Teatru

articolul anterior articolul urmator

Tineri şi independenţi

0
21 Jun 2017 11:19:56
Sanda Vişan

Suntem la sfârşit de iunie, ceea ce pentru majoritatea teatrelor din România înseamnă încheierea stagiunii, cu aerul ei de obosită melancolie autumnală, resimţită în plină vară.

Anul acesta, Teatrul Nottara a decis, însă, să semneze un alt fel de final al stagiunii, unul plin de vigoarea tinereţii, fiindcă îşi invită publicul la primul Festival dedicat Independenţilor, organizat pe scena unui teatru de stat. Între 21 şi 25 iunie, Festivalul NottDependent prezintă pe cele două scene din Bd. Magheru, la Sălile Horia Lovinescu şi George Constantin, câteva dintre producţiile de calitate, ale unor companii private de teatru din Bucureşti.

Intenţia declarată a organizatorilor este de a acorda o vizibilitate sporită producţiilor de calitate, realizate în spaţii alternative şi de a impulsiona astfel dialogul între cele două medii de producţie teatrală, cel de stat şi cel independent, în folosul publicului bucureştean. Cu atât mai mult cu cât Nottara are, prin programul Nocturne, o experienţă de succes, de treisprezece ani, în susţinerea tinerilor artişti aflaţi în căutarea unei scene consacrate. Această nevoie de susţinere a mişcării independente au simţit-o şi alte instituţii de stat: Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti a lansat de câţiva ani, Programul 9G, asigurând tinerilor creatori independenţi prezenţa pe prestigiosul său afiş. Până a nu închide sala de la Foarte Mic, şi Teatrul Mic desfăşurase diferite proiecte de colaborare cu companii independente de teatru. Dar acum, prin iniţiativa Nottara-ului, este pentru prima oară când publicul se poate întâlni cu un concentrat multiform de creativitate, într-un festival al independenţilor, organizat de un teatru de stat.

Sigur că, în actuala formă de organizare instituţională a teatrelor, independenţii  pun tot mai des şi mai vocal întrebarea: de ce efortul de creaţie în teatrul independent rămâne în mare măsură rezultatul unor finanţări din surse private, în condiţiile în care prea puţini sunt tentaţi de rolul de Mecena? De ce nu instituie Ministerul Culturii şi autorităţile locale un program transparent, de susţinere sistematică a creaţiei teatrale independente, eliberate de meandrele administrative greu de străbătut ale finanţărilor AFCN, de pildă, sau de subiectivismele susţinerii ARCUB?

Îmi amintesc, de exemplu, că acum câţiva ani, când abia deschisese Teatrul unteatru, într-un spaţiu minuscul, oferit de proprietar până se va hotărâ ce va face cu clădirea delabrată, Andrei şi Andreea Grosu îmi spuneau că vin cu bani de acasă, pentru a-şi susţine proiectele de spectacol.  Şi ca ei sunt mulţi. Numai că nu poţi face gesturi caritabile la infinit, iar costurile de producţie şi de întreţinere ale spectacolelor trebuie acoperite. Iar vânzarea de bilete nu e de ajuns. Cât despre profit... el e doar spiritual, atunci când nu gestionezi şi un restaurant aferent, care să susţină financiar întreprinderea artistică, aşa cum s-a întâmplat şi la noi, înainte de perioada comunistă şi cum se întâmplă acum la unteatru, Godot Café, sau Teatrul de Artă.

De asemenea, pentru asigurarea unui mediu propice de creaţie în spaţiul independent, eliberat de grija zilei de mâine, Ministerul Muncii şi cel al Culturii ar trebui  să propună Parlamentului iniţierea unei legislaţii menite a asigura o plasă de protecţie artiştilor şi personalului tehnic din teatru şi cinematografie, prin acoperirea cu ajutor de şomaj, pentru perioadele când nu sunt implicaţi în proiecte, aşa cum se întâmplă în Franţa, unde statutul de intermitent este asigurat încă din anii ’30 ai secolului trecut.

Dar la Festivalul NottDependent nu se vor purta discuţii pe aceste teme fierbinţi, aşa cum s-a întâmplat la ediţia din 2016 a Festivalului Teatrului Nottara, Festin pe bulevard, unde una din temele colocviilor a fost tocmai “Independenţii vs teatrul de stat”, dând astfel posibilitatea tinerilor creatori prezenţi în sală, precum Crista Bilciu, să întrebe revoltată de ce doar festivalurile sunt salvarea temporară pentru spectacole create de ei? De ce artiştii independenţi nu pot avea un spaţiu de joc constant pentru producţiile lor, cum este sensibilul spectacol Pe jumătate cântec, scris şi regizat de sus-numita? Poate că directoarea Teatrului Nottara, Marinela Ţepuş, va include în programul celei de a doua ediţii a Festivalului Independenţilor şi acest necesar capitol de dezbateri.

În acest an, la NottDependent spectatorii se vor putea bucura doar de latura de emoţie artistică, nu şi de cea de reflecţie critică, generate de complicata relaţie dintre instituţiile teatrale de stat şi cele independente. Au fost selectate în program nouă producţii ale unor trupe teatrale consacrate, cum sunt cele ale primului teatru independent, Teatrul Act, sau  ale mai recentelor curajoase întreprinderi private: Teatrul unteatru, Godot, Teatrul de Artă, sau Coquette. Dar au fost incluse în selecţie şi producţii ale unor trupe neafiliate instituţional, dar aflate în plină afirmare, în ciuda faptului că nu dispun de un spaţiu de joc propriu.

Conform regulamentului Festivalului, câteva criterii s-au aflat la baza selecţiei alcătuite de organizatori: actualitatea temei spectacolului, reprezentativă pentru realităţile româneşti şi contemporane, atractivitatea formulei regizorale, ţinând cont de interesul publicului pentru montările cu o structură dramatică dinamică, şi originalitatea în utilizarea limbajului teatral.

Aşadar, sunt spectacole pe care le putem vedea pentru prima oară, dar şi altele pe care poate dorim să le revedem, dată fiind portanţa lor artistică, fiindcă sunt asemenea cărţilor bune: mai descoperi câte ceva, cu fiecare nouă lectură, mai ales că la NottDependent le descoperi într-un spaţiu scenic nou. Între cele din urmă aş enumera câteva pe care le-am apreciat la premieră: The Sunset Limited, pentru calitate ideatică a textului dramatic ales de regizori, rostit şi ”jucat” cu mare tensiune emoţională de Şerban Pavlu şi Richard Bovnoczki. Omul pernă, pentru echilibrata combinaţie de umor, cruzime, emoţie şi cinism, transpusă scenic de cei cinci actori, conduşi de regizorul Eugen Gyemant, care alcătuieşte un ambient emoţional în care spectatorul este absorbit ca în pâlnia unei uriaşe tornade. Omul care mânca lumea, pentru inventivitatea vizuală la care recurge regizorul Alexandru Mâzgăreanu, dând astfel o semnificaţie simbolică sporită, dramei umane desfăşurate într-un spaţiu opresiv.

Cine va dori să vadă cât mai multe spectacole în decursul acestor cinci zile, se va lovi de dezagrementul întâlnit la orice festival: va trebui să aleagă între cele două săli ale Teatrului Nottara, fiindcă (aproape) în fiecare seară sunt programate câte două spectacole. Dar oportunitatea de a avea acces într-un singur loc, la ce a produs teatrul independent mai valoros în ultimii doi ani, merită fructificată, chiar dacă în bucuria alegerii unui spectacol stă ascuns şi regretul că astfel l-am ratat pe celălalt. Şi mai e un avantaj la acest festival foarte tânăr: pentru orice bilet cumpărat, partenerul/partenera capătă o invitaţie din partea teatrului, aşa cum menţionează site-ul Nottara (new.nottara.ro).  Să-i dăm crezare!

Festival Nott Dependent 2017

Secretul fericirii
de Alexandru Popa

Producţie a Teatrului Godot & Asociaţia culturală "Teatrul Catharsis"
Regia: Vlad Zamfirescu
Scenografia: Bogdan Spătaru
Cu: Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, Dan Bordeianu

Omul care mânca lumea
de Nis-Momme Stockmann

Producţie a Teatrului de Artă Bucureşti
Regia: Alexandru Mâzgareanu
Muzica: Alexandru Suciu
Foto şi concept afiş: Romulus Boicu
Cu: Şerban Gomoi, Romeo Pop, Antoaneta Cojocaru / Sorina Ştefănescu, Alexandru Călin, Liviu Chiţu Serban Pavlu şi Richard Bovnoczki

The Sunset Limited
de Cormac McCarthy

Producţie a Teatrului unteatru, finanţat de ARCUB prin programul cultural "Eşti Bucureşti" 2015
Traducere: Ioana Pelehatai
Regizori:  Andrei şi Andreea Grosu
Scenografie şi costume: Vladimir Turturica

Omul pernă
de Martin McDonagh

Un proiect realizat de Fundaţia Calea Victoriei, în parteneriat cu Teatrul Act, finanţat de ArCuB prin programul cultural "Eşti Bucureşti" 2015
Traducerea: Eugen Gyemant
Regizor şi coproducător: Eugen Gyemant
Scenografia şi grafica: Maria Nicola
Light design: Alexandru Macrinici şi Alexandru Mihailă
Cu: Ionuţ Grama, Lucian Iftime, Cătălin Babliuc / Andrei Seşan, Dan Rădulescu şi Teodora Iancu

Prenumele
de Matthieu Delaporte şi Alexandre de la Patelliere

Wonder Theatre
Regia: Răzvan Săvescu
Cu: Mihai Calin, Claudiu Bleont, Leonid Doni, Ecaterina Ladin, Alina Chivulescu

Cockoşi
de Mike Bartlett

O producţie a Asociaţiei Entheos şi GrayPlay Performing Arts
Regia: Horia Suru
Scenografia: Steliana Ştefan
Cu: Fulvia Folosea, Rareş Florin Stoica, Vlad Nemeş şi Ionel Mihăilescu

La ginecolog
de Diana Iarca

O producţie semnată Diana Iarca şi Laura Anghel
Regie: Alexandru Jitea
Cu: Andreea Codruţa Samson, Laura Anghel, Mirela Jienescu/ Raluca Gheorghiu, Corina Dragomir şi Alexandru Mike Gheorghiu

O spovedanie
adaptare liberă de Emanuel Pârvu, după Aniversarea, un film de Dan Chişu

O producţie Godot Cafe-Teatru
Cu: Adrian Titieni, George Ivaşcu, Alexandru Papadopol, Emanuel Pârvu, Constantin Cojocaru (voce)

Colonelul şi Păsările
de Hristo Boytchev

Producţie a Teatrului Coquette
Regie: Alexandru Jitea
Cu: Andreea Codruţa Samson, Laura Anghel, Mirela Jienescu/ Raluca Gheorghiu, Corina Dragomir şi Alexandru Mike Gheorghiu

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii