Florin Piersic Jr: „Rolul meu l-ar juca taică-meu, după o operaţie estetică destul de obositoare“
0
A fost odată ca niciodată un poet turc, Nazim Hikmet Ran, care a trăit şi a murit ca un comunist, dar a scris versuri ce au supravieţuit comunismului, care, oricum, n-a existat. În tot cazul, dacă nu era recitalul de poezie „Eu sunt un orb“ al lui Horaţiu Mălăele, n-aş fi auzit de turcul acesta.
Când am văzut a doua sau a treia oară spectacolul lui Mălăele, mi-am dat seama că poezia „Uriaşul“ mi se lipise, la cald, de suflet şi aşa avea să rămână. În această poezie de o naivitate sfâşietoare cum numai poeţii pot isca, e vorba despre un uriaş îndrăgostit, fără speranţă, de o femeie mărunţică, al cărei vis era o căsuţă cu o grădiniţă sub fereastră.
Uriaşul cu pricina e Florin Piersic Jr. El n-are ochi albaştri, precum personajul lui Nazim Hikmet, în schimb are o voce de o blândeţe neverosimilă, aşa cum îmi imaginez că avea uriaşul. O să spuneţi că e o neconcordanţă de timp, fiindcă turcul s-a prăpădit înainte să se nască Florin, însă e doar un detaliu irelevant.
M-am revăzut cu uriaşul ăsta cu voce bândă după mulţi ani, cu ocazia unui interviu minunat pe care avea să i-l acorde lui Andrei Crăciun, micul om mare al publicisticii româneşti, în numărul de aprilie al publicaţiei de cultură masculină FHM. Am băut o bere în Control, iar după ce am insistat să achit ceaiul din care sorbise actorul, regizorul, scenaristul, producătorul Florin Piersic Jr, , barmanul a dat din cap: „Se poate? Pentru domnul Florin, e plăcerea noastră“. Am plecat încântat că notorietatea lui Florin urcase câteva zeci de metri pe sensul de la Universul la Cercul Militar, respectiv de la Teatrul Mic până la clubul în care colcăie hipsterii.
N-am să insist asupra vieţii şi operei lui Florin Piersic Jr. – cine-l ştie, îl ştie, cine nu, ar face bine să. Zic numai că e un tip de-o politeţe răvăşitor de desuetă. Presupun că asta are de-a face cu educaţia, doar că acum risc să devin eu perimat pomenind despre asta. Prieteni, iată chestionarul unuia dintre cei mai cool oameni de teatru, film şi carte ai timpurilor noastre.
De ce te temi cel mai tare?
Niciodată n-am răspuns la întrebarea asta. Nu e normal să-mi etalez punctele slabe, m-aş expune inutil.
Care e prima ta amintire?
Crăciunul. Aveam vreo cinci ani. Au sunat colindătorii la uşă. Şi când am întrebat “cine e?”, au început să urle ceva. M-am speriat şi am fugit la maică-mea.
Pe cine admiri cel mai mult şi de ce?
Pe Murakami. Pentru că nu dă interviuri. Dacă e să fiu realist, nici n-are nevoie.
Ce-ţi place la înfăţişarea ta?
Absolut nimic. Dar m-am obişnuit cu ea.
Care e cel mai preţios lucru pe care îl deţii?
Un jurnal. Mai vechi. Nici măcar nu e al meu, i l-am confiscat cuiva.
Cine ar juca rolul tău într-un film?
Taică-meu. După o operaţie estetică destul de obositoare.
Ce-ţi reproşezi cel mai des?
Că iar am pierdut o oră din viaţă pe Facebook.
Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?
Tâmplărie.
Cum ţi se spunea când erai mic?
Pierre.
Care e cea mai mare realizare a ta?
Copchila mea.
Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?
“Mi-e îngrozitor de dor de Piersic.” (Prietena mea, către sora ei, după vreo săptămână în care am fost departe unul de altul.)
Cum ai dori să-şi amintească posteritatea de tine?
“Ăla cu operele cumplite.”
Florin Piersic Jr. e un artist cunoscut chiar şi de cei atât de tineri încât au aflat că ar fi fiu de actor, dar nu ştiu exact al cui.
Articol publicat pe horiaghibutiu.ro.
Se încarcă comentariile...
