Teatru

articolul anterior articolul urmator

UNITER, apel la solidaritate

0
25 Feb 2020 15:39:09
Doina Papp

Cu aproape o lună înainte de ziua mondială a teatrului Uniunea teatrală din România sărbătoreşte 30 de ani de la înfiinţare. Cei care am fost contemporani cu evenimentul ne amintim ziua şi locul unde plini de speranţe şi entuziasm ne-am adunat să punem temelie unei structuri de breaslă care să ne recomande în conclavul creatorilor , ANUC-ul de mai târziu, adică Alianaţa Naţională a Uniunii de Creatorilor.

Pe atunci, unii mai vocali alţii mai tăcuţi, uniteriştii de azi ( am carnetul cu numarul 36 şi suntem vreo 2000) au umplut sala Magheru a Teatrului Nottara, cu idei, şi avânt de început de drum. Nu aveam cine ştie ce exerciţiu al democraţiei, dar ne-am descurcat, iar cei mai limpezi la minte au purces la întocmirea statutului. S-au ales conducătorii, s-au făcut planuri, s-au auzit tot felul de idei şugubeţe, fiindcă lumea se slobozise la gură şi nu-i mai păsa. Atunci am ascultat înlemnită şi primul discurs public al colegului Dragoş Pâslaru care în acele zile trăia cu înfrigurare o stranie şi nebănuită eliberare de constrângeri mai vechi. Ne-am separat apoi pe specialităţi ( viitoarele secţii) iar noi critici, istorici, secretari literari ne-am înghesuit la etaj în biblioteca teatrului unde se ţineau repetiţiile. 

Nu erau destule scaune ci doar băncile lungi de lemn  care serveau pentru piesele cu distribuţii mari. Aşa că am fost siliţi să ne lipim literalmente unii de alţii ca să încăpem. M-am trezit lângă profesorul Ion Zamfirescu, autorul cunoscutelor istorii ale teatrului universal, şi mi-am cerut scuze că-l lovesc cu cotul. Mai încolo era şi Toboşaru şi temutul Valentin Silvestru  şi tot aşa.... Fostul ATM,( Asociaţia oamenilor de teatru şi muzică) se topea astfel în Uniunea aceasta mândră şi egală cu celelalte care aveau demult acest statut, respectiv, cea a scriitorilor (USR) , a artiştilor plastici (UAP) .Au urmat cineaştii, arhitecţii şi uite aşa imaginea celor zişi neproducţivi îşi recăpăta demnitatea în societate într-o ţară în care actorii erau mai degrabă folosiţi la propagandă în zilele festive când duduiau stadioanele şi televizorul. Au trecut deci 30 de ani. S-au întâmplat multe. 

Ion Caramitru fondatorul, promotorul  ideii, îndrăgostit literalmente de ea şi de Uniter l-a condus cu pasiune şi destoinicie şi pe culmi şi prin  hârtoape, după caz, salvând de multe ori nu doar ideea ci şi pe membrii acestui conclav şi când a fost în graţii şi când a căzut în disgraţia puterii. S-a luptat cum s-ar zice pe când mulţi dintre cei care acum aruncă piatra nu ştiau în ce lume s-au născut. Din istoria lungă şi complicată a Uniunii, ca de altfel a mai tuturor instituţiilor din ţara asta, nu ne-a povestit ieri la aniversare decât câte ceva, cum ar fi de pildă bătălia pentru sediu , când l-a avut alături pe Radu Beligan. Şi poate faptul că statutul se modifică dând posibilitatea întreruperii unui mandat pe parcurs. A îndemnat asistenţa să depună proiecte fiindcă, nu-i aşa vin alegerile şi la Uniter. 

La termen. Despre proiecte, cele câteva mari şi cunoscute, Galele de premiere, Gala Hop a tinerilor, FNT ( Festivalul Naţional de Teatru), Artişti pentru artişti, Piesa anului, harnica uniune a chemat să vorbească imaginile. O sinteza a Galelor de premiere - proiect de suflet al preşedintelui şi amfitrionului Caramitru - a rulat pe tot parcursul evenimentului pe o plasmă de unde ne zâmbeau şi cei plecaţi ( mulţi, enorm de mulţi,) şi  cei absenţi care din varii motive nu ne mai stau alături. Cum această dihonie tipică României contemporane ameninţă să ne sugrume era firesc ca  cel mai direct şi simplu mesaj care s-a auzit să fie pentru solidaritate. Din colţul ei discret de director executiv care tace şi le face Aura Corbeanu a mulţumit pentru sprijin generoşilor şi a reamintit calendarul de depunere a proiectelor. De mulţumit a mulţumit si preşedintele celor prezenţi şi celor care din lumea văzută şi nevăzută au crezut şi cred în Uniter. S-a lăsat cu şampanie bineînţeles în restaurantul închiriat de la parter. Apropo, printre legile procopsite din ultima vreme e şi aceea că banii din chiriile unor spaţii publice ca acesta merg sută la sută la stat, nu doar 50% cum era până acum. A mai zburat o sursă de venituri. Dar proiecte tot o să facem.

La mulţi ani Uniter!, colegelor şi colegilor din George Enescu 2, Doina, Pamela, Simona, Lavinia, Carmen, Corina,  echipei FNT şi tuturor celor care se simt acoperiţi de acest acronim.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii