Teatru

articolul anterior articolul urmator

Oameni cari nu mai sunt. Dan Puican, un reprezentant de seamă al Teatrului Naţional Radiofonic

3
27 Aug 2021 07:55:36
Dinu Săraru

O clipă, numai o singură clipă, încărcată de modestie, de răbdătoare şi de nădăjduitoare credinţă de a fi mai aproape de Dumnezeu l-a însoţit, stând la rând cu miile de credincioşi veniţi din toate colţurile ţării, sub un soare torid, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, să se închine la Sărbătoarea începutului toamnei a Sfintei Marii, această clipă fatală, ajunsă la capătul ei, l-a făcut pe regizorul Dan Puican să intre tragic în legendă.

După doi sau trei ani de actorie, la Teatrul din Baia Mare, Dan Puican s-a întors la Radio, unde şi-a făcut ucenicia în anii studenţiei pentru a se dedica o viaţă marelui Teatru Naţional Radiofonic.

A fost, pe rând, scenarist, adaptator al unor opere ale dramaturgiei naţionale şi universale, creator învestit cu o mare cultură a unor scenarii radiofonice după opere clasice şi contemporane, lucrând de fiecare dată ca scenograf cu mijloacele auditive ale spaţiului în care se desfăşura acţiunea, abil instalator al microfoanelor, care să capteze, din apropiere şi marcând distanţa, vocile actoriceşti, a fost şi ilustrator muzical şi a lucrat cu o artă rară a regiei cu cei mai de seamă reprezentanţi ai teatrului românesc din a doua jumătate a veacului trecut, dar şi cu tineri înzestraţi, lansând din rândul lor vedete cum au fost, de pildă, celebrii Stela Popescu şi Arşinel, sau Dem Rădulescu, iar lucrul cu aceştia s-a transformat într-o adevărată şcoală a rostirii nobile a limbii române, fapt remarcabil această şcoală şi, astfel, s-a înscris pentru totdeauna după părerea mea, alături de Maestrul Emerit al Artei Teatrului Radiofonic, cel care a fost Mihai Zirra, locul acesta meritându-l astăzi când el a intrat, cum spuneam, în legendă.

Am fost în ipostaza de lucrător al Teatrului Radiofonic şi apoi în ipostaza de a da numele de Teatru Naţional Radiofonic, am fost, zic, onorat cu o prietenie cu Dan Puican reciproc respectuoasă, întotdeauna atât de caldă încât telefoanele lui mă emoţionau de fiecare dată, el dorind să-mi amintească mereu prietenia care ne leagă, o prietenie pe care eu o numeam aristocratică şi astăzi când Dan Puican este legendă îmi amintesc că în primăvara şi vara aceasta am vorbit mereu cu el, lăudându-l pentru voinţa cu care învingea vârsta şi-l făcea să nu părăsească studioul de teatru radiofonic.

Îi datorez apoi şi sunt foarte onorat pentru faptul de a fi scris şi regizat un scenariu radiofonic după romanul meu „Nişte ţărani”, spectacol absolut excepţional.

Rar au fost în istoria Teatrului Radiofonic regizori care să lase posterităţii o operă însemnată dedicată Teatrului Radiofonic cum au fost, repet, în încheierea acestui omagiu, Dan Puican şi Maestrul Emerit al Artei, Mihai Zirra.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Gelu Ruscanu
27.08.2021, 10:50:47

Ce strain si gol e locul asta! Parca ar fi articol pentru o secta, sau m-as gasi eu cu niste confrati sa facem determinarea CMA din centrajul unui GV, adica calculul centrului de greutate si coarda medie aerodinamica pentru un avion cu geometrie variabila. Cine mai stie azi de lucruri sfinte? Ca si cum l-ai pomeni pe Dinu Manolache din Fata morgana si melodia de generic a lui Marin Traian. Zero audienta. Cine naiba mai stie de Puicam sau Dinu Giurascu? Cui ii predici in pustiu, cand noi avem o tara de agramati pana la toapele de la stiri, care se exprima infiorator chiar si intr-o limba de lemn data cu lacul romglezei? Ma simt strain in tara mea, un temponaut aterizat intr-un viitor distopic si ostil. Stie cineva unde e statia de luat autobuzul temporal, care sa ma aduca in lumea normala?

-12 (14 voturi)
Mihai Ternopol
28.08.2021, 19:32:40

Din pacate asa e. Dar cum se spune..."what goes around...comes around". Cei care au gustat din vraja teatrului radiofonic se pot considera niste norocosi.

-10 (12 voturi)
Gelu Ruscanu
29.08.2021, 11:15:22

Asa se formeaza nostalgia. Si o parte din cultura. De aia suntem corp strain pe aici. La articolul cu miscarile de strada din Franta este un exemplu proaspat de boul ingenuu, care foloseste impropriu: ipohondru. Nu are nici o idee ce inseamna, dar ii place cum suna. Tipic. Si ca el sunt multi pe aici. Unii nu inteleg efectiv ce scriu, ii vad ca practic nu nimeresc mesajul. Si loaze de astea vor sa stea de vorba cu mine. Cu ce? Sunt muci baietii. Cultura e si ea o munca. Ca poti sta degeaba in timpul asta fara sa iti bati capul, ori la terasa, ori cu Las Fierbinti, ori in clubul endemic de prosti care te inconsjoara. E altceva sa sa te izolezi un pic, sa meditezi, sa faci efortul de a deschide o carte. E ca la sportivii de canapea, unde toti de pe pat cu berea in fata stiu mai bine ca in ciclcism e coruptie, dar daca ii pui la pedale fac infarct cand prind ghidonul cu dintii. Asa si aici. Cu limba de lemn vin la comentat toti agramatii din trupele cocalare si au pareri, cand ei sunt nimeni in domenii, ce i-au survolat fara sa ii atinga. Asta a fost un domeniu si constransi de vremuri, dar vii si deschisi evolutiei, noi l-am abordat. Atunci ma agasau unele piese. am si renuntat la cateva, insa pe altele le vroiam mereu. A fost o forma de presiune sa educi omul luandu-i cam tot si atunci el sa fie canalizat catre o cultura fortata, data de piticul setos de nou si spirit din interioriul sau. Ca nu pe toti ii atragea si atunci. Unii zaceau ca legume socialiste. Ei s-au inmultit ulterior si au dat nastere actualelor trupe cocalare...

-8 (12 voturi)
Modifică Setările