O casă ca o închisoare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Au trecut deja aproape şapte ani de când Sorin Militaru a pus în scenă la Teatrul I.D. Sîrbu din Petroşani binecunoscuta piesă Casa Bernardei Alba de Federico Garcia Lorca. Cu toate acestea, am încă amintirile proaspete. Îmi pot îngădui, în consecinţă, luxul de a face comparaţii cu ceea ce am văzut în 2018 la Teatrul de Nord din Satu Mare.

Îmi este, aşadar, cum nu se poate mai limpede că spectacolul din anul 2011 a fost unul bun, fundamentat pe o idee regizorală autentică. Îmi amintesc deopotrivă faptul că rolul Bernardei a reprezentat o de netăgăduit izbândă pentru cariera actriţei Nicoleta Bolcă, dar şi că şi celelalte roluri erau bine construite, în pofida tinereţii componenţilor trupei. Nu întâmplător spun componenţi şi nu componente. Şi aceasta fiindcă Sorin Militaru nu a conceput atunci, cum nu concepe nici acum un spectacol cu o distribuţie exclusiv feminină.

Aşadar, Sorin Militaru revine la Trupa Harag György a Teatrului de Nord din Satu Mare asupra piesei lui Federico Garcia Lorca. O face însă în cu totul alte condiţii decât au stat lucrurile în versiunea de la Petroşani. Spectacolului în formulă de studio de atunci îi este preferată acum reprezentaţia edificată în formulă italiană. Regizorul are alţi colaboratori la capitol decor (de această dată îl semnează Fornvald Gréti) şi costume (acestea îi aparţin acum lui Márton Erika).


Casa Bernardei Alba FOTO Czinczel Laszlo


Sigur, piesa de bază a scenografiei rămâne masa lungă în jurul căreia se adună numeroasa familie a Bernardei („balaurul nostru, al tuturor”), însă de data aceasta se operează cu mai multe planuri vizuale al căror rost este acela de a sugera profunda stare de tensiune, pasiunile, fiziologia colcâindă, exhibată la adăpostul nopţii, a fetelor pe care voinţa absurdă a stăpânei casei le condamnă, sub pretextul doliului pentru soţul ei, Antonio Maria Benavides, în realitate nu doar la opt ani de recluziune, ci la un fel de moarte civilă, la suspendarea existenţei. Noul decor îngăduie accentuarea temei supravegherii, fiecare dintre personaje funcţionând asemenea unui urmăritor a ceea ce fac toţi ceilalţi care îl înconjoară. Fetele din casa Bernardei nu se urmăresc doar una pe alta, nu se preocupă eminamente de stenografierea rivalităţii dintre trecuta Angustias (39 de ani) şi tânăra Adela (20 de ani). În mintea fiecăreia dintre cele cinci fiice ale Bernardei se insinuează câte un Pepe Romano. Aşa încât Sorin Militaru nu doar că păstrează ideea aducerii în scenă a Bărbaţilor care îşi exhibă provocator masculinitatea (ei sunt interpretaţi de Bodea Tibor, Orbán Zsolt, Frumen Gergö, Varga Sándor), ci procedează la amplificarea prezenţei acestora. Dacă în spectacolul de la Petroşani puteam numai intui care actor din grup l-ar sugera pe Pepe Romano (era vorba despre Radu Homiceanu), la Satu Mare tânărului Poszet Nándor i se fixează în acest sens sarcini actoriceşti mult mai precise. Iar Poszet Nándor este o veritabilă prezenţă. Se amplifică, în consecinţă, rolul coregrafiei create de András Lóránt ale căror rosturi se extind şi asupra părţii feminine a distribuţiei. Este astfel sugerată fierbinţeala trupurilor condamnate, metamorfozarea ei în tendinţe greu controlabile de lesbianism.

image


Casa Bernardei Alba FOTO Czinczel Laszlo

image

Dacă Nicoleta Bolcă propunea la Petroşani o Bernardă necondiţionat explozivă, intens nevrotică, aşa cum caracteriza personajul Vito Pandolfi, Tóth Tünde, titulara rolului de la Trupa maghiară a Teatrului de Nord din Satu Mare, mizează şi pe interiorizarea răului. Exploziile temperamentale, răutăţile, excesele de autoritate dobândesc un cuantum de imprevizibil, o iau câteodată prin surprindere până şi pe vechea şi aparent fidela slujitoare Poncia. În nenumărate şi policrome nuanţe concepută de actriţa Méhes Kati.

Există ierarhii clare nu doar în lumea în care se consumă trista poveste a Bernardei Alba şi a fiicelor sale (minuţios realizat momentul în care bărbaţii o lapidează pe păcătoasa ce şi-a ucis copilul, dar şi acela al gonirii cerşetoarei Paco Rosita), ci şi în casa Bernardei. Nu doar între membrele familiei- de unde şi atenţia aparte acordată de Sorin Militaru lucrului cu actriţele László Zita (foarte bună în dificilul rol Maria Josefa), Rappert-Venc Stella (bine gradată nesiguranţa esenţială a lui Angustias), Bogár Barbara (Magdalena), Bándi Johanna (Amelia), Kovács Nicolett (o bună interpretă a lui Martirio), Keresztes Ágnes (cu rafinament dozate pasiunile Adelei), ci şi între slujnice, de aici şi chipul cumpănit în care îşi construieşte apariţiile Gál Ágnes. Au apariţii riguros reglate Moldován Blanka (Prudencia) şi Laczkó Tekla (Paco Rosita).       

Teatrul de Nord din Satu Mare - CASA BERNARDEI ALBA de Federico Garcia Lorca; Regia: Sorin Militaru; Scenografia: Fornvald Greti; Costumele: Márton Erika; Dramaturgia: Bessenyei Gedö István; Coregrafia: András Lóránt; Cu: Tóth Tünde, László Zita, Rappert-Vencz Stella, Bogár Barbara, Bándi Johann, Keresztes Ágnes,Méhes Kati, Gál Agnes, Laczkó Tekla şi Bodea Tibor, Posyet Nándor, Orbán Zsolt, Frumen Gergö, Varga Sándor; Data reprezentaţiei: 6 februarie 2018


Casa Bernardei Alba FOTO Czinczel Laszlo

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite