Teatru

articolul anterior articolul urmator

Teatrul Al. Davila înfruntă repertoriul clasic

0
18 Apr 2018 14:28:07
Doina Papp
FOTO Teatrul Alexandru Davila Piteşti
FOTO Teatrul Alexandru Davila Piteşti

A devenit un mare curaj în vremurile noastre să te adresezi repertoriului clasic fie şi atunci când de fapt tot la contemporani vrem să ne referim prin ideile generoase, universal valabile care le conţine acesta.

În faţa unui trend care ne vorbeşte despre devising, despre teatrul comunitar, despre performance şi alte forme ale spectacolului contemporan care aspiră la o inserare directă si interactiva în societate, a monta un text aparţinând clasicităţii greco-latine pare o nebunie nu doar în ochii oamenilor de teatru ci si ai publicului de azi crescut si educat în civilizaţia virtuală care ameninţă cu dispariţia însăşi rădăcinile culturii noastre. Spre cinstea lui Teatrul Al. Davila din Piteşti care şi-a făcut în ultima vreme un ţel programatic din promovarea marelui repertoriu, a marii culturi după o perioadă de derivă şi pierdere a identităţii acestei instituţii, aduce la rampă tragedia lui Sofocle, Antigona, oferind trupei o oportunitate provocatoare.

Echipa chemată să participe la acest pariu, Constantin Mc Ranin în calitate de regizor, Maria Miu în calitate de scenograf cu asistenta sa Diana Sav, coregraful Hugo Wolff şi compozitorul Cătălin Creţu au conceput spectacolul fără intenţia de a răsturna sensurile puternicei tragedii antice, parte a trilogiei Labdacizilor prin care Sofocle a intrat în istorie. Dimpotrivă, s-au angajat cu încredere în procesul de limpezire a ideilor legendarei poveşti care pune-n discuţie forţa moirei, puterea destinului în faţa dorinţei oamenilor de a-şi înfrunta soarta după legi de ei făcute. De-a lungul timpului, a vremurilor moderne mai ales, Antigona a fost la urma urmei expresia luptei pentru libertate pe care această fiică temerară a lui  Oedip o duce cu regele autoritar Creon, unchiul ei, care n-o lasă să-şi îngroape după datină fratele pedepsit de acesta pentru trădare şi o pedepseşte pentru nesupunere îngropând-o de vie. A rezultat un spectacol onest, mizând pe forţa cuvântului şi a ideilor pe care personajele le pun aici în mişcare, cu tendinţe spre o vizualitate monumentală. Atmosfera specială, arhaică dată de decor, costumele cu tentă orientală, coloritul cu dominantă de ocru încălzeşte paradoxal această demonstraţie rece, contribuţia Mariei Miu fiind în acest sens esenţială.

Pe lângă frumuseţea picturală, arhitectura decorului - acea platformă înclinată în care sunt decupate ferestre prin care personajele intră şi ies din şi spre o lume a tenebrelor, este o soluţie scenografică ce dă sens confruntării între forţele nevăzute şi voinţa oamenilor de a le domina. E şi multă coregrafie în spectacol, aplaudată mai ales în tabloul înmormântării pe care Antigona o pune la cale, şi un cadru muzical live compus la instrumente specifice pe care câteva fete, un fel de vestale, le manevrează rostind replicile corului. Distribuţia deşi inegală, nu are rateuri majore, chiar dacă cronicarului i s-ar fi părut mai potrivit de pildă Constantin Florescu în Creon (el îl interpretează pe Oedip) pe care-l joacă Gabriel Gheorghe, un actor, prin natura lui cald şi uman, greu convertibil la rigiditatea şi asprimea temutului rege teban. Antigona în interpretarea Ramonei Olteanu impune prin ingenuitate fiind mai puţin convingătoare în ipostazele de forţă fiind secondată cu aplomb de Ismena în interpretarea Oanei Marcu.

Într-o scenă unică Oedip-Iocasta, Constantin Florescu şi Paula Chirilă dau relief relaţiei lor vinovate cu multă vigoare. Din distribuţia numeroasă se mai disting Petrişor Stan (Corifeul şi Crainicul) şi Vasile Pieca a căror retorică e utilă spectacolului şi agreată de publicul care aplaudă recitativele decupate ca atare de regizor. În spectacol există de altfel o preocupare expresă pentru statuar care riscă însă să eşueze în manierism. Sperăm să nu.

Spectacolul Antigona se alătură altor titluri de interes cultural major precum Bădăranii de Goldoni, Romeo şi Julieta de Shakespeare prin care Teatrul Alexandru Davila urmăreşte să-şi îndeplinească menirea educativă şi nu doar rolul de divertisment care nu lipseşte din preocupările sale. Un concept managerial echilibrat care sperăm că va repune pe harta teatrală a ţării instituţia cu o frumoasă şi nobilă tradiţie.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările