RECORD Dramaturgului Matei Vişniec i se joacă şase spectacole la Avignon: „În festival, rămâne viu un spirit contestatar“

Dramaturgului Matei Vişniec i se joacă, la acestă ediţie a Festivalului de la Avignon (6-24 iulie), şase spectacole: „Cum am dresat un melc pe sânii tai“, „Angajare de clovn“, „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt", „Vin şerpii“, "Cabaretul cuvintelor", "Teatru descompus sau Omul pubelă". Performanţa dramaturgului român a fost remarcată de presa franceză.

Ziarul "La Provence" din Franţa a anunţat că lui Matei Vişniec i se joacă şase piese la Avignon zilele acestea şi 50 de piese în lumea întreagă: cele mai multe în România, dar şi în Grecia, Japonia, mai multe ţări din America Latină. Festivalul de la Avignon se desfăşoară în perioada 6-24 iulie.

Ce înseamnă Festivalul de la Avignon pentru dumneavoastră?

 Acest festival rămâne una dintre marile aventuri culturale ale vieţii mele. El mi-a adus multe satisfacţii, m-a inspirat, dar mi-a adus şi multe proiecte noi. Pentru că în fiecare an de fapt, participând la festival, la faţa locului se produce ceva, mă întâlnesc cu oame ni interesanţi, cu regizori şi actori care îmi cer piese… Şi aşa se naşte un nou proiect.

Da, anul acesta am avut şase piese diferite montate în şase teatre diferite de şase companii. Este, într-un fel, un record, deşi mi s-a mai întâmplat într-un an să am şase spectacole. Cred că din 1992, anul când am avut pentru prima dată piese jucate la Avignon, media a fost de patru piese în fiecare an… Ceea ce, dacă este bun acest calcul, da cam o sută de spectacole pe care le-am avut într-un răstimp de 26 de ani.

Unele au fost succese remarcabile. Cu piesa “Angajare de clown” am avut mari satisfacţii, montată destul de des la Avignon, la fel şi cu piesa “Femeia ca un câmp de luptă". Dar mi s-a întâmplat să ajung la Avignon şi să-mi spună prietenii întilniţi pe stradă "vezi că ai o piesă montată în teatrul cutare dar e cam slabă, mai bine nu te du să o vezi".
 

Ce v-a impresionat cel mai mult la această ediţie?

Acest Festival este, în secţiunea sa neoficială, un veritabil Babilon. Anul aceste sunt 1538 de spectacole în competiţie, deci inevitabil unele mai lasă de dorit la nivelul calităţii. Un fenomen care creşte în ultimii zece ani este cel al spectacolelor de divertisment, gen "stand-up comedy". Multe teatre din Avignon (în total sunt 133 de spaţii de joc) s-au specializat practic pe acest tip de spectacole… Dar rămâne viu, totuşi, un anumit spirit contestatar, de avangardă, precum şi interesul pentru text. Cine vine la Avignon se vede în faţa unei propuneri gigantice: 1016 spectacole au la bază piese de teatru, 171 sunt umoristice, 82 sunt de dans, 52 sunt de marionete şi de magie, 51 sunt de circ.

Dar poate că spectacolul cel mai fabulos la Avignon este strada, cu miile de actori care împarc flaiere, cu sutele de companii care defilează în costume precum şi cu elemente de scenografie ca să-şi facă publicitate…

Dezbaterile mai sunt fascinante la Avignon, ceea ce este valabil atât pentru secţia IN. cât şi pentru secţia OFF. Oraşul Papilor devine un imens forum de discuţii pe subiecte extrem de diverse, care ţin de politică, de cultură, de societate. Tema de anul acesta a Festivalului (secţiunea oficială) este genul, sau mai precis modul în care ne raportăm astăzi la ideea de gen. Olivier Py, directorul festivalului, un fel de copil teribil şi turbulent al teatrului francez, care denunţă de multă vreme homofobia, a surprins oarecum prin această temă. Si totuşi, a discuta despre cum ne modelează societatea cu modelele ei de feminitate şi de masculinitate mi se pare interesant. Programul de dezbateri la Avignon are un titlu foarte bine găsit, "Atelierele gîndirii".

Sute şi sute de spectatori vin, în timpul zilei, la aceste ateliere ale gândirii, care au loc în diverse grădini,  spaţii universitare sau teatre, pentru a discuta cu filosofi, oameni politici, scriitori, eseişti, animatori sociali… Există acest sentiment la Avignon, că societatea civilă este activă la nivel mental, că vrea să înţeleagă problemele sau şi dilemele lumii contemporane.

În peisajul cultural francez şi european acest festival are o rezonanţă enormă. Măsura impactului său este dată şi de participarea mediilor de informare franceze. Toate marile cotidiene precum şi principalele reviste îşi trimit criticii şi corespondenţii la Avignon, la fel şi unele canale de televiziune precum şi radouri (precum RFI sau France Culture). In fiecare zi, pe toată durata festivalului, apar cronici şi comentarii despre spectacole în Le Figaro, Libération, Le Monde, Les Echos, L’Humanité precum şi în presa locală cum al fi ziarul La Prevence. Mult mi-aş dori să văd şi în România un festival care să atragă atît de mult atenţia mediilor de informare. Reviste precum L’Express, Le Point sau l’Ob dedică dosare întregi festivalului, pentru că de fapt miza sa nu este doar una culturalăci şi politică, economică, socială…Mesajul acestui festival ar putea fi rezumat astfel: cine nu vede cât de importantă este cultura în proiectul de societate european nu merită să i se încredinţeze un mandat politic.

Distins cu Premiul Jean Monnet pentru literatură europeană

Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec (foto: dreapta) s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în nordul României. A debutat cu poezie în 1972 în revista Luceafărul. Mai tîrziu, stabilit la Bucureşti, unde a făcut studii de filozofie şi istorie, s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de Luni, condus de criticul Nicolae Manolescu. Cîştigător al Concursului Editurii Albatros în 1980, debutează cu volumul de versuri La noapte va ninge. A publicat cinci volume de poezie, şase romane şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa, iar din 1990 este jurnalist la Radio France Internationale. După căderea comunismului, în 1989, şi-a desfăşurat activitatea între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est. Piesele sale sunt traduse şi jucate în peste 30 de ţări.

A fost distins cu numeroase premii, începînd cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, în 1984, pentru volumul Înţeleptul la ora de ceai. 

A  obţinut, printre altele, Premiul Academiei Române în 1998 şi Premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru cel mai jucat dramaturg român contemporan în 2016. În Franţa, i-a fost decernat de mai multe ori Premiul Presei la Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon. În 2009, Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD) îi acordă Premiul European, iar în 2016, romanul Negustorul de începuturi de roman primeşte Premiul Jean Monnet pentru literatură europeană.