VIDEO Piersic Jr. Is Back…
0
Nu, nu s-a întors "in the U.S.S.R.", cum îṣi cântau Beatles-ii songul-parodie, compus în timpul meditaṭiei transcendentale, practicate de ei în India, în 1968 - anul în care venea pe lume actorul român.
Nu s-a întors nici pe facebook, unde pagina Teatrul Românesc i-a distribuit fotografia, etichetându-l lumbersexualul scenei româneṣti. Nu s-a întors, pentru simplul motiv că nu a plecat de aici vreodată.
Dar undeva s-a întors. Ṣi anume sub bagheta unui regizor, pe numele lui Cristi Juncu. Cu un text intitulat „Vestul singuratic“, „comis” de un star al scrisului contemporan, Martin McDonagh. Şi montat pe scena unui teatru „tot mai tare” al capitalei, ṣi anume Nottara.
Florin Piersic Jr.: Au trecut 15 ani de când n-am mai lucrat cu alt regizor de teatru. Adică n-am lucrat decât în regia mea. În teatru. În film e altă poveste. Dar în teatru e chiar un debut la 46 de ani.
Sanda Viṣan: Să fie acesta un semn că dorinṭa de afirmare artistică nu se mai declină doar la persoana întâi, cu trecerea timpului? Pentru că trebuie să spunem că nu ai semnat doar regia spectacolelor în care ai jucat, ci ai fost ades ṣi traducătorul textelor.
P.Jr.: Aṣa am plecat la drum, traducând piese. Ultimul meu spectacol, „Freak Show”, este scris de mine, dar în rest am tradus dramaturgi contemporani ṣi i-am pus în scenă, la Metropolis, la Green Hours, cu care am început.
Au existat propuneri în această perioadă de 15 ani, numai că n-au fost îndeajuns de interesante.
După ce pare să fi consimṭit la ideea că nu poṭi să fii de capul tău o viaṭă întreagă, Piersic Jr. a acceptat provocarea să facă echipă cu alte două vedete ale generaṭiei sale: Andi Vasluianu ṣi Vlad Zamfirescu, alături de purtătoarele unui parfum de femeie, numite Ioana Calotă ṣi Corina Dragomir.
„Vestul singuratic“, cu Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu ṣi Florin Piersic Jr.
Piersic Jr.: Cristi Juncu a fost foarte speriat câteva zile, că auzise el tot felul de poveṣti cu zâne ṣi cu pitici, cum că eu aṣ renunṭa după scurt timp. I-am spus să se liniṣtească, că nu las oamenii baltă. Cel mult după două zile de repetiṭie pot spune că nu ne înṭelegem ṣi că e păcat să mergem în continuare ṣi să ne risipim energia inutil. Dar în cazul de faṭă s-au miṣcat bine lucrurile ṣi eu zic că avem un spectacol solid.
Poṭi să-l contrazici pe Jr.? Sigur că poṭi, dacă ai motiv. Dar în cazul de faṭă n-avem. Chiar dacă spectacolul, cum spun specialiṣtii, abia a ieṣit la public, fiind în perioada de avanpremiere, cum aflăm de pe site-ul Teatrului Nottara, care ne previne ṣi că producṭia este rezervată celor care au trecut de 16 ani.
Ṣi este aṣa pentru că scriitorul irlandezo-britanic Martin McDonagh ṣi-a construit în teatru, ca ṣi în film, un univers fictiv ce nu acceptă codurile edulcorate ale literaturii glosy, larg răspândite, ci îi place să îṣi asume asperităṭile unei lumi cam ignorate de scriitorii mainstream, pentru că este neliniṣtitoare ṣi tulbură, de aceea, confortul publicului (fie el cititor sau privitor).
Sigur că, procedând astfel, irlandezul institutie propriile sale coduri, care nu displac nici publicului ṣi nici criticilor ṣi juraṭilor din diverse jurii de prestigiu, în teatru ṣi film. Ci dimpotrivă, dovadă că autorul jucat acum la Bucureṣti a câṣtigat cu piesa Regina frumuseṭii din Leenane, Premiul Criticii pentru cel mai promiṭător dramaturg ṣi Drama Desk pentru cea mai bună piesă, iar cu Locotenentul din Inishmore ṣi Omul-pernă, Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună comedie. In Statele Unite a primit patru nominalizări la premiile Tony pentru cea mai bună piesă, iar în film scurt-metrajul său Six Shooter a câṣtigat Oscarul în 2005. Cu alte cuvinte, un autor cu care nu ai scuze dacă dai greṣ, pentru că materialul de la care pleci ṣi-a dovedit viabilitatea teatrală, piesele irlandezului fiind jucate în peste 45 de ṭări.
Regizorului Cristi Juncu îi place dramaturgul McDonagh, de aceea i-a ṣi tradus două piese ṣi i-a montat două până acum: Vestul singuratic, în 2008, la Teatrul 74 din Târgu-Mureṣ ṣi Schilodul din Inishmaan, în 2011, la Teatrul Toma Caragiu, din Ploieṣti.
În noua montare de la Nottara, Florin Piersic Jr. ṣi Vlad Zamfirescu îi interpretează pe cei doi fraṭi dintr-un sat uitat de lume, din vestul Irlandei, care se înfruntă, ca întotdeauna. Numai că acum suntem exact după înmormântarea tatălui lor, mort prin împuṣcare, iar obiṣnuitele lor dispute cotidiene capătă o ascuṭime nouă: vorbele ṣuieră ca gloanṭele, de la unul la altul, la fel ṣi pumnii, pentru că un secret adânc ascute vechiul conflict.
Sanda Viṣan: Dacă 15 ani nu te-ai lăsat tentat de niciun regizor, ce ai găsit interesant în acest proiect al Teatrului Nottara?
Florin Piersic Jr.: Interesant trebuie să fie în primul rând textul ṣi în al doilea rând trebuie să vezi că discursul regizorului are un impact asupra ta, ca actor. Astea sunt condiṭiile necesare ṣi suficiente, pentru că altfel de ce aṣ fi plecat dintr-un teatru, unde eram angajat, dacă nu ca să fac lucruri care să-mi aducă bucurie ?
Cristi e unul dintre regizorii cu care îmi doresc de mult să lucrez. Am fost anul trecut la Arad, într-un festival ṣi am avut marea plăcere să văd „Trilogia belgrădeană”, pusă de el la Râmnicu-Vâlcea. Am descoperit atunci ṣi niṣte actori absolut minunaṭi. Am simṭit ṣi mâna regizorului.
Cristi are o discreṭie în a se manifesta, astfel încât actorii se văd. Sunt spectacole în care actorii se văd prea puṭin, iar regizorul vrea cu tot dinadinsul să iasă în evidenṭă, prin scenografie ṣi tot felul de efecte speciale. Juncu se sprijnă mult pe actori.
Vlad Zamfirescu ṣi Florin Piersic Jr.
COLEMAN: Hai că i-ai luat máu. VALENE: Păi nu? Vezi ce rapid e la... Aia nu-i băutura mea? Ce...? COLEMAN: M-a implorat pentr-un pahar. Ce era să-i zic, când tocma’ l-a mormântat pă tata? VALENE: Să-i dai dă la tine. COLEMAN: Aşa vroiam, da’ când să-i dau, am văzut că dulapu’ meu e gol. VALENE: Gol, ă? Iar, ă? COLEMAN: Gol ca curu’ dă spân. VALENE: Niciodată nu-i negol dulapu’ tău. COLEMAN: Ei, uite c-acuma-i gol, c-aşa-i viaţa. (Vestul singuratic, Scena 1)
Vlad Zamfirescu: Personajele fac parte dintr-o pătură socială destul de joasă, cu un IQ ṣi o educaṭie destul de mici. Îi regăsim peste tot în lume, nu numai în Irlanda. Dar ce ne-a interesat pe noi e componenta umană a acestor personaje, felul în care relaṭionează ṣi cum simt durerea ṣi bucuria. Ṣi unde mă pot eu regăsi în oamenii ăṣtia. Atunci devine interesant, când reuṣesc ṣi eu ca spectator, ca om care vede dinafară, să mă regăsesc în niṣte caracteristici umane ale acestor personaje.
Sanda Viṣan: - Dincolo de aparenṭe.
V.Z.: Dincolo de aparenṭe, dincolo de educaṭia diferită, să le înṭelegem punctul de vedere, nu neapărat să fim de acord.
Preotul catolic al satului, interpretat de Andi Vasluianu, încearcă să medieze conflictul dintre cei doi fraṭi, dar este el însuṣi copleṣit de apăsătoarea atmosferă a satului, cu morṭi neexplicate ṣi nemărturisite la spovedanie, ṣi cu o populaṭie total supusă zeului alcool. Aṣa cum ajunge a fi ṣi reprezentantul bisericii, spre neputincioasa sa disperare, căci ce este un părinte spiritual, fără comunitate?
Sanda Viṣan: Ai spune că textul noului spectacol de la Nottara, „Vestul singuratic”, este un text al generaṭiei tale? Ṣi autorul, ṣi regizorul, ṣi actorii, cam din aceeaṣi generaṭie faceṭi parte.
Andi Vasluianu: Nu cred în categorisirea pe generaṭii. Cred că există texte… ṣi texte. Bune ṣi rele. Pe vremuri, când se puneau piese americane la Bulandra, când era Ciulei director, poate ṣi atunci se spunea: e un text al generaṭiei. Nu cred în asta.
Cred că acesta e un text care ne-a plăcut ṣi pe care ne-am hotărât să-l facem ṣi cu asta, basta. Mie mi se pare un text foarte greu.
Mi se pare de văzut în spectacolul ăsta: libertatea pe care o conṭine amoralitatea personajelor, mai ales a celor doi fraţi, jucaṭi de Florin Piersic Jr. ṣi Vlad Zamfirescu (Andi Vasluianu)
S.V.: Sub ce aspect?
A.V.: Are o doză de amoralitate destul de puternică. Ṣi asta e foarte greu de îngurgitat de către spectator.
S.V.: Ṣi de actori?
A.V.: Mai ales de actori, pentru că ei trebuie să creadă în situaṭia aia. Trebuie să te duci cu toată fiinṭa către personaj, să-l înṭelegi. De obicei, când vezi pe cineva amoral, ori îl consideri nebun, ori animal, numai om, nu. Dar e ṣi un soi de libertate în amoralitate. Iar asta mi se pare mie de văzut în spectacolul ăsta: libertatea pe care o conṭine amoralitatea personajelor, mai ales a celor doi fraṭi, jucaṭi de Florin Piersic Jr. ṣi Vlad Zamfirescu, mi se pare interesant de urmărit.
S.V.: Ṣi în această atmosferă de amoralitate, cum se plasează preotul pe care îl interpretezi?
S.V.: Ṣi el e căzut cumva într-o negură a vieṭii lui, pentru că nimic nu-i iese în parohia asta ṣi pentru că încearcă din răsputeri să-i aducă pe calea cea bună pe toṭi enoriaṣii. Nu reuşeşte ṣi întâmplător mai pică ṣi el în păcatul beţiei.
Cred că există niṣte planuri, că asta a fost discuţia mea cu Juncu încontinuu: cât din ceea ce-ṣi doreṣte el vine ṣi din viaṭa lui de dinainte de a fi alcoolic, sau cât este influenṭat de zona asta a alcoolului. Asta mi-a venit foarte greu să cuprind. Cred că un melanj între cele două: cu toate că e absorbit de alcool, încearcă să-i scoată din noroi.
Andi Vasluianu ṣi Florin Piersic Jr.
Iar acestă lume de bărbaṭi plini de frustrări primeṣte din când în când o rază de lumină, tânăra liceană, care stinge cu Guiness setea beṭivilor locului, ca să mai facă ṣi ea un ban. Ṣi care se îndrăgosteṣte de cine nu trebuie, de preot, singurul în care pare să mai licăre speranṭa decenṭei ṣi a moralităṭii. Organizând un casting pentru rolul tinerei de 17 ani, Cristi Juncu a făcut o dublă distribuṭie pe acest rol de ingenuă pătată, fiindcă i-a plăcut prestaṭie ambelor actriṭe ale Teatrului Nottara.
Sanda Viṣan: E un text intens cel pe care l-a ales Cristi Juncu ṣi e un spectacol de bărbaṭi, cu scurte apariṭii ale tinerei pe care o interpretezi.
Ioana Calotă: Dificultăṭile ţin de subconştient.
S.V.: De ce?
I.C.: Trebuie să-ṭi aduci aminte şi să te laṣi practic vulerabilă, sensibilizată, să devii acel atlet al emoṭiilor. În acest tip de texte trebuie să se simtă ce e în adâncul adâncului tău, iar tu să acoperi cu o mască socială, lăsând totuṣi să iasă ce trebuie. E un text provocator pentru mine, fiindcă sunt puṭine scene, dar în cele trei apariṭii trebuie să am niṣte faṭete foarte clare ṣi mesajul meu să ajungă foarte clar la public. Aceasta ṭine de inspiraṭia pe care o am. Trebuie să fiu destul de aplicată, incât să se vadă ce treabă are fata asta, de ce e singura femeie, care e rolul Evei în această teroare bărbătească.
E un spectacol despre copilăria adâncă, frumoasă, care încă nu s-a terminat, din păcate. Ei sunt adulṭi, au patruzeci şi ceva de ani ṣi trebuie să-ṣi retrăiască coṣmarurile din copilărie, să le treacă printr-o suferinṭă, printr-un catarsis, care până la urmă se întâmplă. De aceea, într-un fel, se găseṣte mântuirea, mesajul piesei este atins.
Corina Dragomir, Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu ṣi Florin Piersic Jr.
Sanda Viṣan: Ce provocări are acest rol pentru tine?
Corina Dragomir: Nu e un rol uṣor, chiar dacă este singura fată din distribuṭie. E foarte greu, dar în acelaṣi timp ne-a ṣi fost uşurată munca, nouă, fetelor, pentru că băieṭii au fost protectori cu noi, regizorul ṣi colegii actori. Provocarea e mare, nu e simplu să faci ceva simplu, eṣti mereu tentat să complici lucrurile, când îi ai alături pe cei trei, care se provoacă constant din punct de vedere profesional. E foarte uṣor să cazi în capcană, dar Cristi Juncu a ṣtiut exact ce vrea de la fiecare personaj.
De asemenea, nu e uṣor să fii pe dublu rol. Pentru mine e prima oară în carieră. E o lecṭie de generozitate. Am avut noroc de o colegă profesionistă, aṣa că nu au fost probleme, dimpotrivă, ne-am susṭinut. Pentru mine a contat enorm.
E o lume frustă, cea creată de Martin McDonagh, închisă în sine, fără alte legături cu lumea largă decât revistele de scandal ṣi televizorul. Astfel descrisă, poate părea un spaṭiu al dramei, ceea ce ṣi este, în străfund. Dar aparenṭa ei este comică, McDonagh priveṣte cu un ochi ironic toate aceste frământări care nu duc nicăieri, ci fac doar să mai treacă timpul. Un univers al lipsei de scop, care poate face ca imensa comedie a vieṭii să pară inutilă.
O concluzie la care spectatorul poate ajunge, urmărind această comedie în care regizorul nu a căutat să construiască vreo metaforă curajoasă, ci i-a lăsat pe actori (cum face întotdeauna) să arate ce pot, devenind ei purtătorii mesajelor textului.
S-a întâmplat la al doilea spectacol să se nască momente în care spectatorii nu ṣtiau foarte bine ce să facă, să râdă, dar în acelaṣi timp aveau lacrimi în ochi (Florin Piersic Jr.)
Sanda Viṣan: Ce trebuie să aibă un text, ca să spui da, la propunerea unui regizor?
Florin Piersic Jr.: Mi-am dorit de ceva vreme să joc într-o comedie bulevardieră. Dacă o să se ivească ocazia ṣi o să fie o comedie de calitate –fiindcă există ṣi aṣa ceva- îmi doresc foarte mult să văd publicul fericit, râzând la fiecare 10-15 secunde, pe sistemul ăsta replică-poantă.
Aṣ putea să compar, deṣi comparaṭia e destul de forṭată, „Vestul singuratic” cu o comedie bulevardieră, până la un punct. Aici intervine elementul ăla pe care mi-l doresc foarte mult: s-a întâmplat la al doilea spectacol să se nască momente în care spectatorii nu ṣtiau foarte bine ce să facă, să râdă, dar în acelaṣi timp aveau lacrimi în ochi.
Asta e greu de obṭinut, dar nu imposibil. Asta-i zona pe care o caut, de fapt, cam în tot ce fac. Ṣtiu foarte bine că nimeni nu mai vine astăzi la teatru ca să vadă dramă, că toată lumea vrea să uite de probleme. Din cauza asta funcṭionează în continuare, chiar dacă e criză ṣi toată planeta e într-un fel de marasm, lumea se refugiază la teatru, pentru că ṣi-a dat seama că la televizor se dau în reluare emisiunile cu buze ṣi silicoane. Aṣa că sălile sunt pline, lumea se hrăneṣte cu energia asta.
La „Vestul singuratic” energia de care vorbesc e râsul, care în colectivitate face bine ṣi vindecă. Într-un anumit fel, e foarte interesant: să râzi din tot sufletul ṣi la un anumit moment să-ti iei o palmă mare peste faṭă.
Sanda Viṣan: Crezi că publicul de vârsta a treia o să fie fericit, o să râdă la acest spectacol cu un limbaj decoltat?
P.Jr.: Cred că da, în ciuda limbajului violent, nu cred că spectacolul e vulgar. Există tot felul de cuvinte, care, fie au fost inventate de Bogdan Budeṣ, care a tradus textul, ori de noi care am încercat să ducem munca lui Bogdan mai departe. Ṣi aici a apărut bucuria colaborării cu Cristi, pentru că ne-a dat libertate de multe ori, rolul lui, la un moment dat, era să spună: asta da, asta nu, aici mergeṭi prea departe. Dar cred că orice om între 18 ṣi 88 de ani poate să se bucure de spectacolul ăsta.
Îmi doresc să fac asemenea lucruri. Ṣtiu bine că teatrul moare, că puṭină lume o să vină să vadă „Vestul singuratic“...
S.V.: Mă îndoiesc, deja e supervândut.
P.Jr.: Da, dar la o sală de 120 de locuri...
S.V.: Un asemenea spectacol se poate juca şi la sala mare, poate că direcṭia teatrului se va gândi la acest lucru..
P.Jr.: Da, dar ăsta-i sistemul în care lucrăm.
Ce să spun, iubesc ṣi teatrul, şi filmul, dar teatrul e călătoria aia specială. Am trăit situaṭia, în cazul one-man show-ului cu care mă mai plimb prin ṭară, „Freak Show“, am observat că pot să aduc la un numitor comun, doi oameni care sunt generaṭii diferite. Am văzut lumină ṣi entuziasm în ochii unor oameni foarte bătrâni sau foarte tineri. Înseamnă că mi-am atins scopul. Ṣi în cazul de faṭă contează să ai mintea deschisă ṣi să-ṭi dai voie să vezi o poveste mai ciudată.
O poveste ciudată, dar comică, ce se înscrie în tabloul mai larg al evoluṭiei Teatrului Nottara din ultimii ani, despre care, ca observator al vieṭii teatrale bucureṣtene, pot depune mărturie. Când a câṣtigat postul de director (acum doi ani, cred), criticul de teatru Marinela Ṭepuṣ anunṭa că la Nottara paleta repertorială va căpăta culori noi ṣi că vor monta aici mari regizori români. Ṣi aṣa a fost: Tompa Gabor ṣi Victor Frunză figurează cu spectacole în stagiunea curentă, Radu Nica va intra ṣi el în repetiṭii pe scena bucureṣteană.
Iar acum publicul poate fi martorul acestei premiere spectaculoase: Piersic Jr., îmblânzit de un regizor. Oare?
„Vestul singuratic”, de Martin McDonagh * traducerea : Bogdan Budeş
Distribuṭia: Florin Piersic Jr., Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Ioana Calotă, Corina Dragomir
Scenografia: Carmencita Brojboiu * Regia: Cristi Juncu
Producṭia Teatrului „Nottara”, Bucureṣti
Scenă din piesa de teatru„Vestul singuratic“ cu Florin Piersic Jr. şi Vlad Zamfirescu
Video si foto: arhiva Teatrului Nottara; autor: Ciprian Nicolae Duică
Se încarcă comentariile...
