Teatru

articolul anterior articolul urmator

VIDEO Andreea Bibiri, la Interviurile FNT: „Teatrul a fost salvator. Am fost fascinată că Andrei Şerban picta atmosfera din lumini şi culori“ VIDEO

0
17 Oct 2017 08:45:01
Autor: Dana Mischie
Andreea Bibiri                                                                                             Fotografii: Eduard Enea
Andreea Bibiri                                                                                             Fotografii: Eduard Enea

Marţi, la Adevărul Live, Andreea Bibiri a povestit despre spectacolul „O femeie singură” care se regăseşte în programul Festivalului Naţional de Teatru, despre cum a decis să se facă actriţă, despre admiterea la facultate şi despre cât de mult contează premiile pentru ea. Pe 23 şi 27 octombrie, spectacolul se joacă în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, la Bucureşti, în sala din strada Sfântul Ştefan nr. 21.

Deşi este o draămă, one woman show-ul „O femeie singură”, scris de Dario Fo şi Franca Rame, în regia lui Daniel Grigore-Simion, este şi un spectacol plin de umor, în care actriţa reuşeşte să gliseze între comic şi tragic cu multă naturaleţe. Acest lucru, a dezvăluit Bibiri, se datorează şi faptului că s-a regăsit în personaj, nu situaţional, ci mai degrabă la nivelul personalităţii, lucru care a devenit mai clar şi pe 15 octombrie, când a câştigat premiul pentru cea mai bună interpretare feminiă la Festivalului Naţional de Comedie de la Galaţi.

Întrebată despre felul în care a ajuns să se apropie de teatru, Andreea Bibiri a explicat că nu este ceva moştenit din familie, părinţii săi mergând rar la teatru. Totuşi, prima oară când aceştia au dus-o să vadă un spectacol, a fost la Teatrul Mic, unde se juca „Maidanul cu dragoste”, cu Gheorghe Visu.

„Mi-a plăcut foarte tare, dar nici prin cap nu-mi trecea să fac asta”, a spus Bibiri.

În adolescenţă, Andreea Bibiri era un copil problemă, motiv pentru care părinţii nu se gândeau să o îndrume către o anumită carieră, ci mai degrabă să termine anul în curs sau să ia bacul.

„Să termin şcoala, cam asta era limita de speranţă la ei” , a mai spus actriţa.

Teatrul a venit ca o salvare pentru personalitatea puternică, pentru revolta care o caracteriza pe actriţă, pentru că întreaga sa energie neconsumată, a fost canalizată într-o zonă creativă.

„Teatrul a fost salvator pentru mine. Energia neconsumată, toate pulsiunile astea, dacă nu sunt consumate sexual, ele trebuie consumate creativ. Dacă partea asta creativă îţi este inaccesibilă, ele se pot transforma într-un fel de isterie.

În momentul în care îţi găseşti canalul ăsta, te duci cu toată viteza înainte”, a explicat Andreea Bibiri.

Hotărârea de a se dedica teatrului a venit odată cu participarea la o repetiţie pentru un spectacol de-al regizorului Andrei Şerban, moment care pur şi simplu a fascinat-o. Cea care avea să devină actriţa de astăzi chiulea împreună cu o colegă care era îndrăgostită de Claudiu Bleonţ şi care încerca să îl vadă cât mai mult. Bibiri nu înţelegea de ce ar sta într-un teatru, dacă chiuleşte.

„Şi am nimerit o dată, întâmplător, la o repetiţie de-a lui Andrei Şerban, care avea forma asta ritualică de atmosferă în care toată lumea vorbeşte în greacă antică, se comportă altfel decât oamenii de pe stradă. Iar pentru minem, la 14 ani, a fost o altă lume, un SF. Parcă intram într-o sectă, o altă lume... Oamenii ăştia vorbesc, se mişcă altfel, se ocupă cu nişte chestii mişto”, a explicat Bibiri.

La o altă repetiţie a aceluiaşi spectacol, actriţa a fost martora grijii lui Andrei Şerban pentru lumini, pentru detalii. Aceasta îşi aminteşte cum pe scenă, erau doi actori care stăteau unul peste altul ca şi cum ar face sex, numai că pe ei se proiecta lumina, lucru care a ţinut o oră.

„Andrei Şerban picta pur şi simplu, din lumini, din culori, atmosfera. Am fost fascinată”, îşi mai aminteşte Andreea Bibiri.

Teatrul venea ca o soluţionare, ca un adăpost, căci în lumea din afara lui, lucrurile erau înspăimântoare, a mai explicat actriţa. Era în perioada mineriadelor, lumea se omora, iar tânăra avea senzaţia că nu va putea supravieţui în lume.

„Lumea asta a teatrului mi s-a părut incredibil de safe. Adică acolo era safe. Oamenii nu se enervau pe bune, nu se omorau pe bune, în schimb, se întâmplau la o scară mult mai mare, amplificată, lucruri care se întâmplau afară, dar safe. Era o formulă foarte safe de exprimare a adevărului care mă pasiona, mă atrăgea, dar în acelaşi timp mi-era şi teamă”, a mai explicat Andreea Bibiri.

Astăzi, actriţa consideră că pătrunderea sa în lumea teatrului a ţinut de conjunctură. Învăţând la Lazăr, a avut cinemateca aproape unde filmele erau bine structurate, pe categorii, şi unde ea a „văzut tot”.

Examenul de admitere

La facultate, Andreea Bibiri a studiat la clasa lui Alexandru Repan. Amintindu-şi de perioada admiterii, aceasta a povestit că era „înfiorător de emotivă şi de stresată”, fiind convinsă că va pica, mai ales că erau şi 50 de oameni pe loc. Psihologic se pregătise: era gata să dea cinci-şase ani la facultate, mai ales că să ia din prima i se părea imposibil în condiţiile în care nu făcuse nici măcar meditaţii.

Monologul pe care l-a pregătit a fost al lui Solange din „Cameristele”, dar i-a ieşit, după cum a punctat actriţa, sinistru. Comisia a oprit-o şi nu a lăsat-o să continue. La altă probă, a intrat în sală şi a uitat complet toate textele, iar profesorii au pus-o să povestească despre prorpria-i viaţă.

„S-au distrat copios... Am intrat. A fost incredibil, nu-mi venea să cred. Am intrat a treia, cred. O medie destul de mare.  Eram haioasă, eram super simpatică, acum sunt antipatică rău. Atunci eram o dulceaţă”, a mai spus Andreea Bibiri.

O FEMEIE SINGURĂ

Povestind despre spectacolul „O femeie singură”, actriţa a explicat că protagonista, Maria, este o fmeie uşor naivă, punctând că în România, dezechilibrul de gen este destul de mare, în special din pricina legislaţiei, care nu susţine această zonă a societăţii. Pe acest gând, Bibiri îşi doreşte pentru fiicele sale să plece într-o ţară care să le susţină mai mult, dacă până la acel moment, nu se va schimba ceva.

La festivalul de la Galaţi, pe 15 octombrie, a câştigat premiul pentru cea mai bună interpretare feminină. Întrebată cât de mult contează pentru ea premiile, aceasta a răspuns răspicat că da, pentru că îl vede ca pe un mecanism de evoluţie.

„Mă bucur, cum să nu. Mă bucur foarte tare când sunt apreciată pentru ce fac. Mă bucură aplauzele spectatorilor, orice cuvânt, feedback-ul, chiar şi cronicile. N-aş putea spune că nu mă interesează. Evident că mă interesează cine scrie şi cum scrie, am şi eu sistemul meu de a discerne în chestiuni care sunt mai mult sau mai puţin subiective în legătură cu munca mea”, a adăugat actriţa.

Rolul din spectacolul „O femeie singură” i s-a potrivit mănuşă, mai ales pentru că îmbină tragicul şi comicul, zonă care ei i se pare cunoscută şi pe care o accesează de câte ori poate. „Pentru că lucrurile, între tragedie şi comedie, trebuie să glisese tot timpul”, a mai spus Bibiri.

„În toate rolurile în care joc, dacă nu e comedie..mă plictisesc teribil. Dacă nu este neapărat o comedie, reuşesc cumva să glisez către un uşor ridicol, dar intenţionat, în coontrol, pentru că nu prea-mi place să mă iau în serios. Îţi pierzi minţile aşa, dacă nu ai puţină detaşare. Plus că mi se pare neprofesionist, adică e amatoricesc, să devii aşa fanatic cu rolul tău”, a explicat actriţa.

Când regizorul Daniel Grigore-Simion i-a dat textul, i s-a părut senzaţional, considerând că multe femei se vor regăsi în situaţia protagonistă şi chiar şi mai multe dacă nu ar fi în negare, a punctat actriţa.

În luna august, pentru rolul din acelaşi spectacol, Andreea Bibiri a fost nominalizată la Premiul pentru cea mai bună actriţă, la UNDERCLOUD – Festival de Teatru Independent de Orice. 

Spectacolul “O femeie singură” a avut premiera în toamna anului 2016, în cadrul Maratonului Teatrului Independent – Bucharest Fringe. Regia îi aparţine lui Daniel Grigore-Simion, scenografia este semnată de Adrian Pitica, iar conceptul şi grafica afişului îi aparţin Adelinei Pitica.
 
Despre textul celor doi dramaturgi italieni, motivaţie şi provocare, regizorul Daniel Grigore-Simion afirma: “Provocarea mea personală a fost modul de abordare a personajului, a textului, a actriţei şi, evident, a publicului. Iar provocarea s-a numit sinceritate. Pentru că Maria, protagonista piesei lui Dario Fo şi a lui Franca Rame, este cea mai sinceră persoană din lume, cea mai inocentă, naivă, cea mai caldă. Maria întruchipează suma femeilor abuzate fizic, verbal sau non-verbal, este exponentul a 2000 de ani de ignoranţă şi nedreptate. Nu sunt neapărat un feminist, dar sunt adeptul egalităţii de şansă, al dreptului fiecăruia de a fi stăpân pe corpul şi pe acţiunile sale.” 
 
În ciuda poveştii – mai degrabă dramatică –, Andreea Bibiri spune că spectacolul “O femeie singură” descreţeşte bine frunţile, pentru că „textul este scris cu foarte mult umor şi nu poţi să nu ţii cont de el – totuşi e scris de Dario Fo care a fost un mare comedian. Eu m-am distrat foarte tare lucrându-l.” 
 
Spectacolul poate fi văzut la Teatrul de Artă Bucureşti, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru – 23 octombrie, orele 22.00 şi 27 octombrie, orele 18.00, iar biletele sunt disponibile pe MyStage.ro. Actriţa Andreea Bibiri este invitată în studioul Adevărul LIVE, de la ora 11.00, la Interviurile FNT, într-un dialog cu jurnalistul Florin Ghioca.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările