Teatru

articolul anterior articolul urmator

Ucideţi telefoanele mobile la teatru!

7
18 Oct 2019 08:36:02
Iulia Popovici
FOTO The Throughline Blog
FOTO The Throughline Blog

Am o întrebare fundamentală pentru omenire: de ce ţin unii să filmeze-fotografieze cu telefonul mobil la spectacole de teatru/dans? În România, zic, nu că nu s-ar întîmpla şi aiurea. Şi nu la concerte de stadion sau Piaţa Victoriei, cu mii de oameni; nu, în sala de teatru, în întuneric, eventual la cîţiva centrimetri de actori/performeri. De ceee, nene Anghelaache??

S-a întîmplat, la scară macro, la un spectacol pentru copii de la CNDB, acum vreo doi ani – dar atunci am înţeles, spectatorii erau copii (9-11-12 ani) care nu fuseseră în viaţa lor la teatru şi nici părinţii lor nu prea înţelegeau şpilul (cel mult, se ofereau să ţină ei telefonul pe „record“ cît se uită odrasla). Era acolo un proces educaţional în derulare.

Pe urmă, anul ăsta, am fost întîi la Roma Armee de la Teatrul Gorki din Berlin (s-a jucat la Teatrul Naţional Bucureşti), la Micul Prinţ al prietenilor de la Lightwave şi, ieri, la un spectacol independent (minunat), într-un spaţiu neconvenţional. La Roma Armee, tipa care a făcut non-stop videouri cu spectacolul s-a dovedit a fi autoarea unui lungmetraj şi cineva profund convins că Teatrul Gorki şi artiştii aveau nevoie de material de promovare filmat, pe care doar Samsungul ei îl putea oferi. La Micul Prinţ erau nişte biete suflete care, din nou, ţineau telefonul să filmeze în numele/locul copilului personal şi care, în final, au cedat rugăminţilor. Ieri, o doamnă, la un scaun distanţă de mine, a fost rugată de colegul din spate să lase telefonul (şi colega ei de lîngă mine a făcut nişte poze, dar a abandonat la primul semn), l-a lăsat, iar în mai puţin de două minute l-a scos din nou să filmeze, mai de jos, să nu vadă tipul din spate. Mărturisesc, fără nici un pic de mîndrie, ba chiar cu ruşine, că i-am luat telefonul şi i l-am returnat la schimbarea spaţiului de joc.

Mă pregătesc, în calitatea mea de critic de teatru, să-i rog pe producători ca, în cazul în care nu doresc să combată această practică, să anunţe asta şi, mai ales, să nu mă cheme la spectacol (doamna din ultimul exemplu s-a dovedit a fi traducătoare şi profesor universitar, implicată în obţinerea drepturilor de autor la respectiva producţie, deci nu mă aştept ca nişte artişti tineri şi independenţi să îndrăznească să spună ceva). Sînt spaţii unde nimeni nu scoate telefonul să filmeze (poate doar să facă cîteva poze...) şi unde mă duc cu încredere (Centrul de Teatru Educaţional Replika, acum închisul Macaz; la Cluj, de pildă, nu prea-mi aduc aminte de telefoane deschise la producţii independente). În rest, aş vrea să ştiu. Pentru că mă eu, una, nu mă duc, de regulă, la teatru din amuzament în timpul liber; asta e profesia mea, mă uit, ca să zic aşa, în exerciţiul misiunii la un spectacol, iar chestiile astea, telefoane care filmează, îmi afectează percepţia şi, în final, pe artiştii înşişi. Părerea mea sinceră şi onestă e că dăunează teatrului în general – şi că includerea folosirii camerei smartphonului în experienţa de spectator e doar o opţiune a artistului (Selfie Concert al bulgarului Ivo Dimchev e un exemplu).

Nu, nu sînt o babă insensibilă la noile tehnologii. Sînt artişti ale căror performance-uri nu le poţi vedea decît dacă renunţi la sfîntul drept de a filma sau fotografia cu mobilul (chiar şi la Bucureşti, Louis CK a folosit sistemul Yondr) şi-n general una dintre marile teme internaţionale de discuţie pe piaţa spectacolului (de la concerte la teatru) e controlul utilizării camerei de filmat a mobilelor. Căci, după cum se dovedeşte şi la noi, doar educaţia şi rugăminţile nu ajung.

Sînt o mie de motive pentru care filmato-fotografiatul la un spectacol live nu e recomandat (ăsta fiind un eufemism), care intră, în mare, în trei categorii: drepturile de proprietate intelectuală, consimţămîntul şi efectul asupra receptării (inclusiv a celorlalţi).

Drepturile de autor: artiştii au dreptul de a decide asupra fixării (adică înregistrării foto-video) propriei prestaţii artistice. Şi cesionează acest drept, pe bani, producătorului. Dacă universul e plin de filmuleţe cu spectacolul cvasi-integral, ei pierd bani şi posibilităţi de promovare (spectacolul de ieri era înregistrat profesionist exact în timp ce doamna de lîngă mine îşi opera propriile filmări).

Consimţămîntul: artiştii, oamenii în general, au dreptul, legal şi moral, de a alege ei, şi nu un străin din public, felul în care să fie (re)prezentaţi ei şi opera lor. Faptul că se expun public nu înseamnă că pierd controlul asupra propriei reprezentări şi că oricine poate distribui pe Facebook şi tot internetul orice poze cu ei în orice situaţie (e valabil cu atît mai mult în caz de nuditate), printre altele pentru că nu există un interes public superior drepturilor lor (adică nu-s politicieni în exerciţiul puterii publice).

Experienţa de spectator: un spectacol live e construit pentru a fi perceput nemediat, faptul că te uiţi la ce se-ntîmplă printr-un ecran te face să ratezi energiile, atmosfera, sensurile transmise prin conexiunea directă, live. În plus, în jurul celui care ţine sus telefonul să înregistreze sînt alţi oameni, a căror concentrare e distrusă de ecranul sclipitor de alături, care sînt scoşi din atmosfera spectacolului de clipoceala de pixeli şi nu mai pot percepe spectacolul în continuitate (sîntem toţi, neuronal, nişte maimuţe atrase de luminiţe, asta-i viaţa).

Bonus: îşi dau seama toţi aceşti cameramani de ocazie cam cum se simte un actor care-şi dă sufletul pe scenă şi, în loc de ochi şi feţe umane, vede în sală un covor de luminiţe? No, tot aşa cam cum se simte cineva care ţine un curs în faţa unor studenţi cu nasu-n telefon: naşpa. Şi nu, nimeni nu va înţelege nimic din spectacol dacă i se arată nişte minute filmate random pe telefon. Vreţi să promovaţi spectacolul şi artiştii? Promovaţi materialele făcute de ei – dacă dvs. puteţi face aşa fapte vizuale măreţe cu un telefon de serie, cert şi ei pot să genereze materiale, încă şi mai decente şi, mai ales, cele pe care şi le doresc ei.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

1mike
18.10.2019, 09:58:24

Solutia este simpla in cazul asta: instalatii de bruiere cu lasere. Am fost acum cativa ani in Thailanda, la un spectacol in Bangkok, iar in sala erau si foarte multi chinezi. Ghidul care se ocupa de noi ne-a spus ca a luat bilete intr-o zona "buna" din sala, acest lucru insemnand departe de chinezi. Thailandezii au un sistem de bruiaj al ecranelor de smartphone cu un fel de laser rosu, care se activeaza cumva in momentul in care cineva incepe sa filmeze. Cine facea acest lucru acolo....evident numai chinezii, considerati niste primitivi needucati de catre toate natiunile din Asia de Sud-Est. De asemena, in salile de spectacole semnalul GSM este bruiat si nimeni nu poate sa-si foloseasca telefonul. In momentul in care te duci la un spectacol de opera, muzica, teatru, film, intri intr-o lume in care trebuie sa te rupi de realitate si sa uiti de realitatea cotidiana. Acesta este si scopul.

+2 (2 voturi)
Iulia Popovici
18.10.2019, 10:05:13

În UE și-n SUA, bruierea semnalului e ilegală. În rest, bruiatul camerei ar trebui încercat, dar costă enorm pt condițiile loco.

+2 (2 voturi)
1mike
18.10.2019, 12:17:15

Atunci cum se face ca in anumite sali de spectacole din UE semnalul GSM nu exista? Poate nu am folosit eu termenul corect de "bruiaj" , insa exista sali de concerte unde nu ai semnal la telefon atunci cand intri.

+2 (2 voturi)
Iulia Popovici
18.10.2019, 16:07:09

În Franța a devenit ilegal în 2012. Nu știu detalii, dar e interpetarea unei directive UE din 1999 care nu permite instalarea de jammer-e, pot fi folosite doar de forțele de securitate (https://ec.europa.eu/docsroom/documents/9903). Acu, semnal n-ai nici la Act sau Nottara-studio, da pe cale naturală, că nu bate GSM-ul în acele subsoluri. Pe de altă parte, nu semnalul de telefon era problema în cazul meu, ci camera, care merge și fără GSM...

0 (2 voturi)
Sorin Ionascu
18.10.2019, 11:27:07

Am fost si eu prins in "miezul unui ev aprins" de acest fenomen. Am vazut comportamente diverse legate de fotografiere si filmare la spectacole si concerte. Sunt perfect de acord ca fotografierea si filmarea pot afecta negativ cncertul si spectacolul, prin perturbarea atat a artistilor, cat si a celorlalti spectatori. Orice lumina, miscare inutila sau zgomot neavenit ne pot distruge concentrarea si receptarea evenimentului respectiv. Mai mult, insasi activitatea de filmare/fotografiere duce la scaderea calitatii receptiei, pentru ca in acel timp nu poti face 2 lucruri simultan, iar atentia se deplaseaza catre actul filmarii/fotografierii dinspre cel artistic. Sunt 2 tipuri de astfel de actiuni: cele profesionale (cateodata extrem de intruzive pentru artisti si public si am luat de mai multe ori atitudine impotriva fenomenului) si cele "amatoricesti", motivate, de regula, de dorinta de a pastra un "suvenir fizic" al unui eveniment. Nu neaparat din dorinta de a impartasi experienta sau de a "promova" spectacolul in speta. La ultimele, comportamentul e dat, de regula, de nivelul de educatie si bun-simt al celui ce face acest lucru. Se pot face cateva poze si chiar filmulete in mod discret, fara a afecta nici artistii si nici publicul din jur, dar cu o pozitie adecvata in sala si cu o oarecare abilitate in folosirea aparaturii. Desigur, nu e nici corect si nici elegant, dar este cat de cat rezonabil. Sunt insa destui care nu au nici minime cunostinte de folosire inteligenta a aparaturii si nici minime doze de bun simt si care scot ditamai tablete, sau telefoane, nu rareori cu blitzul activat, si cu care reusesc sa se faca vazuti de catre toata sala, uneori si auziti, ca uita sa scoata si sonorul. Acestia sunt cei mai deranjanti si sunt tot mai des intalniti, la orice varsta. O a treia categorie de utilizatori de telefon mobil sunt cei dependenti de retele sociale, care nu pot sta 5 secunde departe de FB, mail, Instagram, Tweeter, etc., motiv penru cre ii tot vezi cum la fiecare 2-3 minute sau mai des aprind telefonul si incep sa "scroll-eze" mesaje si postari. Fara a parea a intelege ca o luminita poate fi vazuta de la sute sau chiar mii de metri - poate unii isi mai amintes ca in timpul celui de-am doilea razboi mondial era interzis, in timpul camuflajului de noapte, chiar si sa se aprinda o tigara, pentru ca putea fi vazuta de avioanele inamice aflate in zbor de bombardament. Intr-o sala de spectacol sunt distante mult mai mici si lumini mult mai puternice. In alta ordine de idei, bruierea semnalului GSM nu e mereu o idee buna - sunt persoane aflate in serviciu permanent si care sunt "on call" la domiciliu; nu li se poate interzice participarea la spectacole din acest motiv, iar ei/ele au nevoie sa stie cand vine un mesaj de chemare. Sau pot astepta mesaje importante si e necesar sa vada cat mai repede cand vin acestea. Dar notificarile pot fi discrete, astfel incat sa nu deranjeze toata sala, iar telefoanele de ultime generatii permit foarte multe setari din acest punct de vedere.

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările