Alarmă în turism: premierul Victor Ponta vrea să readucă impozitul forfetar

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a avut mult de furcă, în anii 2009-2010, din cauza impozitului forfetar

Premierul Victor Ponta a anunţat că a discutat cu ministrul delegat pentru IMM şi Turism, Maria Grapini, despre ideea introducerii unui impozit forfetar în domeniul serviciilor. "Acum practic nu încasăm nimic. Cred că şi pentru hotelieri, care au şi restaurante cei mai mulţi dintre ei, e mai comodă ideea de a plăti un impozit forfetar, să ştie că au scăpat şi cu asta-basta", a spus Ponta vineri seara, la Antena 3.

Impozitul forfetar, supranumit şi impozit minim, este o taxă pe venituri pe care firmele o plătesc chiar dacă nu au realizat... venituri. Contribuabilii declară cifra de afaceri (vânzările) din anul anterior şi plătesc impozit în funcţie de acel cuantum, chiar dacă suma a fost egală cu zero. Există tranşe fixe de impozit, iar prima tranşă începe cu zero, nu cu o anumită sumă a cifrei de afaceri. Impozitul se numeşte "forfetar" tocmai pentru că este plătit înainte ca veniturile să fie realizate. În România, acest impozit a fost aplicat în anii 2009-2010 şi este cunoscut faptul că IMM-urile au fost practic decimate din cauza lui.

În octombrie 2010, Guvernul Boc a decis să renunţe la impozitul minim aplicat companiilor şi a analizat varianta introducerii unui impozit forfetar, dar a renunţat la idee invocând dificultăţile care ar putea apărea în administrarea unui astfel de sistem, orientându-se spre revenirea la impozitarea cu 3% a veniturilor microîntreprinderilor.

Primul efect: decapitalizarea firmelor

Impozitul minim va afecta atât companiile mari, cât şi pe cele mici, au declarat experţii fiscali consultaţi de “Adevărul”.
“Un prim efect este decapitalizarea de către stat a companiilor, prin plata unor impozite suplimentare, neplanificate prin bugetele anuale ale firmei, în condiţii de criză economică acută”, a precizat expertul.
Alte efecte: suspendarea unui număr foarte mare de companii, conform legii 31/1990, falimente ale micilor întreprinzători şi, mai ales, reducerea veniturilor bugetare. “Vom asita la posibile fuziuni şi achiziţii în cazul afacerilor medii, pentru optimizarea costurilor fixe”, a adăugat Luminiţa Ristea.

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări

Ce este impozitul forfetar?
Impozitul minim este un impozit direct, deductibil, pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit sau impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
Cine NU plăteşte?
Persoanele fizice autorizate (PFA), societăţile înfiinţate în cursul acestui an (start-up) şi cele aflate în inactivitate temporară - potrivit legii 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale - nu plătesc impozit minim. Firmele start-up au, însă, o perioadă de graţie de numai un an.
După un an de la înfiinţarea firmei, aceasta plăteşte impozit minim. De asemenea, firmele înfiinţate în 2009 şi înregistrate, ca atare, la Registrul Comerţului nu sunt supuse impozitului minim. Mai mult, firmele înfiinţate anterior acestui an şi care la 1 mai 2009 sunt inactive, dar devin active în cursul acestui an, nu plătesc impozit minim.
Cum se aplică?
Impozitul minim se aplică în funcţie de veniturile înregistrate de societate în anul precedent, în sumă fixă. În perioada 2009-2010, această sumă era cuprinsă între 2.200 şi 43.000 de lei anual. Suma impozitului pe un anumit an se calculează în funcţie de veniturile din anul anterior.
Ce etape trebuie urmate?
Firmele vor calcula, iniţial, impozitul pe profit aferent anului sau trimestrului. Etapa ulterioară se referă la încadrarea în tranşa de venituri totale anuale, aşa cum relevă caseta de mai sus - în funcţie de cuantumul lor la 31 decembrie a anului precedent – din care se scad, însă, anumite categorii de venituri. După stabilirea impozitului minim datorat, acesta se compară cu impozitul pe profit trimestrial sau anual şi se va plăti suma cea mai mare.
Ce venituri se elimină din calcul?
- Veniturile din variaţia stocurilor
- Veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale
- Veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor
- Veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere
- Veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale
- Veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare
- Veniturile prevăzute la articolul 20, litera d, din codul fiscal

Ce sectoare ar fi puternic afectate

•    Investiţiile noi - în faza de început, la demararea investiţiei,  afacerile au cheltuieli mari şi, deci, înregistrează pierderi contabile, dar plătesc acest impozit
•    Investiţiile mari - achiziţia de echipamente tehnologice scumpe, amortizate prin amortizare accelerata (metodă garantată de Codul fiscal) poate genera pierderi fiscale
•    Firmele de retail – in condiţii de criză economică şi putere redusă de cumpărare a clienţilor, comercianţii sunt obligaţi să aplice discounturi semnificative şi să efectueze cheltuieli crescute de publicitate şi marketing, ceea ce conduce la înregistrarea de pierderi reale
•    Industria alimentară este extrem de expusă la obligaţia de a plăti un impozit disproporţionat, pentru că producţia alimentară, care este dependentă de agricultură, înregistrează fluctuaţii reale mari de la un an la altul
•    Tranzacţiile imobiliare ies în pierdere suplimentară, pentru că pe lângă deprecierea activelor mai trebuie plătit şi acest impozit.