Sărbătoare la Ţăndărică

De ziua mondială a „Teatrului pentru Copii şi Tineret” şi cea a „Marionetei” care i-a urmat, „Teatrul Ţăndărică” a marcat şi cei 70 de ani de la înfiinţare. Din pătratul unui ecran mare montat pe scenă directorul teatrului, Călin Mocanu s-a adresat publicului în seara în care a avut loc şi premiera spectacolului Adunarea păsărilor de Farid Uddin Attar, reluare la aproape douăzeci de ani

a unui succes mai vechi al regizorului Cristian Pepino în tandem cu regretata Cristina Pepino ca scenografă.

Clasicizat între timp ca şi instituţia care duce cu cinste steagul unei tradiţii glorioase, Cristian Pepino era pe atunci, la vremea realizării acestui spectacol, un avangardist. Cunoscuta poveste persană spusă în imagini de inventivul regizor, e o fabulă ingenioasă în care păsări ciudate, exotice, nu sunt în fond altfel decât oamenii din jurul lor în privinţa sentimentelor şi acţiunilor. Iubesc, urăsc, se luptă pentru existenţă mai cinstit sau mai necinstit, la fel ca oamenii, iar oul primordial din care ies toate e o frumoasă metaforă a vieţii însăşi. Particularitatea spaţiului obţinută prin costume şi muzică nu e limitativă chiar dacă ne trimite pe noi cei de astăzi la originile poveştii şi lumea unei străvechi civilizaţii  ameninţată astăzi cu distrugerea .( Evenimentul are loc în proximitatea unei stiri tulburătoare despre atentatatul de la Tunis produs într-un muzeu cu valori inestimabile care nu poate să nu actualizeze mesajul) Limbajul coregrafic al actorilor mânuitori din scenă împreună cu marionetele lor, mulţi dintre ei cu amintiri încă vii, este sintetic şi expresiv, ideogramele descrise fiind  asemenea desenelor în peniţă din picturile orientale. Există şi mult dinamism şi unele efecte care probabil nu erau posibile acum 20 de ani, dar în general spectacolul denotă modernitate avant la lêttre, ştiut fiind că regizorul a evoluat pe această linie până în zilele noastre. Am avut ocazia să-l cunosc bine pe Cristian Pepino în ani lungi de colaborare şi întotdeauna m-a uimit la el acel neastâmpăr specific artiştilor adevăraţi care nu se mulţumesc să aplice un meşteşug învăţat ci caută mereu subiecte şi forme noi  de exprimare.

A avut ce-i drept şi climatul de creaţie adecvat la Teatrul Ţăndărică, începând cu directoratul vestitei Margareta Niculescu, regizoarea care a făcut din acest teatru un brand şi continuând cu Mihaela Tonitza Iordache care  a dat genului importanţa cuvenită, chiar dacă venea dinspre teatrul zis mare. Împreună au contrazis concepţia privind genul minor pe care multă vreme s-au întemeiat opiniile greşite privind arta păuşarilor şi a marionetiştilor ca şi a teatrului pentru copii în general. Acum că avem şcoli specializate şi interpreţi care optează din vocaţie nu din lipsă de alternativă pentru acest gen de spectacol, putem aprecia drept eroică munca unor înaintaşi ca aceea pomeniţi mai sus. Sunt mult mai mulţi bineînţeles , artişti precum Brânduşa Zaiţa Silvestru, prezentă la aniversare, Dorina Tănăsescu, Iustin Grad şi alţii evocaţi şi în cartea compozitorului Dan Bălan, dedicat teatrului pentru copii, intitulată: Păpuşi, regizori,profesori, lansată în aceleaşi împrejurări. E bine că pe acest teritoriu al generozităţii, căci altfel cum te poţi adresa copiilor, istoria are continuitate şi nu actionează ucigător concepţia generaţiilor spontanee, căci din nimic nimic ar fi ieşit. E  bine deci că actualul conducător al instituţiei munceşte cu sârg de ceva ani pentru ca Ţăndărică să fie la fel de cunoscut în lume, făcând proiecte de succes, cultivând prietenii benefice, girând între altele un festival internaţional de mare succes. Faptul că a readus Ţăndărică în conducerea Unima , Asociaţia mondială a marionetiştilot, şi în Assitej , Asociaţia mondială a teatrelor pentru copii. este şi el unul de laudă, profitabil din multe puncte de vedere. Întreţinerea unui climat adecvat creaţiei este cel mai greu lucru cu care se poate lăuda un director, iar la actualul Ţăndărică e ca pe vremuri ( căci pe vremuri mai era şi bine în unele locuri) adică prolific cu spectacole bune, experimente, cercetare şi intruziune socială la nivelul vârstelor cărora se adresează. La mulţi ani, frumoşi şi veseli , deci pentru cei 70 împliniţi ai Teatrului Ţăndărică.