Aţi angaja un CEO care-şi pune adresa angajatorului în CV?

Într-o bună dimineaţă, un Înalt Demnitar de la Bruxelles o cheamă pe secretara nr. 11, secretara sa preferată: Amélie, ma chérie, şefu nous a demandé să facem un model de CV care să fie desormais modelul unic de CV în UE.

Mais, mon très, très cher et très, très Haut Dignitaire, qu’est ce que c’est un CV? Ei, ma très, très chère Amélie, nici eu nu ştiam, dar am organizat o misiune interministérielle de informare şi m-am lămurit. C’est un fel de ce ai făcut în ta vie. Oh, mon très, très cher et très, très Haut Dignitaire, mais je nu ştiu faire aşa ceva… Nu-i nimic, ia-l şi pe şofer să te ajute, o să vă descurcaţi, je suis sûr! Şi, uite, ia şi un milion de Euro, poate aveţi nevoie să vă documentaţi, să luaţi ceva consultanţă. Dar în şase luni să fie gata! J’ai toute la confiance en vous, vous la savez (clin d’oeil)… Oui, mon très, très cher et très, très Haut Dignitaire, et un grand merci pout cette confiance!

Şi s-au pus pe treabă Amélie et le chauffeur, au muncit pe rupte, dar a meritat: rezultatul a fost Le CV Européen Europass, atât de drag şi candidaţilor din România. Dar dacă acesta nu ar fi fost conceput de minţile luminate de la Bruxelles, el ar fi fost inventat de nişte firme de recrutare, cu siguranţă, pentru că e un “instrument minune” pentru ele! Într-adevăr, rar au la îndemână un instrument mai eficient în evaluarea timpurie a candidaţilor, să vezi dintr-o privire, într-o clipită, cine şi cum gândeşte.

Să zicem că recrutaţi un director general şi primiţi un “CV european” în care citiţi aşa în căsuţa cu “postul ocupat, numele şi adresa angajatorului”: Director tehnic, SC Intergalactic România SRL, Str. Gen. Aviator Gala Galaction nr. 24, Bl. A2, Sc. C, Et. 3, Ap. 18, Sectorul 2 Bucureşti, România. Cum reacţionaţi în acest caz?

Eu, de pildă, dau instinctiv să arunc CV-ul. Dar mă opresc o clipă, verific mai întâi să văd dacă am destui candidaţi. Dacă da, atunci îl arunc liniştit. Dacă nu, îl pun în lista cu rezerve, cu inima îndoită, dar undeva la coadă.

Dacă ajung să mă întâlnesc cu candidatul din Str. Gen. Aviator Gala Galaction nr. 24, Bl. A2, Sc. C, Et. 3, Ap. 18, Sectorul 2 Bucureşti, România, totuşi, îl mai întreb din când în când de ce a pus toate acele adrese în CV, la fiecare job în parte. Ştiu bine răspunsul, dar o fac aşa, din sadism…

• Păi aşa e formularul acesta de CV, cu adresa angajatorului! – vine răspunsul, invariabil, întotdeauna la pachet cu o mare mirare asupra sensului întrebării mele.
• Şi dacă nu o puneai, ce se întâmpla? Aruncam eu CV-ul, pentru că nu e complet?
• Cum să nu o pun, dacă aşa e formularul???
• Păi puteai, de pildă, să ştergi două cuvinte de acolo, că e în Word, e editabil. Puneai mausul pe şi adresa, trăgeai spre dreapta, şi apoi apăsai pe delete, şi gata, nu mai era! Şi nici nu te mai simţeai cu inima încărcată că ai lăsat o căsuţă necompletată…
• Cum să şterg eu, dacă aşa e formularul ăsta de CV, în toată Europa???
• Da, domnule candidat la postul de CEO, aşa e formularul ăsta de CV, într-adevăr! Şi nici nu-şi imagina domnişoara Amélie câte servicii nebănuite ne va aduce nouă, recrutorilor, zeci şi zeci de ani după aceea… Dar aceste ultime cuvinte le spun în gând, întotdeauna!  

Ca să reformulez şi să sintetizez: aşadar, cum aţi reacţiona când trebuie să recrutaţi un CEO la o firmă serioasă şi importantă, şi primiţi un astfel de CV, în care experienţa candidatului este foarte apropiată de ceea ce căutaţi?

Loading…