VIDEO „Povestea soldatului“, o premieră care închide uşile Teatrului Odeon în aplauze şi urale

Teatrul Odeon şi-a încheiat stagiunea joi, 11 iulie, cu premiera spectacolului „Povestea Soldatului“de C.F. Ramuz. Spectacolul a fost dirijat de cunoscutul maestru Tiberiu Soare, iar   naraţiunea a fost asigurată de Dorina Lazăr, actriţă şi directoare a Teatrului Odeon.

Începutul lunii iulie reprezintă, pentru teatre, sfârşitul. Nu sfârşitul propriu zis, căci după cum spunea scriitorul irlandez, George Bernard Shaw, „fără artă, cruzimea realităţii ar face viaţa insuportabilă“. Sfârşitul unei stagiuni teatrale, acel moment când teatrele îşi inchid uşile, costumele nu mai sunt purtate, iar actorii ies din roluri şi apucă să-şi mai trăiască şi viaţa lor.

Astfel, Teatrul Odeon a ales să-şi  încheie stagiunea, pe 11 iulie, cu premiera spectacolului „Povestea Soldatului“ . Nu a fost un spectacol obişnuit, ci un spectacol-concert de Igor Stravinski, pe un libret de C. F. Ramuz, tradus de Şerban Foarţă, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, iar în rolul de narator, nimeni alta decât actriţa şi directoarea teatrului, Dorina Lazăr.

Uşile Teatrului Odeon deschise pentru ultima reprezentaţie

Pe la 18:30 puteai vedea grupuri mici de oameni care stăteau pe băncuţele din faţa clădirii, pe scările de la intrare sau îşi fumau ultima ţigară la terasa de alături, feriţi de soarele care scăpăra. În zece minute au început să apară doamne dichisite şi domni în costume impecabile. Tot atunci şi-a făcut apariţia şi dirijorul, Tiberiu Soare, care a salutat discret câteva personae şi s-a oprit pentru câteva momente lângă o doamnă în vârstă cu mănuşi vişinii şi cercei mari, roşii. Dirijorul a complimentat-o pentru ţinuta de gală, iar doamna i-a spus din zbor, în timp ce se ferea din calea unui TAXI, că aşteaptă să o sune. 

La 18:50 spectatorii îşi ocupaseră deja locurile şi doar din când în când mai apărea câte un rătăcit care îşi căuta în grabă locul. Sala Majestic a fost aproape plină, publicul fiind format mai ales din spectatori trecuţi de prima tinereţe. Mi s-a părut  cel puţin trist, având în vedere că în urmă cu jumătate de oră am trecut pe la Universitate şi  vizavi era amplasată o scenă pe care cânta o puştoaică, iar tinerii se îngrămădeau să o asculte. 

Aşa cum era anunţat, spectacolul a început la ora 19:00, când pe scenă a apărut orchestra în frunte cu violonista Monica Bălăşoiu, orchestră formată din Daniel Dumitrana la contrabas, Andrei Theodoru la clarinet, Ionuţ Mardare la fagot, Dumitru Cernei la trompetă, Alexandru Moraru la trombon şi Sorin Rotaru la percuţie. După ce aplauzele s-au domolit şi-au făcut apariţia dirijorul, Tiberiu Soare, şi directoarea teatrului, Dorina Lazăr, cea care a dat glas naratorului. Negru predomina în vestimentaţia interpreţilor, doar bluza albă a actriţei şi fusta lungă corai, a violonistei, care pornea de sub sâni şi îi acoperea în întregime picioarele, alungau sobrietatea. După ce artiştii s-au aşezat la locurile lor şi şi-au verificat instrumentele, luminile s-au stins şi spectacolul a început. 

„Povestea soldatului“ spusă de Dorina Lazăr şi „Silvestri Ensamble“

Stavinski a compus această lucrare în timpul primului război mondial, când se afla în Elveţia împreună cu prietenul său, prozatorul elveţian Charles Ferdinand Ramuz. „Povestea soldatului“ are la bază un basm rusesc, o parabolă în care un soldat îşi vinde vioara diavolului în schimbul unei cărţi care „prezice“ viitorul finanţelor lumii. Bineînţeles că nimic bun nu iese  dintr-un pact cu diavolul şi astfel soldatul trece prin întâmplări bizare prin care ne poartă cu măiestrie Dorina Lazăr şi orchestra. 

Prin vocea puternică şi impozantă, Dorina Lazăr te ţine cu sufletul la gură, te ţine conectat şi nerăbdător să afli  ce mai pune diavolul la cale şi cum îi face faţă soldatul. Trecerea de la un personaj la altul prin intonaţia desăvârşită compensează absenţa fizică a personajelor, şi aminteşte de poveştile din copilărie pe care le ascultam la radio. Artiştii ascultau cu atenţie firul poveştii şi zâmbeau mai tot timpul, de parcă auzeau pentru prima data cele povestite. Actriţa citea cu ochelarii sprijiniţi pe vârful nasului, ridicând adesea ochii spre spectatori pentru a-i face atenţi asupra momentului şi încerca să creeze senzaţia că personajele se află chiar pe scenă. 

Nici orchestra dirijată de maestrul Tiberiu Soare nu se lăsă mai prejos, oferind pasaje efervescente şi momente copleşitoare de linişte interioară. Muzica a creat o atmosferă de poveste,  punctând cu note grave momentele de suspans. Violonista semăna, în mişcările sacadate, cu o marionetă vie instruită în ale muzicii.

În sală era linişte deplină, atât de linişte încât puteai auzi evantaiele de care doamnele se foloseau pentru a se răcori. În mometele de interpretare muzicală, câteva musculiţe zburau în lumina reflectoarelor, deasupra orchestrei, dând senzaţia că se bucură şi ele de spectacol, dansând pe notele muzicale. Primul hohot de râs s-a auzit abia pe la jumătatea reprezentaţiei şi a fost urmat de altele mai puternice. Dacă membrii orchestrei „Silvestri Ensamble“ erau relaxaţi şi zâmbăreţi, Dorina Lazăr a fost tot timpul cu ochii aţintiţi la bagheta dirijorului, aşteptând semnul acestuia pentru a-şi relua firul poveştii. 

„A fost un spectacol curat şi muzical“

Spectacolul s-a încheiat la ora 20:10, câteva persoane s-au grăbit spre ieşire, dar cele mai multe au rămas în sală pentru îndelungatele aplauze. Cele două protagoniste au primit buchete de flori, iar dirijorul a ţinut să-şi felicite partenerii de scenă printr-o strângere de mână. Aplauzele au durat aproximativ cinci minute şi au fost însoţite de urale, iar elementul surpriză al serii a fost cel în care acoperişul teatrului s-a deplasat, lăsând lumina să se reverse asupra scenei şi a spectatorilor, marcând încheierea încununată de succes a stagiunii din acest an. 

Publicul a primit bine spectacolul, iar impresiile au fost unele pozitive. La ieşire am întâlnit-o pe actriţa şi cântăreaţa Monica Ciută, cunoscută pentru rolurile din spectacolele regizate de George Ivaşcu, care ne-a spus că spectacolul a fost pe gustul ei.

„Mi-a plăcut acurateţea, a fost un spectacol foarte curat şi muzical. Din punct de vedere actoricesc a fost foarte relaxant, având în vedere, totuşi, că este o piesă grea. A fost foarte uşor de primit pentru că artiştii au fost luminoşi în tot ce au făcut. Mă gândeam că ar trebui făcute spectacole de acest gen mai des în zona teatrului. “

Un alt domn, iubitor de artă, care s-a declarat nepotul actorului Ion Manta, a ţinut să o felicite pe directoarea teatrului pentru această iniţiativă.

„Am fost foarte impresionat de iniţiativă, este ceva care se situează undeva la nivel foarte înalt faţă de ce se întâmplă în momentul de faţă în România, în toate domeniile, inclusiv cel artistic. Soare este un dirijor formidabil, violonista a fost formidabilă, iar doamna Dorina, în calitate de directoare a avut o iniţiativă foarte bună, o felicit. Mă bucur că sala a fost foarte plină, iată că există un public care îl preferă pe Stravinski idioţeniilor de la tv şi tâmpeniilor politice. Cu ocazia asta m-am convins  încă o dată că Stravinski este formidabil de natural, cred că este muzica  de care avem nevoie în momentul de faţă şi de alte astfel de manifestări. Am constatat că ceea ce m-a ţinut în postura de om a fost arta.“

Spectacolul a fost apreciat şi în rândul tinerilor, o domnişoară ne-a mărturisit că i s-a părut foarte interesant conceptul şi modul în care o povestire a fost combinată cu muzica clasică. „Piesa mi s-a părut destul de filosofică şi cu siguranţă aş dori să o revăd, chiar mă gândeam să o recomand unor prieteni.“, a adăugat aceasta.

Proiecte măreţe pentru stagiunea viitoare

Pe scările teatrului membrii trupei „Silvestri Ensamble“  împreună cu dirijorul primeau felicitările spectatorilor, din zâmbetele şi buna dispoziţie îţi puteai da seama că şi artiştii au fost mulţumiţi de prestaţie. L-am prins pe dirijorul Tiberiu Soare tocmai când era pe punctul de a se urca maşină, obţinând astfel confirmarea că spectacolul a fost un adevărat succes.

„Reacţia publicului a fost una foarte caldă, sper ca acest spectacol să aibă din ce în ce mai mulţi spectatori. Vrem să permanentizăm acest spectacol, să intre în stagiunea viitoare ca spectacol de sine stătător. Un lucru bun atrage după sine un altul şi sunt de părere că întotdeauna este bine să laşi căi deschise către mai multe idei şi ideile bune vin şi cu siguranţă vor veni în ceea ce priveşte colaborarea cu Teatrul Odeon şi nu numai.“

Directorul instituţiei, Dorina Lazăr, anunţă pentru stagiunea 2013-2014 premierele spectacolelor „Titanic Vals“ de Tudor Muşatescu şi „Contra Democraţiei“ de Esteve Soler, în regia lui Alexandru Dabija, „Veneţia“ de Jorje Accame în regia lui Raul Serrano, „Poveste despre tatăl meu“ de Radu F. Alexandru, regia lui Gelu Colceag şi „Federeii“ de Nicolae Avram în regia lui Alexandru Afrim. În plus la Sala Studio va fi dezvoltat proiectul „Vieţi paralele- secolul XX văzut prin ochii poliţiei secrete“, în regia Gianinei Cărbunariu. 

În cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“ va avea loc pe 15 septembrie spectacolului de educaţie muzicală dedicat copiilor, „Copilăria lui Enescu“, produs de Fundaţia „Clasic e Fantastic“. 

Echipa Teatrului Odeon nu se opreşte aici cu evenimentele de excepţie, vizând pentru stagiunea viitoare participări la festivaluri internaţionale precum: Festivalul de teatru scurt de la Roma (6-9 septembrie), Festivalul Internaţional de Teatru Divadelna Nitra din Slovacia (27-30 septembrie) şi Festivalul Internaţional de Teatru „Reminiscenţe“ din Polonia (16-20 octombrie).