fred Abrahamse la Compania Abrahamse &Meyer din Cape Town, Africa de Sud. Totul se petrece în inima nopţii, întreg spectacolul se consumă cu luminile joase însă în aşa fel lucrate încât vedem chipurile actorilor. Veşnic înveşmântaţi în negru cu un mic detaliu pe costum care trimite cu gândul la kiltul scoţian. Cred că pe două tipuri de expresivitate a mizat Fred Abrahamse. Pe expresivitatea facială şi pe aceea generată de calitatea rostirii replicilor.

FOTO Maria Ştefănescu

Cineva, un prieten, actor la Naţionalul craiovean, îmi povestea că, în pauza unei repetiţii din vremea miticelor sale spectacole din Bănie, Silviu Purcărete glumea spunând că există actori pe care limba engleză îi ridică şi actori pe care franceza îi îngroapă. Ascultându-i rostindu-şi replicile pe toţi cei şase actori din distribuţia montării de la A.M. Poductions din Cape Town, începând cu excelentul Marcel Meyer, deţinătorul rolului Macbeth, şi continuând cu Stephen Jubber (foarte bun în Macduff), Matthew Baldwin, Jeremy Richard, Tristan de Beer şi Taylin Ramsamy i-am dat dreptate. Mi-am adus involuntar aminte de vremea în care elev şi student fiind urmăream Integrala Shakespeare produsă de BBC. Era vorba despre spectacole de valoare variabilă, dar în care de la grija pentru rostire nu se făcea niciodată rabat. Cum nu se face nici în spectacolul care prilejuieşte aceste însemnări.

Fiecare dintre cei şase actori, protagonistul însuşi interpretează mai multe roluri. Ca în vremea lui Shakespeare distribuţia este compusă în exclusivitate din bărbaţi, iar atât Tristan de Beer, cât şi Taylin Ramsamy evoluează impecabil în rolurile Lady Macbeth, respectiv Lady Macduff. Bine punctată scena discuţiei dintre aceasta din urmă şi fiul lui Macduff (iarăşi Tristan de Beer) de dinaintea crimei ordonate de Macbeth.

FOTO Maria Ştefănescu

Piesa, se ştie, este una scurtă, printre cele mai scurte şi concentrate ale lui Shakespeare. Andrzej Żurowski  spune că „e compusă numai din momente tensionate. Nu e loc în piesă de momente de umplutură“. Cu toate acestea, Fred Abrahamse operează tăieturi în text. Nu toate din cale afară de inspirate. Trece poate cu prea multă repeziciune peste ospăţul dat de Macbeth spre a-şi sărbători încoronarea, lucru bizar fiindcă spectacolul începe şi se încheie cu cine marcând schimbările de deţinători ai puterii. Graba îşi spune cuvântul şi pe momentul uciderii lui Banquo. Păcat.

ABRAHAMSE&MEYER PRODUCTIONS din Cape Town-MACBETH de William Shakespeare;  Regia: Fred Abrahamse; Cu: Marcel Meyer (Sergentul sângeros,Macbeth); Stephen Jubber (|Duncan, Macduff, Spirit), Matthew Baldwin (Prima vrăjitoare, Malcolm, Criminal, Ross), Jeremy Richard (A doua vrăjitoare,Donalbain, Portarul, Un ucigaş), Tristan de Beer (A treia vrăjitoare, Lady Macbeth, Fiul lui Macduff, Fleance) Tailyn Ramsamy (Banquo, Spirit,Lady Macduff, Medicul scoţian); Data reprezentaţiei: 27 aprilie 2018

2. Macbeth şi vrăjitoarele

În urmă cu câţiva ani, Teatrul „Regina Maria“ din Oradea a demarat un proiect mai amplu. Un ciclu pe care eu l-aş socoti a fi preponderent de spectacole-studiu, de spectacole-eseu, ciclu al cărui rol ar fi acela de a conspecta, evalua şi valoriza scenic rolul fundamental al nopţii în câteva dintre marile texte shakespeariene. De la Hamlet la Regele Lear şi acum la Macbeth.

Scenariile dramatice au fost întocmite în principal de regizorul ciclului, Gavriil Pinte, în colaborare ori numai inspirat de excepţionalele sugestii critice care se regăsesc în scrierile a doi admirabili teoreticieni. E vorba despre Monique Borie şi George Banu.

FOTO Remus Toderici

Nu, în nici unul dintre cele trei cazuri Gavriil Pinte nu a intenţionat reprezentarea integrală a pieselor sus-menţionate. Şi-a stabilit o temă de studiu pe care a dezvoltat-o, dorind să arate ce rol capătă noaptea în conturarea şi împlinirea ei.

Tema din Episodul Macbeth este aceea a profeţiei. A felului în care se împlineşte ori este contrazisă zicerea destinului ale cărui mesageri sunt vrăjitorii şi vrăjitoarele (George Dometi, Georgia Căprărin, Adela Lazăr, Anca Sigmirean, Anda Tămăşanu). Este mai mult ca sigur că în nici o altă piesă a lui Shakespeare noaptea nu deţine atâta importanţă ca în Macbeth. La adăpostul nopţii apar vrăjitoarele, în inima nopţii ele îşi enunţă răutăcios-insinuant profeţiile, în noapte se împlinesc ori se frâng acestea. Noaptea curajul se îmbină cu frica, noaptea frica devine devastatoare, noaptea se comit cele mai odioase crime. Noaptea este ucis Regele (George Voinese), noaptea este asasinat Banquo (Răzvan Vicoveanu), tot noaptea i se pune gând rău lui Macduff (Ciprian Ciuciu-Pitz), la adăpostul nopţii sunt încoronaţi domnul şi doamna Macbett (Şerban Borda şi Angela Tanko), în lumina nopţii are loc banchetul încoronării (construit scenic ca un ritual, ca un dans, ca o coregrafie), sub teroarea nopţii moare Doamna Macbeth şi tot noaptea, înconjurat, înghiţit aproape de copacii care s-au mişcat capitulează domnul Macbeth. Noaptea îşi zămisleşte visurile de mărire potenţate, amplificate de zicerile vrăjitoarelor şi de influenţele negative ale soţiei sale, Macbeth. Noaptea speră el că va putea să îşi împlinească partea pozitivă din ceea ce ­i-a scris Destinul. Iar în spectacolul de la Oradea verbul a scrie dobândeşte concreteţe vizuală şi sonoră. Vrăjitoarele bat înştiinţări la uriaşe maşini de scris, notifică sentinţe ori îi comunică domnului Macbeth, tot în scris, că a apucat-o pe o cale greşită. Că i-a fost rescris destinul. Noaptea se simte la ea acasă într-un spaţiu bine ferecat, atent vegheat de portari (Sebastian Lupu) şi de doctori (Mirela Lupu) cu rol de crainici. Noaptea e vremea insomniei, iar insomniaci se zice că ar fi fost toţi dictatorii lumii. Caligula, Nero, Hitler, Stalin.

FOTO Remus Toderici

Gavriil Pinte aspiră la un spectacol de atmosferă. De aici rolul apăsat, major al ilustraţiei muzicale, al sound-design­-ului, de aici atât de elaborata retorică a imaginii (scenografia: Roxana Ionescu), de aici rostirea cvasi-egală, incantatorie, intenţionat parcă asemănătoare celei a unui poem vetust de odinioară. De aici poate şi un anume risc asumat al monotoniei.

FOTO Remus Toderici

Teatrul „Regina Maria“ din Oradea- ÎN INIMA NOPŢII: EPISODUL MACBETH;  Scenariu după William Shakespeare de Gavriil Pinte cu inserţii din George Banu şi Monique Borie; Regia şi coloana sonoră: Gavriil Pinte; Scenografia: Roxana Ionescu; Cu: Şerban Borda (Domnul Macbeth), Angela Tanko (Doamna Macbeth), George Voinese (Regele), Răzvan Vicoveanu (Banquo), Ciprian Ciuciu (Macduff), Sebastian Lupu (Portarul) Mirela Lupu (Doctorul), George Dometi (Vrăjitorul), Georgia Căprărin, Adela Lazăr, Anca Sigmirean şi Anda Tămăşanu; Data reprezentaţiei: 27 aprilie 2018