Interviurile FNT. Ion Caramitru: „Nu sunt fericit de faptul că trăim într-o epocă în care minciuna e la vedere. Vrem să luptăm cu ea, dar nu avem instrumente”

Astăzi, când se deschide Festivalul Naţional de Teatru (19-29 octombrie), Ion Caramitru a inaugurat acest eveniment în studioul Adevărul Live. Preşedintele UNITER şi directorul Teatrului Naţional Bucureşti a vorbit despre importanţa acestui eveniment pentru publicul îndrăgostit de arta Thaliei.

O sută de evenimente sunt pregătite pentru ediţia a 28-a a Festivalului Naţional de Teatru, cifră aleasă şi pentru a marca Centenarul.

Spectacolele "Regele moare", în regia lui Andrei şi Andreea Grosu, şi "Orchestra Titanic", de Hristo Boicev, în regia lui Felix Alexa, sunt producţiile TNB selecţionate de criticul Marina Constantinescu în FNT 2018. De asemenea, ca în fiecare ediţie, multe dintre spectacolele selecţionate se vor juca în sălile Teatrului Naţional Bucureşti, pe care îl conduce Ion Caramitru. 

„Nici nu-mi vine să cred că au trecut 28 de ani de când practicăm acest festival, ca şi gala Uniter printre altele. Uite că timpul trece, aproape că ne amintim cu ocazia asta şi de zielele revoluţiei din '89, suntem foarte aproape”, a deschis Ion Caramitru discuţia despre FNT, despre care consideră că şi-a găsit locul meritat într-un concert de valori, câştigând de-a lungul anilor, „un caracter mai bogat şi mai competitiv, chiar dacă nu se dau premii”

Caramitru: mersul la teatru, parte din educaţia permanentă a tinerilor

Actorul şi regizorul este mulţumit că atât înainte de '89, cât şi după, teatrul rămâne un mijloc prin care oamenii se educă, în special tinerii, „ceea ce nu se întâmplă oriunde”. 

„Pentru cine umblă prin lume, poate urmări acest fenomen, care e destul de atipic vizavi de ceea ce înseamnă educaţia permanentă a generaţiilor care vin, teatrul nu e întotdeauna în prim-plan. La noi, este în prim-plan, ceea ce este foarte bine, iar sumedenia de festivaluri care se nasc sau  care îşi continuă existenţa în România şi în oraşele noastre, denotă că lumea vine la teatru. Un festival nu s-ar putea naşte dacă n-ar avea public”.

Caramitru a exemplificat prin reprezentaţiile de la Teatrul Naţional Bucureşti unde, în fiecare seară, se joacă pe patru scene. Pentru  a putea raporta săli pline, a explicat actorul, ar trebui să vină cam 1900 de spectatori, „o cifră dură”. „Şi totuşi, putem analiza ultimii ani foarte bine, având un procent de ocupare între 68 şi 72 la sută, ceea ce nu-i puţin lucru, mai ales că 3 luni nu jucăm. În ultimii ani, procentul oamenilor tineri care vin la teatru l-a depăşit pe cel de vârsta maturităţii şi a doua şi a treia vârstă. E un câştig foarte mare”. 

FNT sub marca Centenarului

Legat de sărbătorirea Marii Uniri, Caramitru a explicat că în ceea ce priveşte domeniul teatral, din nfereicire, nu avem o dramaturgie specifică perioadei şi care să permită o producţie de spectacole „care fie să reînvie texte mai vechie, fie să pună în valoare texte scrise astăzi”.  

„Eu sunt partizanul ideii că pomenirea unui moment istoric trebuie făcută mai puţin festiv, să-i spunem aşa, şi mai mult material.”

La TNB au primit câteva texte în această direcţie, însă n-au fost dintre cele mai fericite, a mai completat directorul teatrului, punctând însă că s-a decis montarea unei dramatizări după „Pădurea Spânzuraţilor”, în regia unui mare regizor, Radu Afrim. 

Strict în ceea ce priveşte Centenarul, Marina Constantinescu, a continnuat Caramitru, „încearcă să aducă ce s-a putut aduce astfel încât să nu se asiste iarăşi la festivisme de prisos, dar momentul simbolic şi, în simplitatea lui, esenţial, este aducerea coroanei regale ca simbol al acestui moment istoric în care se petrece festivalul nostru. Deci, dacă monarhia salvează România, cum s-a tot spus, iat-o, salvând puţin şi festivalul nostru prin simbolistica ei”. 

Despre demnitate

Întrebat ce înseamnă în România de astăzi demnitatea, Ion Caramitru a făcut o paralelă între timpurile de dinainte de '89 şi cele de după momentul revoluţiei, punctând că dacă înainte referentul pentru lipsa demnităţii era Securitatea, astăzi, este banul. 

„Dacă înainte de '89, a nu avea demnitate însemna să colaborezi cu Securitatea, şi să fii obdient, şi să fii informator, şi demnitatea ta să fie făcută praf, astăzi, a nu avea demnitate presupune în primul rând, a te lăsa mai mult interesat material decât moral de viaţa pe care o duci. Oamenii de afaceri sunt gata de orice sacrificiu moral pentru a-şi pune banii în mişcare, pentru a obţine profituri mai mari, da? Şi cum banul e ochiul dracului, demnitatea se face praf când e vorba de aşa ceva”.

„A fi demn astăzi este, în primul rând, a fi critic cu ceea ce se întâmplă în societate. Eu sunt critic, nu sunt fericit astăzi cu viaţa pe care o duc din punct de vedere moral, nu sunt fericit de faptul că trăim într-o epocă în care  minciuna e la vedere. O vedem cu toţii, vrem să luptăm cu ea, dar nu avem instrumente. Vedem cum şi-a făcut loc hoţia oficializată şi, iarăşi, parcă suntem dezarmaţi. Deşi înţelegem jocul ăsta, nu putem să îl întrerupem, şi foarte multe aspecte de acest gen”.

Iar aici, într-un anumit fel, a mai spus actorul, teatrul îşi regăseşte o parte din vechile instrumente şi reîncepe să fie critic şi ironic, cel puţin faţă de aspectele explicate.Dacă înainte de '89, a completat actorul, la spectacolele de teatru se vorbea cu dublu sens, astăzi, să spui lucrurilor pe nume nu e suficient, fiind necesar să fie spuse expresiv.  

Pe 21-22 decembrie 1989, Ion Caramiru s-a numărat printre conducătorii manifestaţiilor anticomuniste din Bucureşti. La 22 decembrie 1989, în fruntea unei coloane de manifestanţi a pătruns în clădirea Televiziunii Române, fiind primul care a anunţat pe postul naţional de televiziune înlăturarea dictaturii.

Membru al Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale, constituit şi anunţat populaţiei în seara zilei de 22 decembrie 1989, apoi membru al Biroului Executiv al Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi preşedinte al Comisiei pentru cultură (din 27 decembrie 1989); membru al Biroului Executiv şi vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, răspunzând de Comisia pentru cultură şi probleme de tineret (februarie 1990 - mai 1990).

Alături de activitatea dedicată teatrului se manifestă ca un membru marcant al Alianţei Civice.

La 11 decembrie 1996, este desemnat ministru al Culturii odată cu învestirea guvernului Victor Ciorbea. Ulterior s-a înscris în PNŢCD. În cabinetele prezidate de Radu Vasile şi Mugur Isărescu a deţinut acelaşi portofoliu până la sfârşitul anului 2000.

Este director general al Teatrul Naţional I.L. Caragiale Bucureşti, din 2 iunie 2005.

.