INTERVIU Oltiţa Cîntec, despre Festivalul Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iaşi: „Criticul de teatru e un spectator, unul profesionist”

Cea de-a zecea ediţie a Festivalul Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iaşi (FITPTI) se desfăşoară anul acesta între 5 şi 12 octombrie, recunoaşterea sa fiind tot  mai mare, atât în plan naţional, cât şi în plan internaţional. Cu această ocazie, i-am luat un interviu doamnei Oltiţa Cîntec, critic de teatru, director artistic şi selecţioner al festivalului.

Interviu realizat de Dana Ţabrea

FITPTI va avea loc la Iaşi, în perioada 5-12 octombrie 2017, cu un prolog inedit pe 30 septembrie şi un showcase pregătit de Teatrul „Luceafărul” pe 4 octombrie. Programul, care reuneşte manifestări teatrale pentru cei mici, dar şi spectacole de seară pentru tineri poate fi consultat aici.

Ca şi în anii anteriori, manifestările teatrale pentru cei mici şi pentru adolescenţi sunt însoţite de evenimente conexe (lansări de carte, workshop-uri, ateliere, expoziţii, spectacole de videomapping sau lasere. În premieră, va avea loc un seminar internaţional de critică teatrală pentru tinerii critici de teatru, în parteneriat cu AICT.

„Adevărul”: Când începe şi când se termină (dacă se termină vreodată) munca selecţionerului de teatru? Sau poate că selecţionerul îl dublează în permanenţă pe criticul de teatru, la fiecare nouă vizionare în premieră…

Oltiţa Cîntec: Munca selecţionerului, cel puţin aşa stau lucrurile în cazul meu, începe fix după încheiera ediţiei curente. Deci, practic, din această perspectivă, nu poţi zice că procesul debutează sau se încheie. FITPTI are un concept original, vizând, în fiecare an, o temă în jurul căreia construiesc programul şi se adresează unui spectru foarte larg de spectatori, mergând de la preşcolari la seniori, întrucât are în vedere spectatorul curios, deschis, dispus să primească propuneri estetice inedite, să descopere varietatea extraordinară a lumii artelor spectacolului. 

Tema 2017 este Orizonturi şi am aşezat sub această "pălărie" evenimente şi artişti provenind din toate zările, de pe şase continente, din 29 de ţări, teatru, teatru coregrafic, musical, teatru rrom, teatru-dans, performance, marionete, teatru itinerant, seminarii internaţionale de critică teatrală (realizate în parteneriat cu AICT/IATC, dezbateri, întâlniri cu artişti, noul circ, concerte, lansări de carte, lecturi-publice, proiecţii de film, videomapping, teatru stradal, practic toate formulele care ţin de artele spectacolului actual.

Sunt situaţii când, pentru a aduce o anumită companie din străinătate, trebuie să lucrez şi doi ani, intervalul presupunând schimburi de mailuri, coordonarea calendarelor, alegerea spectacolului, punerea la punct a tuturor detaliilor (transportul artiştilor, al decorurilor, găsirea spaţiului adecvat, condiţii sceno-tehnice etc.). Uneori merge mai greu, alteori e mai simplu, sunt şi cazuri când nu reuşesc să aduc un anumit artist, dar menţin legătura cu el.

Un eveniment serios, de altitudine valorică, divers, nu se poate realiza de azi pe mâine! Au fost situaţii când, din cauza diferenţei de fus orar, a trebuit să mă trezesc noaptea pentru a vorbi la telefon.

Cum alegeţi spectacolele şi cum gândiţi tema ediţiei festivalului în raport cu spectacolele selectate? Ce urmăriţi la un spectacol pentru ca acesta să poată face parte din festival?

Plec întotdeauna de la genericul tematic. N-aş putea elabora acum o reţetă, dar pot să zic că trebuie să vizionez foarte multe spectacole, să facă cercetare profundă, uneori devin un mic detectiv teatral, căutând să aduc în program evenimente cât mai neobişnuite. Şi aici nu mă refer numai la spectacole, care sunt principala atracţie pentru public, ci şi la evenimentele care li se adresează specialiştilor. Despre seminarul internaţional de critică teatrală, de pildă, care va aduce la FITPTI tineri critici din 11 ţări, am discutat cu cei de la Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru încă de anul trecut, de la Congresul mondial al criticilor de teatru, unde am participat ca preşedinte în exerciţiu al AICT.RO.

Ce urmăresc la un spectacol pe care-l consider potrivit pentru FITPTI? În primul rând valoarea! Adecvarea la tema ediţiei. În egală măsură, să nu mai fi fost prezentat în Iaşi, pentru cele din afară, să nu mai fi fost în România, dacă se poate, să se joace doar la Iaşi. Urmăresc exclusivităţile naţionale, pentru că ele decupează un festival din multitudinea celor existente în România.

Alături de soţul Florin Cîntec (Foto: Arhiva Personală) 

Ce calităţi trebuie să aibă un om de teatru pentru a putea fi selecţioner într-un festival?

Indiscutabil, să fie un profesionist de înaltă clasă, să fie dispus să muncească mult, să-şi amâne sau chiar să renunţe la anumite proiecte personale. Eu, de pildă, anul trecut, nu am reuşit să finalizez o carte pentru care aveam contract, întrucât organizarea FITPTI m-a confiscat.

 Editoarea de la Bucureşti m-a şi certat (avea dreptate să mă certe!) pentru că a pierdut finanţarea şi mi-a spus un lucru care m-a pus pe gânduri: "Fă-ţi ordine în priorităţi şi ocupă-te de lucrurile care rămân! O carte rămâne şi peste 20 de ani, un festival trece!" Ce era să fac, să renunţ la FITPTI? 

Anul acesta a trebuit să declin invitaţia de-a face parte dintr-un juriu, pentru că manifestarea aceea se suprapunea câteva zile pe FITPTI. Nu mă martirizez, relatez doar că a fi selecţioner, a gira artistic un Festival înseamnă să fii dispus la…salahoreală. Educaţia mea ardelenească m-a învăţat că dacă te apuci de un lucru, atunci trebuie să-l duci până la capăt. Şi să-l faci ca lumea, nu "de mântuială"!

Cât la sută din reuşita festivalului se datorează unei selecţii valabile?

Nu ştiu să răspund la întrebarea asta! Nici nu ştiu ce să spun că înseamnă „selecţie valabilă". O selecţie nu înseamnă să-ţi inviţi prietenii din ţară sau să alegi spectacole după propriile capricii. Trebuie să ai în vedere şi publicul, iar eu mă pun în papucii publicului. De fapt şi eu sunt un spectator, nu? Criticul de teatru e un spectator, doar că unul profesionist.

„Un festival trebuie să fie o sărbătoare, iar pentru o sărbătoare reuşită, toată lumea trebuie să aibă un motiv de bucurie, adică să găsească în program măcar un eveniment care să-l facă fericit”

Poate exista spectacol bun, dar al cărui loc să nu fie într-un festival sau altul? Care sunt primii trei factori decisivi de care un bun selecţioner trebuie să ţină cont?

Aici sunt două întrebări! Da, sigur că sunt multe spectacole bune care nu-şi găsesc locul într-un festival sau altul. Nu se pretează la o temă, poate producătorii nu s-au înţeles cu organizatorii şi mai pot fi şi multe alte motive.

„…primii trei factori decisivi…", nici la întrebarea nu ştiu să răspund! Nu cred că putem cuantifica în factori decisivi şi alţi factori, în primii trei sau primii cinci!

Mai concret, ce aţi urmărit la spectacolele care v-au fost prezentate pentru selecţie anul acesta, astfel încât să fie în acord cu tema ediţiei, Orizonturi?

N-am întocmit o listă exhaustivă, dar, cum ziceam, am urmărit valoarea lor, genul în care se înscriu, ingeniozitatea estetică, diversitatea, să nu mai fi fost în Iaşi, în România.

Pentru Prolog, de pildă, am vrut să fie evenimente exclusive, de nivel mondial. Celebra companie Bread an Puppet Theatre, despre care învaţă toţi studenţii de la Teatru, vine acum pentru prima oară în România, numai la Iaşi, cu „basic bye bye cantastoria extravaganza”.

Deci chiar scriem istorie teatrală prin acest first. Şi tot în Prolog, pe 30 septembrie, vernisăm expoziţia Selfie Automaton, care a reprezentat România anul trecut la Bienala de la Veneţia, apoi a fost la Utrecht şi va fi văzută în România, mai întâi aici, la FITPTI.

Ce nevoi aţi identificat la Iaşi în plan cultural şi, în particular, în plan teatral şi cum reuşeşte FITPTI, prin propunerile din programul de seară, să răspundă acestor nevoi?

Nevoile teatrale merg către creaţii curajoase semnate de artişti de top şi vom avea, şi anul acesta, pe afiş nume precum Gigi Căciuleanu, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, Cinty Ionescu, Bobi Pricop, Bogdan Georgescu, Andrei Măjeri, Horia Suru, Florin Piersic Jr.,  Mihaela Michailov, Olivia Grecea etc.

O să avem o componentă mai bogată de reprezentaţii stradale, am promis asta încă de anul trecut, după incidentul dintre actorii de la AUĂLEU şi jandarmi, şi mă ţin de cuvânt. Vor fi artişti specializaţi în outdoor din Canada, Africa (inclusiv un artist de noul circ care a colaborat cu Cirque du Soleil!), Noua Zeelandă, Polonia, România, Vietnam, mini-concerte cu cimpoierii Loch Katrine Highlanders şi multe altele. Reprezentaţiile de aer liber sunt importante pentru că vizează publicul care nu ajunge în sălile de spectacole, din motive de timp, finanţe, preocupări etc. Dar pe care vrem să îl surprindem şi să-l atragem şi spre indoor!

Care sunt raţiunile care vă ghidează atunci când integraţi spectacolele pentru cei mici cu cele pentru adolescenţi şi cu evenimentele conexe, într-un festival care tinde spre un public fără vârstă?

Raţiunile sunt evidente: un festival trebuie să fie o sărbătoare, iar pentru o sărbătoare reuşită, toată lumea trebuie să aibă un motiv de bucurie, adică să găsească în program măcar un eveniment care să-l facă fericit.

Apoi, segmentarea pe vârste nu poate fi rigidă, sunt spectacole care doar aparent sunt pentru copii, în fond sunt pentru întreaga familie! Apoi, abordarea teatrală a unor subiecte din viaţa adolescenţilor şi tratarea lor cu mijloace artistice trebuie să fie urmărită şi de maturi, fie ei părinţi, bunici, educatori, vecini, prieteni.

Apoi, să nu uităm că publicul e într-o continuă dinamică, aceia care în urmă cu zece ani veneau la prima ediţie de FITPTI la spectacolele de la orele dimineţii, acum au 20 de ani şi vin la cele de seară! I-am ţinut aproape an de an, i-am fidelizat, le-am transmis „virusul", i-am contaminat teatral! Ai spus foarte frumos „public fără vârstă". Exact asta vizăm cu FITPTI, tinereţea culturală, dorinţa de noutate, de a descoperi creaţii şi creatori valoroşi, care să ne facă sufletele şi minţile să vibreze.  ( Interviu realizat de Dana Ţabrea)