Theodor Cristian Popescu ne dă întâlnire cu Hitler – Ia uite cine s-a întors!

E anul 2011. Hitler se trezeşte din senin pe un maidan într-un Berlin pe care îl recunoaşte cu greu. Fostul dictator are 56 de ani, e în putere şi pus pe fapte mari. Se reacomodează treptat cu contemporaneitatea, politica internă şi cea externă şi îşi dă seama că mersul actual al lumii îi este favorabil planurilor.

Oamenii cu care intră în contact îl cred un actor cam obsedat, dar strălucit, şi nu îi iau în serios impulsurile totalitare. În cele din urmă, Hitler pătrunde în show-biz, i se oferă prezenţă constantă la o emisiune televizată şi obţine sute de mii de vizualizări pe YouTube.  

Noul spectacol al Companiei Tompa Miklós a Teatrului Naţional Tg. Mureş este o adaptare a romanului Er ist wieder da de Timur Vermes devenit un bestseller internaţional şi subiectul unei ecranizări în 2015. Romanul a fost dramatizat de Mihai Ignat şi Demény Péter, iar punerea în scenă îi aparţine lui Theodor Cristian Popescu, un obişnuit al naţionalului târgumureşean şi aflat la prima colaborare cu reputata trupă maghiară.

Ia uite cine s-a întors! e un inspirat exerciţiu de imaginaţie la nivel speculativ şi are forţă în primul rând fiindcă e construit în mod verosimil. Într-o Europă în care extrema dreaptă capătă tot mai multă popularitate (şi autoritate), prezenţa unui ţicnit cu gură mare, discurs virulent şi considerat inofensiv tocmai prin ridicolul pe care îl afişează nu mai e un fapt pasabil. Personajul din spectacol nu deviază cu nimic de la prototipul Hitler-ului consacrat şi nu îşi dezminte intenţiile cu nici un prilej. El reuşeşte să câştige încrederea unor oameni de televiziune care, mirosind rating şi bani, îi oferă o poziţie de maximă expunere. În mod previzibil, Hitler devine controversat, dar cum publicitatea negativă e mereu un resort puternic, notorietatea de care ajunge să se bucure depăşeşte cele mai optimiste pronosticuri. Adulaţia nu e, însă, lipsită de umbre, fiindcă doi neonazişti purişti care îşi încrucişează drumurile cu Führerul sunt revoltaţi că cineva îndrăzneşte să-l imite pe idolul lor cu atâta succes şi îi administrează acestuia o bătaie profilactică menită să-l readucă cu picioarele pe pământ, sau sub acesta. Hitler ajunge în spital, însă, obişnuit fiind să cadă mereu în picioare, primeşte curând o vizită şi, la pachet, o ofertă pe care nu o va putea refuza.

Spectacolul abundă în momente comice, însă caracterul hilar provine în special din spiritul de farsă care subintitulează adaptarea. Umorul este derivat din grotesc şi absurd, însă fondul e prin excelenţă dramatic. Cu cât Führerul devine mai virulent, cu atât râsul se înteţeşte, cu cât personajul e mai serios, cu atât devine mai monstruos-rizibil. Comismul rezultă din opoziţia serios-facil produs de conţinutul esenţialmente grav plasat într-un context care îl contrastează. Montarea lui Theodor Cristian Popescu e utilitară şi serveşte cu fidelitate textul fără a-l augmenta prin scenografie elaborată sau un suport vizual flamboaiant. Sala mică în care se joacă spectacolul creează o senzaţie de directeţe, iar scena este delimitată de panouri viu colorate, cu imagini ale culturii pop actuale care au anulat demult reminiscenţele perioadei celui de-al Doilea Război Mondial. De-a lungul spectacolului, panourile sunt mutate şi reasamblate în funcţie de necesităţi. Scenele se desfăşoară cu fluiditate şi claritate, au un ritm bine susţinut şi nu conţin momente moarte. Faptul că întreaga energie a spectacolului este concentrată pe acţiune şi actori e specifică regizorului Theodor Cristian Popescu şi reprezintă un mare avantaj în cazul de faţă. Replicile sunt tranşante, sunt rostite la momenul oportun şi definesc personajele în mare măsură doar prin felul în care sunt spuse.

Deşi toate interpretările sunt meritorii, forţa motrice incontestabilă a spectacolului e Hitler, în interpretarea magistrală a lui Bíró József. Actor independent, a jucat frecvent şi în limba română sub bagheta regizorală a lui Tompa Gábor, Andrei Şerban, Silviu Purcărete, Mihai Măniuţiu, Dragoş Galgoţiu, ş.a. Actorul a găsit cheia perfectă de a echilibra extremele personajului: vehemenţa fanatică, paranoia, momentele de luciditate şi de speculaţie, cele de apreciere (nu o voi numi recunoştinţă fiindcă nu e chiar asta) şi cele de satisfacţie. A reuşit să compună un Hitler cât se poate de autentic, deposedat doar de autoritatea sa de dictator. Gama de emoţii pe care acesta o exprimă este aproape nulă fiindcă personajul nu trece prin transformări interioare sau prin tribulaţii de nici un fel. Hitler este deja un personaj cristalizat care doar continuă o misiune autoimpusă pe care nu o pune la îndoială niciodată. Deşi manifestă un ataşament (glacial) faţă de secretara sa de la televiziune, rămâne imperturbabil la vestea că rudele sale îndepărtate au fost exterminate de politicile sale criminale şi îşi fabrică un alibi din faptul că parte dintre votanţii săi au fost chiar evrei. Marea performanţă a lui Bíró József este că nu şi-a transformat personajul într-o caricatură şi nu i-a forţat limitele. L-a exprimat însă, contextual, ca pe un ins dezaxat, dar carismatic într-un fel patologic, un bufon diabolic şi inteligent pe care nimeni nu-l ia în serios, dar ale cărui idei le absoarbe în mod subliminal. În fond, asta e şi întrebarea principală pe care o formulează spectacolul: având cunoştinţele de acum, dobândite în urma unor experienţe regretabile, suntem în stare să evităm greşelile trecutului? Concluzia pe care o sugerează spectacolul este că nu. În ceea ce priveşte interpretarea lui Bíró József, presimt că aceasta va fi recompensată cu (cel puţin) un premiu. Dacă acest fapt rămâne de văzut, pot spune despre spectacol că merită văzut.

Nézd, ki van itt! / Ia uite cine s-a întors! 

Data premierei: 18 aprilie 2017

Hitler: BÍRÓ JÓZSEF

3 puşti care joacă fotbal: HARSÁNYI SIMON, HENN DOMAHIDI SÁMUEL, ÖRDÖG MAGOR LEVENTE 
Un tânăr pe patine cu rotile: MÁTHÉ ZSOLT 
O femeie cu copil: BENŐ KINGA 
Vânzătorul de ziare: KORPOS ANDRÁS 
O clientă a chioşcului de ziare: TÓTH JESS 
Joachim Sensenbrick: BOKOR BARNA 
Frank Sawatzki: VARGA BALÁZS 
Patronul turc al curăţătoriei: ÖRDÖG MIKLÓS LEVENTE 
Mehmet, fiul patronului curăţătoriei: DEMETER MÁRK CHRISTOPHER 
Vera Krömeier: MOLDOVÁN ORSOLYA 
Frau Bellini: B. FÜLÖP ERZSÉBET 
Ali Glumöz, moderator talk show: TOLLAS GÁBOR 
Ute Kassler, reprezentanta ziarului Bild: VARGA ANDREA 
Un tânăr cu coşuri pe faţă, secretar la Partidul Naţional Democrat: KOVÁCS BOTOND 
Hölger Apfel, preşedintele Partidului Naţional Democrat: LÁSZLÓ CSABA 
Renate Künast, reprezentanta partidului Verzilor: FÜLÖP BEA 
O femeie cu sâni mari în dirndl: SZABADI NÓRA 
Bărbatul 1: CSÍKI SZABOLCS 
Bărbatul 2: RUSZULY ERVIN 
Doctor Rădulescu: HENN JÁNOS
Beate Golz, reprezentanta unei mari edituri: NAGY DOROTTYA

Regie: THEODOR CRISTIAN POPESCU 
Dramaturg: MIHAI IGNAT
Scenografie: MIHAI PĂCURAR 
Muzică originală: SEBASTIAN ANDRONE   
Regie tehnică: VAJDA GYÖRGY 

Sufleur: BOROS ENIKŐ

Supratitrare: KISS ÉVA EVELYN