Trei + unu = Actorchestra

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Actorchestra” nu vrea să fie altceva decât este: un teatru-cabaret bine făcut  FOTO TNB
„Actorchestra” nu vrea să fie altceva decât este: un teatru-cabaret bine făcut  FOTO TNB

Se adună laolaltă trei tineri actori. Se adaugă un tânăr regizor. Se amestecă bine, pentru omogenizare. Ṣi iese „Actorchestra“. Se serveṣte în doze mici, de câte o oră, pentru că în cantităṭi mari, râsul poate provoca decesul (de unde expresia: a muri de râs).

Actorii:

      

actor emilian marnea foto sanda visan

Nume: Mârnea

Prenume: Emilian

Data naşterii: 09.10.1989

Locul naṣterii: Arad

Aptitudini: Muzică -  canto, pian, acordeon, drâmbă, muzicuţă, kazoo, percuţie (bongo, djembe, cajon); acrobaţie, scrimă, step, pantomimă

Limbi străine – engleză, franceză

actor ancuta petre foto sanda visan

Nume: Ancuṭa

Prenume: Petre

Data naṣterii: 30.04.1989

Locul naṣterii: Târgu-Jiu

Aptitudini: Muzică: pian, vioara, chitara, nai, flaut; tap dance, scrimă, acrobaţie

Limbi străine: engleză, franceză, italiană

actor florin Călbăjos FOTO sanda visan

Nume: Călbăjos

Prenume: Florin

Data naṣterii: 4.11.1986

Locul naṣterii: Cluj-Napoca

Aptitudini: Muzică: vioara, contrabas, pian, kazoo, drâmbă; acrobaţie, jonglerie, scrimă, step, dans contemporan

Limbi străine: engleză, italiană

Regizorul:

horia suru foto sanda visan

Nume: Suru

Prenume: Horia

Data naṣterii: 23.10.1984

Locul naṣterii: Bacău

Aptitudini: nenumărate (v. www.horiasuru.ro/CV_Horia Suru_RO.pdf)

Aceṣti patru tineri se fac „vinovaṭi” dacă, ajungând acasă, după ce le-aṭi văzut spectacolul „Actorchestra”, la Sala Mică a Teatrului Naṭional din Bucureṣti, nu vi se va mai părea nici că soacra e prea acră, nici că ṣase zile fără apă caldă înseamnă sfârṣitul lumii. Pentru că veṭi fi avut porṭia de bună dispoziṭie, care face suportabil tot restul.    

Cei trei + unu s-au hotărât să ne spună – mai curând să ne cânte - povestea concurenṭei în care intră performerii din orice colṭ al lumii, pentru a câṣtiga pe scenă, el ṣi numai el, atenṭia publicului. „Actorchestra” este istorioara comică a luptei actorilor de a ieṣi în faṭă. Iar ea, lupta, rămâne mereu în culise, fiindcă la lovituri sub centură recurge. Cei trei+unu o aduc însă în luminile rampei. Cu mult umor.

actori film

Am vrut să aflu de la sursă, adică de la tinerii creatori, cum s-a născut proiectul.

Sanda Viṣan - Sunteṭi autorii unui spectacol pe care producătorul lui, Teatrul Naṭional I.L. Caragiale din Bucureṣti, îl promovează ca nefiind nici muzică, nici teatru. Ce este, de fapt?

Horia Suru – Este o combinaṭie între muzică ṣi teatru. Muzica devine limbaj teatral, înlocuieṣte cuvintele, iar povestea este spusă în alt fel.

Teatrul Naṭional din Bucuresti a decis, prin Centrul său de Cercetare ṣi Creaṭie Teatrală „Ion Sava”, să deschidă uṣa tinerilor creatori, care nu îṣi prea găsesc locul pe scenele de stat . Aṣa că a lansat Programul 9G (coordonat de Cristiana Gavrilă), o competiṭie prin care îṣi va îmbogăṭi repertoriul cu noi producṭii, proiecte independente ale tinerilor, adoptate de venerabila instituṭie, care a pus la dispoziṭie întregul mecanism de producṭie.

Deschiderea la public, cu “DISTOPIE, shakespeare, REMIX” [preiau ortografia proiectului] nu dădea mari speranṭe în privinṭa consistenṭei programului, dar a doua propunere, “Actorchestra”, readuce lucrurile pe făgaṣul calităṭii performanṭei. Acest proces de “trial-and-error”, adoptat de Teatru, permite încercarea la public ṣi ulterioara reformulare, în caz de nevoie, tocmai pentru că este vorba despre un laborator de creaṭie, în care ṣi etapele realizării fac parte din program.

Horia Suru: - Din 42 de proiecte s-au ales întâi nouă, după care, în urma unui interviu cu comisia, au fost selectate, pentru a intra în repetiṭii, ṣapte, printre care ṣi al nostru. A urmat o reprezentaṭie la public, iar spectacolul a fost ales să intre în repertoriul Teatrului Naṭional. Din acel moment echipa s-a îmbogăṭit ṣi cu scenografa Alina Herescu, care a creat costumele pentru spectacol.

Petre Ancuṭa – Acest spectacol a pornit cumva de la un alt proiect început cu colegul meu, Emilian Mârnea.

Sanda Viṣan. - Coleg de teatru independent?

P.A. - Ṣi de facultate, ṣi de master. Am pornit de la Variaṭiuni la invenṭiuni, un spectacol construit pe acelaṣi concept: teatru prin muzică. Am avut succes cu el, la Festivalul Ideo Ideis, de anul trecut, unde am fost invitaṭi. Apoi l-am jucat la Hop, la Fringe, unde am luat ṣi premiul pentru originalitate.

Horia Suru – Ei au făcut primul spectacol în doi, după care am avut discuṭii ṣi a apărut oportunitatea programului pentru tineri creatori la TNB. Aṣa că am extins, am dus mai departe acest concept, am intrat eu ṣi al treilea artist, colegul lor de facultate, Florin Călbăjos. Cei trei se cunosc de mult timp, au relaṭii foarte închegate între ei.

S.V. - Cum de cunoaṣteṭi atâtea instrumente? Aṭi făcut licee de muzică sau studii aprofundate?

Emilian Mârnea – Am studiat muzica individual, am terminat licee de muzică toi trei.

S.V. - Aici, în Bucureṣti?

E.M. –Nu. Eu sunt din Arad, Petre e din Târgu-Jiu, iar Florin e din Cluj. Credem cu toṭii că muzica serveṣte mai bine teatrului, decât teatrul, muzicii, aṣa că am dat la teatru, sperând că putem folosi mai  bine mijloacele de expresie muzicală, în arta actorului.

unul plus doi actori

Cei trei au absolvit cursurile Facultăṭii de actorie, la Universitatea Babeṣ-Bolyai, din Cluj-Napoca, clasa Prof. Miklos Bacs, iar apoi Emilian ṣi Petre au obṭinut ṣi o diplomă de master, la Universitatea Naṭională de Artă Teatrală ṣi Cinematografică din Bucureṣti, lucrând cu prof. Gelu Colceag.

Deṣi colaborează la diverse spectacole montate pe scenele teatrelor de stat, am putea spune că statutul lor este de free lancer, fiind activi în spaṭiul teatrului independent sau al muzicii (Petre Ancuṭa este membru al formaṭiei Lazy Friday).

Sanda Viṣan - Ce înseamnă “independent”? Ne punem în cap să facem ceva ṣi lucrăm pe timpul nostru, pe banii noṣtri?

Emilian Mârnea - Fix aṣa a fost. Cu Variaṭiuni la invenṭiuni am pornit de la o idee, ne-am întâlnit noi doi [cu Petre Ancuṭa], am repetat la facultate. Petreceam serile ṣi chiar nopṭile în UNATC. Apoi am jucat la Sibiu, Cluj, Craiova ṣi la Bucureṣti. Ne-a văzut si Horia [Suru], a zis că e OK ṣi dacă avem nevoie de ajutor, să-l chemăm oricând.

S.V. - Ṣi a sărit în ajutor.

E.M. - Da, dacă tot a zis, uite, hai să aplicăm la programul 9G.

S.V. - Deci actorii au venit cu câteva idei. Regizorul a alcătuit un story?

Horia Suru - Nu. Toată lumea a avut idei, de aceea spectacolul e definit ca o creaṭie colectivă. Eu am avut rolul de a dirija cumva ideile, dar creatori ai poveṣtii suntem toṭi.

E.M. - Practic, se lucrează în felul următor. Ne întâlnim mâine, improvizăm, plecăm de la un lucru ṣi ajungem la altul, ne permitem să facem orice, după care selectăm. Construim povestea, de la scenă la întreg, la sensul unitar.

S.V. - Cât aṭi repetat pentru spectacolul acesta?

E.M. – Am avut sala o lună la dispoziṭie, până la prima vizionare, după care am mai primit, după ce a trecut vara, vreo două săptamâni.

S.V. – Cam aṣa se repetă ṣi în occident.

Horia Suru – E un timp scurt. Trebuie lucrat contra-cronometru, să avansezi în fiecare zi, nu ṭi se permite timp de descoperire, de căutare.

S.V. – Pentru un asemenea spectacol, cum vă pregătiṭi, căci trebuie să fiṭi într-o condiṭie fizică ṣi muzicală bună.

E.M. – Inainte de fiecare spectacol, trebuie să repetăm măcar o dată.

S.V. – Aṣa se face obligatoriu cu toate spectacolele la Teatrul Naṭional din Sibiu. Nu ṣi în alte părṭi.

E.M.  – Acesta e genul de producṭie în care trebuie să-ṭi reaminteṣti ritmicitatea ṣi muzicalitatea spectacolului. Fiecare poantă are timing-ul ei.

Petre Ancuṭa – Iar fiecare parte muzicală trebuie repetată individual, trebuie să iasă perfect, ca să poṭi adăuga actoria.

proiect intependent tnb

S.V. - Dacă nu aṭi fi avut oferta TNB, ce făceaṭi cu proiectul?

H.S. - Proiectul e bun, plin de inovaṭie, iar spectacolul este un produs care nu există la ora actuală pe piaṭa teatrală de la noi. Eu cred că modalitatea în care am lucrat e o premisă pentru a crea o serie de spectacole în acest limbaj. Susṭinem ideea că orchestra poate deveni un fel de a face spectacol comico-ludic.

S.V. - Intr-adevăr, este plin de umor spectacolul vostru. Voi spuneṭi: facem muzica să “joace”. De fapt, trebuie spus că nu e doar atât. E multă actorie în spectacol. Actorul îṣi foloseṣte corpul, dar ṣi instrumentele, pentru un tip de limbaj care trece dincolo de limitele muzicii ṣi ale teatrului.

H.S – Ṣi devine limbaj dramatic, o sursă de a crea scene, de a transmite emoṭii ṣi gânduri, de a duce povestea personajelor mai departe, de a crea conflict.

S.V. – De fapt, care e istoria personajelor? Scandalul din spatele scenei?

H.S.- Da, e un concert simfonic pe care noi nu apucăm să-l vedem, fiindcă apar micile conflicte dintre interpreṭi, se creează tabere, fiecare vrea să-ṣi arate abilităṭile, să împingă concertul spre o anumită zonă muzicală, totul, pentru a atrage cât mai mult.

S.V. - Muzical vorbind, plecăm de la preclasic ṣi ajungem la rock.

E.M. – Ajungem la multe, ṣi la populară, ṣi la jazz. Noi am testat acest tip de limbaj oriunde am găsit un pian ṣi am văzut că prinde. Aṣa ceva nu se face la noi în ṭară. Se face doar afară, dar producṭiile nu sunt aduse aici.

S.V. – Aveṭi repere în ceea ce se face afară?

E.M. - Există Mozart Group, The Voca People. Sunt artiṣti care folosesc muzica într-un context dramatic ṣi au foarte mare succes. Dar ei nu sunt actori.

Aṣa e. Cuartetul de coarde polonez Mozart Group produce exclusiv un umor muzical, modificând liniile melodice clasice ṣi introducând sunete străine acestui câmp, dar cu care publicul este obiṣnuit, în viaṭa de zi cu zi. Ei respectă codul vestimentar de concert, ceea ce nu face grupul vocal internaṭional The Voca People, îmbrăcaṭi în alb, de la capiṣon la gheată, ca niṣte mari iepuraṣi. Aici excelenṭa este tot muzicală, în timp ce prezenṭa scenică rămâne cea specifică numărului de cabaret.

La Bucureṣti, cei trei + unu aduc performanṭa muzicală în domeniul actoriei, construind un story. Ṣi îṣi pun la treabă toate abilităṭile listate în CV-uri: muzicalitatea ṣi simtul ritmului, prin interpretarea la mai multe instrumente, actoria, pantomima, stepul, buna rostire în limbi străine, capacitatea de a improviza ṣi de a implica publicul. Ṣi creează contraste dramatice, prin opoziṭia stilurilor muzicale.   

trei + unu

Horia Suru - Pe noi ne-a interesat foarte mult să spunem o poveste ṣi să avem un întreg al spectacolului, mai mult decât de a crea momente de virtuozitate, care sunt ṣi ele prezente, dar sunt puse în slujba întregului.

S.V. - Când v-am căutat prin măruntaiele Teatrului Naṭional, după premieră, v-am spus spontan: musicalul vă aṣteaptă! Nu ṣtiam că deja  lucraṭi cu Răzvan Mazilu.

Petre Ancuṭa – Da, lucrăm la West Side Story, care va fi prezentat la Festivalul Naṭional de Teatru, în octombrie. Un proiect cu reale premise de izbândă. Noi am mai jucat în musical-uri: în ultimul an de facultate la Cluj, în Jesus Christ Super Star ṣi la UNATC, la master, tot în ultimul an, Chicago.

S.V. – Ce calităṭi suplimentare cere un musical, din partea unui actor, faṭă de un text dramatic?

P.A. – Abilităṭi muzicale, ritmice ṣi de miṣcare. Muzica trebuie înscrisă în situaṭie.

Emilian Mârnea - Corpul trebuie să transmită totul. Se cântă cu tot corpul, care radiază.

S.V. – Cum trăiesc actorii ṣi regizorii din teatrul independent?

H.S. – Eu  lucrez la fel de bine ṣi în teatrul de stat, ṣi în cel independent. Incerc să echilibrez lucrurile: din teatrul de stat am o sumă fixă pentru spectacol, iar în cel independent sumele variază, în funcṭie de încasări, aṣa că nu mă pot baza pe ele.

S.V. - Regizorul face un balans. Actorul de face?

E.M. – Actorul se descurcă.

S.V. – Adică îl sună pe tata?

E.M. – Asta în ultimă instanṭă ṣi nu e de preferat. Actorul ar trebui să ṣtie ce să facă, a urmat o ṣcoală, a făcut niṣte cursuri în privinṭa dezvoltării profesionale  ṣi personale, ar trebui să ṣtie să se vândă.

S.V. - Da, dar în teatrul independent se trăieṣte exclusiv din încasări.

E.M. – E adevărat. De aceea eṣti în continuă căutare. Ṣi sigur că ar fi nevoie de un agent, un impresar pentru actori.

S.V. – Când aṭi absolvit facultatea, nu v-a atras ideea să rămâneṭi la Teatrul din Cluj, de pildă?

E.M. – Nu, tocmai din cauza absenṭei impresariatului. Când am absolvit noi, în 2011, nu prea existau teatre independente, cum este acum Fabrica de pensule, de pildă.

S.V. – Credeṭi că până la urmă Bucureṣtiul rămâne singura piaṭă bine aṣezată, pentru teatrul independent ?

H.S. – Da, pentru că sunt cele mai multe spaṭii ṣi deja există un public al teatrului independent.

Actorchestra

Actorchestra” nu vrea să fie altceva decât este: un teatru-cabaret bine făcut. Actorii nu vor să fie aici nici Hamlet, nici Othello, nici Iago. Vor doar  să  joace ṣi să cânte cu precizie de cronometru, vocal ṣi instrumental, astfel încât,  prin tensiunile ei mereu reînnoite, construcṭia comică să ṭină publicul în priză până la final.

S.V. – Când aṭi lucrat la acest spectacol, aṭi sperat în adâncul sufletului, că poate o să ṣi plecaṭi cu el, pe la festivaluri ?

P.A. - Da, ne-am gândit, încă de la primul proiect, tocmai pentru că, fiind vorba de muzică, oricine îl poate înṭelege.

H.S. – Deja un  început a fost făcut. Inainte de a avea premiera bucureṣteană, spectacolul a fost la Festivalul Dilema Veche, de la Alba Iulia ṣi a fost prezentat în închiderea Galei Tânărului Actor. Planul este să îl prezentăm în continuare la festivaluri naṭionale ṣi internaṭionale.

E.M. – Am primit deja o invitaṭie la Festivalul de Teatru de la Istanbul.

S.V. – Să înṭeleg că în această formulă veṭi fi văzuṭi în următorii ani?

E.M. – Nu doar asta, vom extinde. Ṣi oricum avem colaborări la teatre dramatice.

H.S. – Ei nu ṣtiu încă, dar eu le pregătesc pentru următoarea producṭie ṣi niṣte fete. 

S.V. - Dacă ar trebui să promovaṭi spectacolul cu cuvintele voastre, cum aṭi face-o?

H.S. Actorchestra este acum o propunere absolut nouă pe piaṭa teatrală românească. Este un spectacol la care te simṭi extrem de bine ṣi poṭi vedea cu adevărat ce înseamnă performanṭa.

E.M. – E un altfel de teatru muzical.

P.A. – Au cam zis bine amândoi. E un concept nou ṣi un spectacol de la care credem că nu prea poṭi să pleci, fără să zâmbeṣti.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite