„Necuvinte” - viaţa în tăcere

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Necuvintele” lui Adrian Nour FOTO vinsieu.ro
„Necuvintele” lui Adrian Nour FOTO vinsieu.ro

Când aţi râs ultima oară provocat de linişte? Pe lângă iubire, şi cultura poate să secrete endorfinele necesare acestei reacţii.

Acest articol conţine o mică legendă, pentru utilizare corectă.

Căutaţi pe Internet "Necuvinte". Intraţi pe link-ul care se referă la spectacolul cu acest nume. Constataţi că este scrisă, regizată şi jucată de Adrian Nour, care, indiferent dacă premeditat sau nu, a reuşit să ajungă în prim-planul galeriei de „oameni frumoşi" pe care ar trebui să-i avem aproape de noi, prin intermediul unui spectacol TV. Dacă funcţionaţi pe principiul „uite, e cineva cunoscut", vă rog să vă lăsaţi prinşi.

Observaţi că este organizată de Compania Passe-Partout a lui Dan Puric. În caz că nu aţi văzut Don Quijote până acum, repetaţi paşii de mai sus şi cu privire la acest spectacol.

Notaţi-vă în agendă următoarea dată la care are loc „Necuvinte". Nu uitaţi să mergeţi.

Există oameni şi spectacole care trăiesc într-un loc în care aerul este mereu curat, mereu cald şi mereu îndeajuns. E acel loc unde observatorii ne portretizează şi ironizează cu mult umor, bun-simţ şi sensibilitate. Viaţa este, într-adevăr, o piesă de teatru, în care jucăm după nişte tipare de care suntem conştienţi, pe care le acceptăm, dar nu le vedem. Liniştea este tranzacţionată la preţul barilului de petrol.

"Necuvinte" este o piesă de teatru-pantomimă-step care rupe episoade din vieţile noastre agitate şi ni le serveşte astfel încât să le înţelegem, indiferent de locul din care venim, de vârsta pe care o avem (mulţi copii de 4-5-6 ani în sală) sau de limba pe o vorbim (cel puţin două rânduri de vorbitori de limbă franceză).

„Necuvinte" nu este un manifest, dar ar trebui perceput cu mintea deschisă şi limpede şi râzând cu gura până la urechi, capitol la care cred că m-am luat la întrecere cu un puşti care râdea de mama focului. Este un bastion de conştientizare a frumosului  care ar trebui să devină regulă. Piesa se joacă din 2011 şi atât timp cât se va juca, avem toate şansele să fim „contaminaţi" de starea de bine pe care o emană.

DIn tăcerea aşternută peste bătăile din palme, pocnetele din degete sau muzica absolut divină, o să spun: mulţumesc Adrian Nour, Ana Pepine, Toni Dumitrescu, Vadim Rusu, pentru că sunteţi nişte oameni frumoşi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite