VIDEO Regizorul Niky Wolcz: „Dincolo de text se aude strigătul poetei Herta Müller“

Publicat: 10.12.2012 19:50

Ultima actualizare: 11.08.2022 01:32

Timişoreanul Niky Wolcz, şvab şi el, a părăsit România în 1975 FOTO: arhiva personală

După ce a pus în scenă la Teatrul German de Stat din Timişoara, spectacolul "Ţinuturile joase", adaptat după primele povestiri ale Hertei Müller, regizorul Niky Wolcz spune că e greu „să aperi un trecut dificil, încă nerumegat de generaţia actuală“

"Casa din inimă e la purtător, la mine sau la Herta Müller”, spune regizorul Niky Wolcz. Banatul natal al regizorului este şi cel al Hertei Müller, ţinutul de dinainte de exil. Niky Wolcz a părăsit Timişoara în 1975, Herta Müller în 1987, după ce a scris povestirile „Ţinuturile joase“ în 1982. Spectacolul omonim al lui Niky Wolcz, după primele povestiri ale laureatei cu Premiul Nobel în 2009, a fost cap de afiş al microstagiunii Teatrului German de Stat, desfăşurată în perioada 5-8 decembrie la Timişoara.

„Adevărul“: Cât de dificil a fost să dramatizaţi şi să montaţi „Ţinuturile joase” la Teatrul German de Stat din Timişoara?

Niky Wolcz: Dificultăţile artistice nu sunt de fapt dificultăţi. Desigur, că decizia de a dramatiza povestirile aduce cu sine probleme inerente, legate de întrebarea cât din frumuseţea, adâncimea, autenticitatea „originalului“ poate fi menţinut şi expus într-o formă teatrală.

Fragmentele filmate refac poezia spaţiului bănăţean. Ce v-a atins cel mai mult, reîntorcându-vă la energiile sale esenţiale?

Aceste fragmente au simpla intenţie de a proteja lucrul Mnemosynei. E vorba de o memorie atât de fragilă, că e nevoie să se ajute şi să se sprijine de ruine, de cărămida care e aceeaşi azi ca şi atunci. Am filmat biserica, şcoala, cimitirul, tot microcosmosul sufletelor nostalgice, cu cele bune şi cu cele rele. Am reflectat prismele interioare cu evidenţe palpabile: de la cumpăna fântânii de atunci şi de azi la soarele locului. Amintirile nu se numără în ani puţini.

Din firul narativ al povestirilor, ce aţi urmărit în mod deosebit să punctaţi în transpunerea scenică şi filmică?

Am dorit să oglindesc locurile din imaginativ faţă în faţă cu locurile reale, Niţchidorful subiectiv al timpului din povestire faţă în faţă cu Niţchidorful imaginilor concrete. M-a bucurat de libertatea de a redefini spaţiul scenic şi de a sugera topografia spaţiului interior cu decorul lui Helmut Stürmer.

Au fost importante adăugarea elementelor scenice, muzica, alături de imaginile complementare şi răspunsuri specifice pentru detaliile estetice, costumele. Lucrurile cele mai importante şi vitale au fost distribuirea actorilor în rolurile personajelor din povestiri şi resurecţia cuvintelor care scoase din textul original a trebuit să fie pronunţate, enunţate, auzite în loc de citite "in silenzio”.

Se spune că, în teatru, totul, în afara actorului, poate lipsi. Ansamblul celor vii care readuc temele evocate a stat, în ciuda orchestrării şi integrării celorlalte elemente teatrale şi filmice, în centrul atenţiei Ullei şi a mea.

Cum aţi regăsit Banatul pe care îl descria Herta Müller acum 30 de ani?

Timişoara e acasă şi pentru mine şi, într-un anumit sens unic, şi pentru Herta Müller. Timişorean şi şvab, sunt familiar cu satele şi realitatea „naţionalităţilor conlocuitoare“ încă din anii copilăriei. Identitatea fiecăruia e subiectivă şi obiectivă în acelaşi timp. „Adevărurile“ se suprapun şi se contrazic, uneori se identifică. Adevărul spaţiului poetic al Hertei Müller este incontestabil cel al spaţiului bănăţean, al spiritului locului, al chintesenţei sufletului bănăţean. Uneori acest spaţiu este neplăcut de recunoscut, câteodată este respins de către băştinaşi sau de către foşti băştinaşi cu paşapoarte internaţionale. E greu să aperi un trecut dificil, încă nerumegat de generaţia actuală.

Esenţială este puterea Hertei Müller de a te absorbi imediat cu câteva rânduri în labirintul gândurilor, inimii. Esenţial este umorul poetesei.

Care este miezul "Ţinuturilor joase", din perspectiva dumneavoastră?

Reperul cel mai preţioase se arată atunci când dincolo de textul scris se aud strigătul şi vocea silenţioasă a poetesei. Vorbele şi cuvintele dispar… Esenţială este puterea Hertei Müller de a te absorbi imediat cu câteva rânduri în labirintul gândurilor şi al inimii. Esenţial mai ales este umorul poetesei.

Imagine din spectacolul „Ţinuturile joase“, al Teatrului German de Stat

Citește și: Primul spectacol după scrierile Hertei Muller, "Ţinuturile joase", la Teatrul German de Stat din Timişoara

Cum e România politică, văzută din Statele Unite?

Ştirile sunt multe şi diferite. România nu e doar clasa politică „cutare“… Ştiu cum s-a văzut România în timpul Festivalului de Film de săptămâna trecută de la Lincoln Center, festival organizat şi condus de Corina Şuteu, Oana Radu şi Mihai Chirilov: s-a văzut o Românie cu un puternic şi variat mesaj artistic. Festivalul a fost primit cu admiraţie şi căldură de numerosul public new-yorkez. Cred că asta-i important!

Ce mai înseamnă acasă pentru dumneavoastră acum?

Când ne-am mutat în Germania am venit „acasă“ la domnul Liviu Ciulei care lucra în Germania. Când ne-am mutat la New York în 1996, am venit „acasă“ la Andrei Şerban. Când am revenit la Timişoara în ultimii ani, tot „acasă“ m-am reîntors. Port mai multe case în spinare, în avion şi în geamantan, locuind şi în Germania, şi în SUA. Casa din inimă e întotdeauna la purtător.

Ce proiecte aveţi în plan?

Doresc să termin projectul "Sadayako”, o lucrare începută în colaborare cu Institutul de Cercetare Teatrală din Berlin. Proiectul "Sadayako" este filmat parţial la New York şi va fi prezentat la Berlin într-un spatiu pe care încă trebuie să-l găsim împreuna cu Universitatea Freie care produce proiectul. Continui să am unele dorinţe legate de teatrul din România.

"Herta Müller are o seriozitate impunătoare"

Scriitoarea Herta Müller s-a născut în 1953 la Niţchidorf. Volumul „Ţinuturile joase“ („Niederungen“) a apărut în 1982, după o grea confruntare cu cenzura. Versiunea integrală şi necenzurată a povestirilor a fost editată, în 2010, în Germania. La rândul său, regizorul Niky Wolcz, născut în Timişoara, a emigrat alături de soţia Ulla, în anul 1975.

„Am întâlnit-o pe doamna Herta Müller cu ocazia rugăminţii de a ne aproba prelucrarea «Ţinuturilor joase» şi m-am bucurat în prezenţa ei de un sentiment familiar simplu, dar adânc. Herta Müller are o seriozitate impunătoare, dar, în acelaşi timp, un umor şi o prezenţă care mi-au folosit foarte mult mai ales în lucrul cu actriţa Esther Tompa, care a preluat rolul povestitoarei în spectacol“