Jandarmii şi teatrul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ai zice că „organele statului” au o grămadă de treabă. Că nu mai prididesc cu munca şi că nu ştiu cum să îşi apere mai bine cetăţenii. Când colo, ce să vezi? Într-o secvenţă demnă de Kafka, jandarmii din Iaşi au legitimat actorii dintr-un spectacol jucat în Piaţa Unirii.

Spectacolul „Huoooo!” al teatrului independent „Auoleu” din Timişoara era invitat la Festivalul Pentru Publicul Tânăr al Teatrului Luceafărul. În spectacol este vorba despre un protest în care cetăţeni indignaţi îşi manifestă supărarea faţă de diverse autorităţi, organe şi asociaţii ale statului.

Vigilenţi nevoie mare jandarmii s-au prezentat scrufuloşi la datorie să cerceteze cazul.  Erau în mod special supăraţi pe un actor pe care voiau să îl amendeze pentru injurii aduse statului. Li s-a explicat, pe cât e omeneşte posibil cu astfel de oameni, că actorul respectiv interpreta un rol. Şi că una e teatrul şi cu totul altceva realitatea. Dar nu şi nu. „Cum vă numiţi?” „Eu sau personajul?” „Data naşterii”! Moment în care intervine regizorul şi dramaturgul piesei, Ovidiu Mihăiţă, spunând: „S-a născut pe 15 februarie 2016.” „Vă bateţi joc de noi?” „Nu, domnule, atunci am scris piesa. Prin urmare atunci s-a născut şi personajul. Are doar câteva luni.” „Nu aveţi autorizaţie. „Ba da, avem. E un spectacol dintr-un festival sponsorizat de Primărie.” „Da. Aveţi autorizaţie pentru spectacol, dar nu şi pentru protest. „Păi nu înţelegeţi că în spectacol este vorba despre un protest?” „Nu aveţi autorizaţie pentru protest. Punct. Şi ce teatru e ăla care a organizat aşa ceva?” „Teatrul Luceafărul. „Da?”, întreabă jandarmul neîncrezător. „Unde este teatrul ăsta? N-am auzit de el.”

A urmat ceva şi mai spectaculos. Jandarmii au ajuns la teatru unde directoarea Oltiţa Cîntec, cunoscut critic de teatru, le-a ţinut o întreagă prelegere despre diferenţa dintre ficţiune şi realitate. Nu ştim dacă au înţeles ceva. Dar tot e bine. Măcar au aflat unde se află unul dintre teatrele din oraş. Asta e bine de ştiut dat fiind faptul că un teatru colcăie de criminali, spioni, femei adultere şi, în cazul special al Teatrului Luceafărul, de fetiţe care pleacă de nebune singure prin pădure purtând o scufiţă roşie, de capre răzbunătoare, de băieţi mincinoşi cărora le creşte nasul fără autorizaţie şi de puştoaice exploatate care călătoresc noaptea cu bostani transformaţi în caleşti. Toţi nişte infractori nenorociţi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite