Un spectacol-eseu
0
Un moment cu totul aparte în oferta artistică din acest an a Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj a fost reprezentat de spectacolul Trei ore după miezul nopţii cu care a fost invitat să onoreze manifestarea Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte.
Un spectacol-reflecţie, un spectacol în care raţiunea se îmbină cu sensibilitatea, un spectacol-eseu purtând inconfundabila semnătură a lui Mihai Măniuţiu. Unul dintre acei mari artişti români care a depăşit condiţia strict limitativă de regizor spre a deveni un autentic şi profund gânditor de şi despre teatru. Reflecţiile sale în domeniu aflându-se nu numai în cărţile excepţionale pe care le-a publicat prin ani. Şi nu e vorba doar despre acele scrieri declarat teoretice, ci şi despre romane şi proză scurtă în care artistul meditează asupra esenţelor niciodată îndeajuns explorate şi lămurite ale acestei arte.
Că de data aceasta pretextul de la care pornesc reflecţiile lui Mihai Măniuţiu e reprezentat de iminenţa unei premiere cu un spectacol de teatru-dans are mai puţină importanţă. Semnificativ e faptul că montarea cu Trei ore despre miezul nopţii propune, într-o metaforă complexă, de tip sincretic, în care se reunesc dansul, muzica, teatrul, poezia o sumă de răspunsuri la întrebările ce ţin de amalgamul de întrebări, nelinişti, spaime, aşteptări ce îl consumă pe artist înainte de prima ridicare de cortină.
FOTO Nicu Cherciu
Totul porneşte de la un aşa-zis interviu, cu întrebări-standard, uşor tâmpite, puse unei coregrafe şi dansatoare de o reporteră de radio pentru o emisiune ce se difuzează la ora 3 noaptea sau la 3 dimineaţa, spuneţi cum vă place sau cum doriţi. Întrebărilor convenţionale rămase ba fără răspuns, ba cu răspunsuri având de asemenea forma unor prefabricate de gândire le urmează ore de insomnie, de visuri întrerupte, amintiri, de mici coşmaruri şi, mai ales, de alte întrebări. Despre sensul artei. Întrebări cărora le dau expresie conceptul coregrafic, corpul, vocea Andreei Gavriliu asociate cu versurile cu iz metafizic despre Nimeni şi despre Nimic ale lui Paul Celan, în impecabila rostire a maestrului Marcel Iureş. Lor alăturându-li-se printr-un efort ce a condus aproape la perfecţiune câţiva tineri actori de la Teatrul-gazdă. E vorba despre Vladimir Albu, Teodora Budescu, Roxana Fânaţă, Flavia Giurgiu, Adrian Loghin, Camelia Pintilie, Ana Pop, Antonia Teişanu, Ciprian Valea. Se mai impun menţionate dramaturgia Ancăi Măniuţiu, muzica originală compusă şi mixată cu piese cunoscute de Mihai Dobre şi surprinzătoarea scenografie datorată lui Tudor Lucanu. Excelentă ideea de a plasa pe lateralele scenei două sisteme care imită difuzoarele folosite în marile spectacole, sisteme prin care îşi fac uneori intrarea tinerii artişti.
FOTO Nicu Cherciu
Îmi e mai puţin clar de ce, de la un moment dat, apar inserturi video şi gânduri ce fac referinţă la unele dintre marile traume ale omenirii, apariţii ce afectează într-o oarecare măsură, către final, organicitatea spectacolului. Lărgirea ariei de reflecţie se putea amâna pentru un nou spectacol de acelaşi însemnat calibru cum e cel de acum.
Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte - TREI ORE DUPĂ MIEZUL NOPŢII de Mihai Măniuţiu
Dramaturgia - Anca Măniuţiu
Coregrafia - Andrea Gavriliu
Scenografia - Tudor Lucanu
Muzica originală şi ilustraţia muzicală - Mihai Dobre
Proiecţie video cu participarea extraordinară a lui Marcel Iureş
Cu - Andrea Gavriliu, Vladimir Albu, Teodora Budescu, Roxana Fânaţă, Flavia Giurgiu, Adrian Loghin, Camelia Pintilie, Ana Pop, Antonia Teişanu, Ciprian Valea
Voce reporter radio - Raluca Rădulescu
Data reprezentaţiei - 5 octombrie 2016
FOTO Nicu Cherciu
Se încarcă comentariile...
