La început de septembrie, când teatrele de stat bucureṣtene nu ṣi-au deschis încă noua stagiune, cele independente se află de mult în miṣcare. De altfel, nici nu s-au oprit, căci nu au cunoscut odihna relâche-ului estival.

Iar acum sunt deja pregătite să-ṣi adune spectatorii sub acelaṣi acoperiṣ. De fapt, sub lumina aceluiaṣi nor sărbătoresc, Festivalul „Undercloud“, pus la cale, de ṣapte ani, de regizoarea Chris Simion.

Sanda Viṣan - Acum, când festivalul devine internaṭional, îṭi propun să privim puṭin ṣi fără mânie înapoi, spre începuturi. De când există Festivalul de Teatru Independent Undercloud?

Chris Simion - Anul acesta cel mai important pentru noi este faptul că festivalul s-a transformat din naṭional în internaṭional, pentru că s-a impus de la sine această trecere. Am evoluat de la an la an ṣi nu vrem să ne limităm doar la spaṭiul românesc, ci vrem să ne extindem, să creăm punṭi între ceea ce facem noi ṣi ceea ce fac ceilalṭi.

S.V. - Să înṭeleg că ceilalṭi trebuie să aibă un statut similar cu al vostru, adică independent, pentru a fi fost selectaṭi în festival?

C.S. - Vom vedea. Am selectat trei spectacole best of : Blind Hamlet, din Londra, care a participat la Festivalul de la Edinburgh…

S.V. - In Fringe.

C.S. - Da. Apoi A l’ombre de coré, ce este un spectacol magnific de dans ṣi teatru, al unei trupe din Nisa, care a participat la Avignon, în off  ṣi celebrul Asteptându-l pe Gogot al ungurilor de la Budapesta, care a făcut deja, în independent, turul celor mai importante festivaluri de teatru.   

S.V. – Festivalul Undercloud are ṣapte ani, adică merge la ṣcoală. De aceea ṣi-a făcut ṣi el manual digital: începând din acest an, are site-ul propriu, cu programul integral al festivalului (www.undercloud.ro).

C.S. - Nu numai că merge la ṣcoală, dar a început să aibă ṣi reguli, să se ia în serios.

S.V. - Adică până acum era mai „boem”? Am văzut câteva spectacole la ediṭia de anul trecut ṣi nu mi-a făcut impresia că ar fi domnit improvizaṭia.

C.S. - Inseamnă că ne atingem scopul: nu ne lăudăm singuri!

Nu mergem pe cantitate, ci pe calitatea spectacolelor. Nu ne interesează să avem multe spectacole în festival...

S.V. - Ṣi totuṣi aveṭi.

C.S. - Puṭine ṣi bune. Anul acesta prezentăm mai multe spectacole, fiindcă s-a extins festivalul, la nivel de spaṭiu de joc.

Festivalul este construit ca o insulă. A început în 2008, la Motoare ṣi s-a desfăṣurat patru ani, până în momentul când s-a sistat acolo, din cauza lucrărilor la Teatrul Naṭional. Nu este gândit să împânzească Bucureṣtiul în zeci de spaṭii, ci să fie concentrat pe un singur spaṭiu. De aceea am ales Muzeul Naṭional al Ṭăranului Român ṣi Clubul Ṭăranului, ca să ne putem desfăṣura sub un nor, pe o insula culturală, unde să producem oxigen, de care suntem responsabili.

Spectatorii ne pot găsi în ṣase spaṭii de joc, cele trei clasice: Sala Horia Bernea, pe care am numit-o noi Sala Mare, Clubul Ṭaranului va fi Sala Studio, un spaṭiu Open Air, pentru spectacole în aer liber, în curtea interioară, Biblioteca, turnul Muzeului ṣi pădurea din spatele terasei Undercloud. Vor fi 32 de producṭii, evenimente conexe, spectacole-lectură, teatru-concert, lansări de carte, workshopuri, conferinṭe.

S.V. - Toate acestea în 11 zile, începând din 1 septembrie.

C.S. - Sunt trei spectacole pe seară, care încep de obicei la ora 18, iar înainte de ele se întâmplă evenimentele conexe despre care am vorbit. Festivalul nu îṣi propune să devină suma unor spectacole foarte bune, încercăm să facem mult mai mult decât atât.

S.V. - Adică?

C.S. - Incercăm să-l transformăm într-o stare, care să-i facă dependenṭi pe toṭi cei care intră în contact cu festivalul ṣi care să se manifeste ṣi după terminarea festivalului. Incercăm să promovăm ṣi să susṭinem teatrul independent de calitate ṣi dincolo de finalul festivalului.

S.V. - À la longue.

C.S. - Vrem să-i virusăm pe spectatori cu o formă de teatru, care a devenit efervescentă în ultimii ani, activă ṣi este luată în serios nu doar de spectatorii nonconformiṣti, ci ṣi de consumatorii de teatru clasic.

<strong>Independent sau de stat?</strong>  

S.V. – Vă vedeṭi ca pe o concurenṭă pentru teatrele de stat?

C.S. - Nu suntem o ameninṭare pentru formele de teatru instituṭional, decât dacă instituṭiile de stat ne vor da ṣi nouă dreptul să accesăm fonduri publice, aṣa cum se întâmplă în Franṭa, în Anglia ṣi cum ar fi corect. Raportat la cantitatea de spectacole produse de un teatru independent, cele de calitate sunt mult mai multe decât într-un teatru de stat.

Nu spun aceasta fiindcă activez din 1999 în teatrul independent, ci pentru că, fiind consumator de orice fel de teatru ṣi văzând multe spectacole la noi, dar ṣi la festivaluri din Europa, îmi permit să afirm că se duc niṣte bani din fonduri publice total aiurea, sunt direcṭionaṭi în instituṭii de stat, care nu prea îṣi fac treaba. Mă gândesc aici la produsul finit, care este ades un spectacol somnifer, fără sens, fără scop estetic, cultural, social.

S.V. - Poate, dar care are un public, dovadă că gradul de ocupare a sălilor din aceste instituṭii despre care vorbeṣti este în medie de peste 50%.

C.S. - Se poate vorbi despre o rutină de consum a spectatorului din Bucureṣti, un confort care s-a creat în ani de zile. Numele unui teatru care ṣi-a făcut istorie acum 30 de ani nu mai este valabil în realitatea lui de astăzi. Multe din teatrele bucureṣtene trăiesc din gloria apusă, dacă e să fim oneṣti. Nu vreau să lovesc în teatrul de stat, dimpotrivă, vreau să trag un semnal de alarmă, aṣ vrea să se întâmple ceva. Aṣ vrea să simt că fac parte dintr-un fenomen viu, nu că mă duc la priveghi.

S.V. - Au existat ṣi alte criterii de selecṭie a spectacolelor din festival, în afară de cel al calităṭii?

C.S. - In Undercloud, noi nu alegem anumite forme de spectacol, nu promovăm spectacole moderne, experimentale sau de teatru-dans. Mergem pe orice formă estetică de spectacol ṣi, în măsura în care festivalul poate deveni gir pentru o producṭie, o selectăm. Fie că e vorba de vedete sau de actori aflaṭi la început de drum, îi aducem sub umbrela festivalului nostru.

Trebuie să menṭionez că o noutate a acestei ediṭii este împărṭirea festivalului în două părṭi, on ṣi off, inversând regulile de joc. Până anul trecut, în concurs intra oricine, de anul acesta, în off au intrat vedetele, iar în concurs, numai actorii tineri, care sunt sprijiniṭi de actorii cu experienṭă, pentru câṣtigarea notorietăṭii, atât prin alăturarea numelor din distribuṭii, cât ṣi prin valoarea spectacolelor.

<strong>De ce aṣ veni la Undercloud?</strong>  

S.V. - Există o miză importantă în premiile acordate, adică cineva ar face orice, ca

să câṣtige, fiindcă merită efortul?

C.S. - Nu numai că există, dar de anul acesta festivalul s-a transformat în bursă de spectacole. Am invitat un producător de la Avignon ṣi unul de la Edinburgh, care vor viziona spectacolele din festival ṣi vor decide dacă se potrivesc cu programele lor. De la anul ne propunem să invităm mai mulṭi producători.

La fel, cei trei regizori din Franṭa, Marea Britanie ṣi Ungaria vor fi prezenṭi la Bucureṣti ṣi, vizionând o parte din spectacolele festivalului, au posibilitatea să poată face un mix sau un schimb de experienṭă cu o trupă din România. Ne-am deschis un pic ṣi spre laborator.

In privinṭa premiilor, am ales să nu fie în bani, ci în servicii necesare câṣtigătorilor. Dăm premii bilete de avion cu destinaṭie un festival important, ca Avignon sau Edinburgh, sau abonamente de un an la o sală de fitness, pentru antrenament corporal, sau consultanṭă juridică, pusă la dispoziṭie de o casă de avocatură, sau cursuri de make-up la o ṣcoală din Paris. Servicii necesare producṭiilor.

S.V. - Înseamnă că aveṭi un sistem de relaṭii, pe care îl fructificaṭi ṣi că, de fapt, festivalul are un buget, financiar vorbind, mai modest decât pare, sau aveṭi largheṭe financiară? Poate v-a sprijinit ṣi AFCN-ul?

C.S. - Nu, din păcate AFCN ne-a respins proiectul. Chiar a fost o surpriză reală!

Iar Ministerul Culturii nici măcar nu ne-a răspuns până în ziua de azi la proiectul propus. In schimb avem susṭinerea Primăriei Capitalei, prin ARCUB. Cu ajutorul lor am reuṣit să aducem trupele din străinătate.

Mai avem susṭinere privată. De pildă, am discutat la Reiffeisen Bank, care a considerat că poate susṭine o parte din cheltuielile festivalului ṣi ale invitării trupelor din străinătate. La fel, avem o înṭelegere cu Beck’s.

Ne-am făcut un buget atât de transparent, încât Festivalul de Teatru Independent Undercloud nu va deveni niciodată o afacere. Am ṣtiut acest lucru de la început. Ni-l asumăm ca pe un act cultural, non-profit, care are ca scop susṭinerea unei miṣcări teatrale. Sunt atâtea cheltuieli în el încât e aberant să crezi că poṭi să faci bani din festival. Insă am găsit prieteni, chiar dacă nu ne-au oferit cash, au reuṣit să ne asigure servicii. Aṣa că am reuṣit să nu venim cu bani de acasă, cum am făcut anul trecut, când am estimat cheltuielile greṣit ṣi a trebuit să plătim din banii noṣtri.

<strong>Cum să faci, ca să faci</strong>  

S.V. - Cât de mare este echipa festivalului?

C.S. - Partenera cu care fac festivalul, care este PR ṣi actriṭă în acelaṣi timp, este Carla-Maria Teaha. De trei ani îl avem selecṭioner pe Marius Zarafescu, anul acesta s-au alăturat ṣi Iulia Popovici ṣi Silvia Dumitrache. Juriul de anul acesta seamănă cu cel de anul trecut: regizoarea Sanda Manu, actorul ṣi directorul Teatrului Metropolis, George Ivaṣcu, criticul Ludmila Patlanjoglu, directorul de la ICR, Irina Ionescu, care a selectat spectacolele din străinătate, ṣi jurnalista Cristina Bazavan.

Mai avem o echipă de 98 de voluntari. Avem o echipă tehnică, care ne-a sponsorizat, fiindcă ar fi fost o problemă să o plătim.

S.V. - E nevoie de ea, cu atât mai mult cu cât spaṭiile în care jucaṭi nu sunt proiectate pentru teatru.

C.S. - Cei de la firma “360 revolution” le transformă în spaṭii decente de joc. Nu pot să spun că vor fi impecabile, ci de o calitate tehnică decentă. Ṣi îl mai avem pe Ṣtefan, de la Metropolis, care este directorul tehnic al festivalului. Cei de la Clubul Ṭăranului ne susṭin, iar dl. director Virgil Niṭulescu s-a bătut cu toate morile de vânt din MṬR, ca să ne deschidă uṣile. Am lucrat cu prieteni, un grup de oameni care avem acelaṣi crez.

S.V. - Cu servicii cu tot, vorbim de un festival cu un buget în cuamtum de… cât?

C.S. - Nu ṣtim, de la an la an s-a modificat. Anul acesta a crescut mult peste ce a fost anul trecut.

S.V. - Numărul de spectacole e mai mare ?

C.S. - Da, sunt ṣi evenimente conexe mai multe, la fel ṣi durata festivalului a crescut.

S.V. - Vorbeṣti cu atâta liniṣte despre o mare investiṭie. Mie nu mi-e greu să-ṭi înṭeleg liniṣtea, fiindcă de când ai început să lucrezi în teatru, ai făcut proiecte pe care ṭi le-ai susṭinut singură. La fel era La Motoare, unde a început acest festival. Totuṣi, în lumea teatrului sunt mulṭi cei care se plâng că nu reuṣesc să obṭină finanṭări. Poate că e redundant să te întreb tocmai pe tine cum faci, dar întreb în numele celor care se plâng că nu reuṣesc să găsească susṭinere financiară.

 C.S. - Ai pronunṭat cuvântul-cheie: a fi capabil. Dar înaintea lui aṣ pune cuvântul a crede. Pentru mine, credinṭa este motorul împlinirii tuturor proiectelor, trebuie să cred că un proiect este necesar nu doar pentru evoluṭia mea profesională, ci mai ales pentru spectatori, cei care mi-ar da două ore din timpul lor.

E uṣor să stai pe margine ṣi să aṣtepṭi să-ṭi pice para. La fel de uṣor e să distrugi, să mergi pe divide et impera, să mergi pe invidie, doar pentru că nu vrei să ieṣi din casă ṣi să baṭi pe la uṣi. Dacă într-adevăr crezi în ceea ce faci, nu are cine să te oprească. Dacă ai îndoieli ṣi în ce te priveṣte ṣi în ceea ce faci, n-o să-ṭi iasă nimic.

Din păcate, foarte mulṭi din cei aflaṭi în interiorul sistemului nu sunt persoane active, care să se bată pentru crezul lor, care să lupte. Aici nu vorbim de har, nu contest talentul, vorbesc pur ṣi simplu de atitudine. Nici nu sunt persoane pozitive. Se lamentează, bârfesc, în loc să-ṣi cheltuiască energia într-o direcṭie constructivă.

Dacă într-adevăr crezi în ceea ce faci, nu are cine să te oprească. Dacă ai îndoieli ṣi în ce te priveṣte ṣi în ceea ce faci, n-o să-ṭi iasă nimic.

Eu am început în independent, apoi am lucrat ṣi în teatrul de stat. In ultimii ani am făcut cam un spectacol pe an, într-un teatru de stat, iar ultimele trei au fost la Bulandra. Recunosc că nu mi-a fost uṣor să-l conving pe directorul Alexandru Darie că, chiar dacă sunt un regizor tânăr, care am activat mult în cluburi, în bodegi ṣi în poduri, pot să mă exprim si pe o scenă profesionistă, la fel de bine.

Numai să mi se dea ṣansa asta, fără a se spune că sunt fata lui Eugen Simion, sau că m-am culcat cu Pascal Bruckner, ca să obṭin drepturile de autor. Nu, pur ṣi simplu să mi se dea o lună de zile, ca să repet ṣi la final să prezint ceva. Ducu Darie a avut acest curaj. Aṣa a ieṣit Oscar ṣi Tanti Roz, un spectacol despre care n-am auzit până în prezent nimic de rău. Asta le spun colegilor mei: să se lupte, dacă au pentru ce.

S.V. - Poziṭia aceasta de director de festival mai permite regizoarei să existe?

C.S. - In perioada festivalului, nu.

S.V. - Dar după?

C.S. - Din fericire, festivalul se organizează aṣa, cam flower power, cam cu o lună de zile înainte, iar managementul festivalului e susṭinut de colegi. Eu girez partea artistică. Intr-un an de zile văd spectacole ṣi le selectez, deci nu e o muncă ce să mă solicite continuu, un an întreg.

S.V. - Aveṭi buget pentru vizionarea de spectacole?

C.S. - Undercloud este exclusiv pentru spectacole din Bucureṣti ṣi internaṭionale. Am discutat cu George Remeṣ, care face Festivalul de teatru de la Godot ṣi am decis ca el să meargă pe spectacole naṭionale, astfel încât să nu ne suprapunem.

Deṣi a trăit primii 23 de ani sub comunism, Chris Simion nu pare să fi fost afectată deloc de imobilismul antreprenorial al acelor vremuri.

Dimpotrivă, este o artistă a zilei de azi. A stat pe picioarele ei încă de la început, cu majoritatea proiectelor teatrale iniṭiate, fie că a fost vorba despre dramatizări după scriitori în vogă, despre texte proprii, sau clasici români. Sau despre regia unor evenimente de fashion sau marketing. Sau despre design de carte. Sau despre insuportabila povară de a fi scriitoare.

S.V. - Ce va face regizoarea, când aici se trage cortina? N-ar trebui să spun cortina, fiindcă nu prea se potriveṣte aici. Dar nici oblonul n-aṣ vrea să spun. Deci, când se termină festivalul, ce vei lucra?

C.S. - In 11 septembrie, în festival ṣi apoi în octombrie vom avea premiera oficială de la Mecanica inimii, la Bulandra, cea mai recentă producṭie la care am lucrat, cu o distribuṭie impecabilă, numai că-i prind foarte rar pe actori. Apoi voi începe repetiṭiile la Ibrahim ṣi florile Coranului, la Metropolis.

S.V. - O dramatizare pe care o semnezi?

C.S. - Da, după Eric-Emmanuel Schmitt, pe care l-am întâlnit la Paris acum o lună ṣi care va veni la premieră.

Tot în perioada următoare voi publica romanul la care lucrez de doi ani, Patruzeci de zile, tot la editura Trei, care m-a înfiat ṣi care mi-a mai publicat Ce ne spunem când nu ne vorbim ṣi In fiecare zi Dumnezeu se roagă la mine.

S.V. - Cine te priveṣte, nu spune că faci atât de multe lucruri, dar e sigur convins că eṣti liniṣtită ṣi fericită. Chiar eṣti?

C.S. - Sunt atât de fericită cât îmi fac fericirea. Fac ceea ce îmi place, ceea ce îmi dă liniṣtea pe care tu o simṭi ṣi îmi asum în totalitate ṣi ceea ce e frumos, ṣi ceea ce e urât în ceea ce fac, ṣi ce îmi iese, ṣi ce nu.

Am avut o discuṭie acum o săptămână cu un prieten. Intreba care e diferenṭa dintre oameni ṣi îngeri. Ingerii niciodată nu vor împărṭi viata în bine ṣi rău. Oamenii o împart. Ingerii vor spune întodeauna că au parte de experienṭă.

S.V. - Să speram că vei produce multe fericiri cu acest festival.