Exact ceea ce trebuie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Încep aceste însemnări recunoscând cât se poate de sincer că am fost puţin mirat atunci când tânărul regizor Tudor Lucanu mi-a mărturisit că viitorul lui proiect artistic va fi punerea în scenă, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, a unui spectacol cu piesa Ecarisajul pentru toţi (L’équarrisage pour tous) de Boris Vian

Vian a fost o personalitate şi contradictorie, şi complexă. A trăit la maximum fiecare clipă din viaţă, poate şi fiindcă ştia că este condamnat la moarte prematură din pricina unei cardiopatii extrem de grave.

Născut în 1920, mort la doar 39 de ani, în timp ce urmărea un film inspirat dintr-o creaţie a sa, Vian a făcut de toate. A scris primul său roman - Trouble dans les Andains - când nu avea decât 22 ani, a fost scriitor, inginer, trompetist, jurnalist la Les Temps Modernes, critic de jazz, traducător, director artistic al unei case de discuri, textier şi interpret al propriilor cântece, a fost pictor şi aspirant chiar la o carieră de sculptor.

Je voudrais pas crever avant de connaître les plaisirs et les joies de la mort, scria el într-unul dintre superbele sale poeme.

FOTO Laurian Popsa

ecarisaj foto laurian popsa1

A fost prieten cu Sartre, acelaşi Sartre pe care l-a ironizat subtil într-unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste ale secolului al XX lea - L’écume des jours - prezentându-l sub numele de Jean-Sol Partre, perorând la nesfârşit în cafenelele pariziene, a fost deopotrivă amic cu Simone de Beauvoir, Raymond Queneau, Jacques Prévert. A avut un pseudonim - Vernon Sullivan - scrierile publicate de respectivul „dublu” literar, pastişe ale romanului série noire american, fiind succese de moment, în vreme ce opere semnate de son nom, precum Toamnă la Pekin, Iarbă roşie sau Cel ce smulge inimi, au devenit celebre doar postum.

Mirarea mea faţă de decizia lui Tudor Lucanu de a monta Ecarisajul pentru toţi avea mai multe motive. Vian este foarte puţin cunoscut la noi, piesele lui fiind jucate cu maximă parcimonie. S-au reprezentat ici-acolo şi au avut parte de vieţi scurte puţinele montări cu Ospăţul generalilor şi Cei ce clădesc Imperii, lucru bizar fiindcă Vian le-a conceput drept satire anti-militariste. Cum nu se poate mai convenabile şi pentru cei ce aprobau proiectele de repertorii în vremea comunistă. Antimilitaristă e şi Ecarisajul pentru toţi, socotită de exegeţi drept un vodevil paramilitar.

FOTO Laurian Popsa

ecarisaj foto laurian popsa2

Apoi, mirarea mea era explicabilă prin detaliul că piesele lui Vian sunt oarecum „circumstanţiate”. Reflectă o realitate specifică Europei şi Franţei din şi de după al Doilea Război Mondial. De pildă, în Ecarisajul pentru toţi faptele se consumă după Marea Debarcare, ocazie pentru Vian de a-i lua la refec şi a-i supune unei satire absolute deopotrivă pe francezi şi pe profitorii Rezistenţei, pe nemţi, pe ruşi, pe americani, chiar şi pe japonezi. Totul într-un amestec de baroc, grotesc şi de burlesc cu totul remarcabil. Singurul care, valorificat scenic aşa cum se cuvine, salvează de la datare piesa respectivă.

Pe de altă parte, nu trebuie uitat că Tudor Lucanu, încă un regizor foarte tânăr, are o anumită experienţă în domeniul readucerii în actualitate a unor texte aparent datate. Un bun, un solid spectacol cu 12 oameni furioşi, o versiune extrem de inteligentă a Emigranţilor, ambele montate la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca sunt argumente în favoarea aserţiunii de mai sus.

FOTO Laurian Popsa

ecarisaj foto laurian popsa3

Cert e că spectacolul de acum este o reuşită. E mult zgomot în spectacolul de la Arad, dar nu e nicidecum mult zgomot pentru nimic. E, de asemenea, o formidabilă harababură organizată şi dirijată minuţios pe scenă de tânărul director. Şi cu toate că se vorbeşte mult, fiindcă mai toate personajele sunt specializate în vorbitul aiurea, imaginile par, câteodată, a fi desprinse şi mixate dintr-un film din vremea Marelui Mut.


FOTO Laurian Popsa

ecarisaj foto laurian popsa4

Povestea ecarisorului (Ovidiu Ghiniţă) ce are o nevastă tare tâmpiţică, instabilă emoţional (Adriana Ghiniţă), un vecin cum nu se poate mai băgăreţ (Ioan Peter), două fiice ce au acelaşi prenume, Marie, (Carmen Vlaga-Bogdan şi Cecilia Donat-Lucanu), un băiat care la ordin trebuie să se travestească în fată (Alex Mărgineanu), o fiică-bărbat (Angela Petrean-Varjasi) şi un alt fecior războinic, dar nevrotic, plângăreţ şi infantil Ştefan Statnic), ce vrea să o mărite pe una dintre cele două Marie, rebotezată în acest scop cu prenumele Cyprienne cu un soldat neamţ (Eric Ţuţuianu) prin a cărui casă-atelier trec, într-un du-te-vino necontenit rezistenţi de ocazie (Dorina Darie-Peter, Călin Stanciu), soldaţi germani (Robert Pavicsits, Cosmin Blaga), americani (Marian Parfeni, Ionel Bulbuc), japonezi (Marian Parfeni), o poştăriţă iubitoare de pahar (Dorina Darie Peter), două călugăriţe (Robert Pavicsits, Cosmin Blaga), un pastor (Ionel Bulbuc), cu toţii sfârşind în groapa de ecarisaj, este bine ritmată. Are sevă, are umor, e măsurat muiată deopotrivă în grotesc şi în burlesc. Iar spectacolul este exact ceea ce trebuie.

Mi se pare corect să semnalez şi detaliul, devenit în vremea din urmă tot mai rar, că montarea beneficiază şi de un caiet de sală inteligent, bine întocmit, cu informaţii utile. L-a alcătuit Adriana Sasu şi - conferit un aspect grafic atrăgător Laurian Popa.

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad - ECARISAJUL PENTRU TOŢI de Boris Vian; Traducerea: Diana Crupenschi; Regia şi scenografia: Tudor Lucanu; Light design: Lucian Moga; Sound: Cosmin Lupan; Cu: Ovidiu Ghiniţă, Alex Mărgineanu, Ioan Peter, Adriana Ghiniţă, Carmen Vlaga-Bogdan, Cecilia Lucanu-Donat, Robert Pavicsits, Cosmin Blaga, Dorina Darie-Peter, Eric Ţuţuianu, Ştefan Statnic, Angela Petrean-Varjasi, Marian Parfeni, Călin Stanciu; Data premierei: 8 octombrie 2016

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite