Teatru

articolul urmator

Vis de Noiembrie. Fiindcă se apropie 21 Noiembrie

0
18 Nov 2012 18:12:57
Iarina Demian

De fiecare dată când moare un Uriaş te gândeşti să-l asociezi cu viaţa şi nu cu moartea, cu bucuria şi nu cu tristeţea, cu Victoria şi nu cu înfrângerea.

Când am aflat că Luciano Pavarotti a făcut fotbal în tinereţea lui şi că era fan al lui Juventus am zâmbit dincolo de tragedia morţii şi brusc am început să visez

Cum ar fi fost ca Luciano Pavarotti să fi venit la Gala Premiilor Ioan Chirilă, să înmâneze premiul celui mai mare sportiv al anului?

Cum ar fi fost ca vocea lui, furios de sublimă, să răsune în sala Ateneului Român şi dincolo de ea, într-o seară de noiembrie?

Cum ar fi fost să ciocnim o cupă de şampanie cu el din pahare de cristal, care să cânte?

Cu siguranţă, dacă cei doi s-ar fi cunoscut între ei s-ar fi născut o mare prietenie..

Amândoi iubeau viaţa mai presus de orice, amândoi au făcut din profesia lor o artă a perfecţiunii...

Amândoi aveau charismă, amândoi erau generoşi şi modeşti, amândoi au devenit o legendă, amândoi au iubit Sportul şi Muzica mai presus de orice, amândoi s-au născut şi au plecat toamna...

Amândoi au învins moartea, pentru că metaforele lui Ioan Chirilă, cât şi vocea lui Luciano Pavarotti ne vor legăna somnul de-acum încolo şi ne vor face să iubim viaţa, să sperăm, să visăm şi să ne dorim să fim nişte învingători cu orice preţ.

Să-i lăsăm pe marii şi mai micii impostori să-şi facă singuri statui în timpul vieţii ca să-şi ascundă neputinţele şi să ne îndreptăm cu faţa spre URIAŞII lumii, cei care ne-au făcut să-l simţim pe Dumnezeu în noi.

Pe 6 septembrie 2012 s-au împlinit cinci ani de la moartea lui Luciano Pavarotti şi pe 21 noiembrie se vor împlini 13 ani de la cea a lui Ioan Chirilă.

Aceste rânduri au fost scrise în caietul Program al Galei Premiilor Ioan Chirilă din 2007.

Din când în când trebuie să ne amintim că talentul nu este la îndemâna oricui, că el este un DAR de la Dumnezeu şi că cei care îl au trebuie respectaţi şi iubiţi atât în viaţă, cât şi în moarte.

Nu întâmplător îmi vin în minte rândurile scrise pe piatra funerară a lui Ion Finteşteanu: "Nu batjocoriţi actorii, lasaţi-i să moară în splendoare."

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările