Teatru

articolul anterior articolul urmator

Teatrul Odeon din Paris a tras cortina peste FITS 2013

0
17 Jun 2013 12:11:44
Autor: Simona Chiţan
Scenă din spectacolul „Reunificarea celor două Corei" al Teatrului Odeon din Paris FOTO Mihaela Marin
Scenă din spectacolul „Reunificarea celor două Corei" al Teatrului Odeon din Paris FOTO Mihaela Marin

FINAL Spectacolul  „Reunificarea celor două Corei” de la Teatrul Odeon din Paris a încheiat Festivalul Internaţional de Teatru la Sibiu, fiind urmat de un concert al Loredanei şi un grandios foc de artificii

La căderea întunericului, Theater Tol din Belgia din Belgia a prezentat duminică seară un spectacol cu îngeri albi,  îmbrăcaţi în balerine, şi muzicieni. „Pedalând spre cer” a adus pe pietonala Nicolae Bălcescu o poveste rafinată, cu proiecţii din cetatea Sibiului, cu cântece şi dansuri ce au culminat cu un show aerian. Oraşul, fundal, cât şi subiect, a oferit spectacolului o dimensiune poetică. 
 
„Am avut peste 600.000 de vizitatori în zece zile”, a declarat Constantin Chiriac, preşedintele Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS), la încheierea celei de-a 20 ediţii (7-16 iunie). 
Festivalul, cu un buget de peste 6 milioane de euro, a beneficiat de o finanţare de la stat de doar 15%, restul banilor fiind obţinut din sponsorizări şi din parteneriate. „Noi avem 12% din PIB al oraşului. Adminitraţia locală şi primarul Klaus Iohannis ne sprijină cu adevărat, pentru că au înţeles beneficiul uriaş de imagine pe care FITS îl aduce oraşului. De pe scena Festivalului de la Sibiu nu a rostit vreodată niciun politician niciun mesaj. Ne-am păstrat independenţa", a subliniat Chiriac.
 
Scene despre absenţa iubirii
 
Ediţia a XX-a festivalului a avut drept invitat de onoare Franţa, care a avut 11 spectacole reprezentate la Sibiu. „Reunificarea celor două Corei” de la 'Odéon-théâtre din Paris a încheiat duminică seară festivalul, înaintea concertului Loredanei din Piaţa Mare şi a unui foc de artificii impresionant. Spectacolul celebrului teatru care a venit pentru prima dată la Sibiu include scene scrise şi regizate de  Joël Pommerat. Producţia comprimă douăzeci de momente dramatice cu dimensiuni diverse: un „mozaic” de „povestiri” casante, care oglindesc realităţile dure ale unor cupluri. Adulterul, problematica avortului, prostituţia - în diferite modulări şi variaţiuni - dezbat tema dragostei pe toate feţele sau mai degrabă absenţa acesteia. Într-una din imaginile sale, Pommerat sugerează o suburbie specifică secolului XXI, plasând câţiva invitaţi la un bal la marginea unui teritoriu bizar. Luminile, expresivitatea actorilor, tăieturile regizorale au arătat performanţa trupei pariziene.
 
„Woyzeck” de la Luxemburg 
 
Un alt spectacol care a impresionat în festival a fost „Woyzeck” (Théâtre d'Esch, Luxemburg), în regia lui Vlad Massaci şi scenografia lui Dragoş Buhagiar.
Piesă scrisă de Georg Büchner (1813-1837) a rămas neterminată la moartea sa, dar o varietate de autori, editori şi traducători au „terminat” piesa postum. „Woyzeck” a devenit una din piesele cele mai jucate şi influente din repertoriul teatrului german. Piesa, care tratează efectele dezumanizante ale doctorilor şi militarilor asupra vieţii unui tânăr, este văzută ca o tragedie a clasei muncitoare, deşi are şi o altă dimensiune, portretizând efectele tragice ale geloziei. Spectacolul, reprezentat în Hala Balanţa din Sibiu, se bazează pe povestea adevărată a lui Johann Christian Woyzeck, un peruchier din Leipzig, care a devenit soldat. În 1821, Woyzeck, suferind o criză de gelozie, a ucis-o pe Christiane Woost, o văduvă cu care trăise. Mai târziu, soldatul a fost decapitat în public.
 
Revelaţia din „Faust”
 
FOTO: Mihaela Marin
 
Spectacolul, pentru care lumea s-a călcat în picioare în efstival, a rămas „Faust”, în regia lui Silviu Purcărete. Producţia reconstituie grandios infernul din opera lui Goethe: flăcări care ard, „pe viu”, o poartă către Infern deschisă după o cortină metaforică, un pui de labrador negru care devine Mefisto, ritualuri şi numere de echilibristică la mare înălţime, o tenebroasă şi vulcanică noapte valpurgică. Marea revelaţie a spectacolului, premiată şi la Festivalul de Teatru din Edinburg, a rămas Ofelia Popii (Mefisto). Silviu Purcărete a creat o metaforă uriaşă, care prinde într-un carusel fantasmagoric ritualuri de sacrificare a porcilor sau un rinocer grotesc, purtat dintr-o parte in alta a halei. Margaretele iluzorii îmbină ingeniozitatea cu senzualitatea. 
 
În actul al II-lea, spectatorii sunt invitaţi de vrăjitoare chiar în mijlocul Infernului. Peste 80 de actori sunt metamorfozaţi de Lia Manţoc în licurici, troli, lemuri, elfi, gnomi, nimfe, furii şi graţii, o formaţie cântă live rock, pe muzica lui Vasile Şirli, un cor psalmodiază în latină, germană şi română. 
 
Spectacolul de amplitudine barocă pune în mişcare, timp de două ore jumătate, o desfăşurare de forţe incredibile pe o suprafaţă imensă, de peste 1.500 de metri. Acţiunea se desfăşoară în mai multe spaţii ale halei, delimitate prin ferestre translucide, ingenios exploatate scenografic şi cromatic de Helmut Sturmer, cu scene pictate din infern.  Impresionează cel mai mult detaliile de fineţe, accentele moderne şi ironice, specifice lui Purcărete, sincretismul extraordinar dintre muzică, scenografie şi emoţia spectatorilor purtaţi în alte lumi spaţiale şi temporale.  Faust, interpretat de Ilie Gheorghe, apare înfrânt în final, deşi îşi caută o nouă victimă printre spectatori.
 
„Un tramvai numit Popescu”
 
Un spectacol itinerant, neconvenţional, „Un tramvai numit Popescu”,  le-a arătat spectatorilor străini frumuseţile peisajului din împrejurimile Sibiului. Scenariul, o dramatizare a textelor aparţinând operei antume şi postume a poetului Cristian Popescu (1959 -1995), este transpus într-un tramvai introdus în trafic pe traseul Sibiu – Răşinari şi retur. În prima parte, după îmbarcarea publicului şi punerea tramvaiului în mişcare, sunt aduse „în scenă” personajele Familei Popescu şi Arta Popescu. În staţia terminus, la Răşinari, se derulează o secvenţă de teatru de animaţie, o parodie în versuri după „Conul Leonida” de I. L. Caragiale. Păpuşile sunt animate de întreaga trupă de actori. Pe drumul de întoarcere de la Răşinari se derulează Artele lui Popescu: teatrul, circul, muzica, dansul, pictura şi filmul, într-o feerie dureroasă care a adus lacrimi pe obrajii spectatorilor.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările