Duhul aurului

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bine le mai zice Dan Perjovschi: „1989, Huligan, 1990, Golan, 2012, Ciumpalac, 2013, Hipster.“ Concluzia finală? „Jos toţi!“

Mai mulţi participanţi la demonstraţiile împotriva RMGC m-au întrebat dacă e adevărat că s-a terminat povestea. Brusc şi fără vorbe. Suspicioşi, se pregătesc de ce e mai rău, de malversaţiuni şi, vorba lui Caragiale, tripotaje. Mie îmi pare clar ca lumina zilei: moşit cincisprezece ani de zile, proiectul Roşia Montană şi-a dat obştescul sfârşit, înainte de a veni pe lume. Sarcină toxică, dar epuizantă. Pentru că, vrea, nu vrea, statul român va plăti împrumutul Minvest Deva. Nimeni nu ştie de ce s-a împrumutat firma românească taman de la partener, dar asta e, de la flotă la telefonie, de la petrol la siderurgie, statul român a cumpărat scump pielea ursului din pădure şi a vândut ieftin bijuteriile coroanei. În ceea ce priveşte pretenţiile celor trei miliardari loviţi în pălărie, John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan, oricât ar fi ei de deştepţi, versaţi şi unşi cu toate alifiile, am mari îndoieli. Pentru că, dacă au pretenţii, ar trebui să prezinte buletinul geologic al zonei, buletin pe care nu l-au achiziţionat niciodată legal de la statul român. Or, dacă obiectul disputei nu apare, nu există daune, iar dacă apare, el e rezultatul unei tranzacţii ilegale (mai bine spus, furt în toată regula), care îl invalidează.

Al doilea lucru care îi uimeşte pe prietenii mei e felul în care politicienii s-au luat cu mâinile de cap, şi-au înghiţit vorbele şi au dat-o la-ntors (cu o excepţie remarcabilă, preşedintele, cel care susţinea acum un an că singura şansă a României e mineritul). Acuzele de ipocrizie, populism, gargară, făţărnicie, calcul meschin curg din toate părţile. Din punctul meu de vedere, meschinărie să fie, dacă o cer interesele partidului, dar nu asta au cerut demonstranţii? Un rezultat care să urmeze voinţa populară? De fapt, de ce stau politicienii înfipţi în foteluri, cocoţaţi în dulcea imunitate, dacă nu să pună în practică cererile cetăţenilor? Îmi veţi spune că nu, o mână de oameni, 20.000 pe toată ţara, nu reprezintă România. De acord. Dar au fost egale forţele combatante? În timp ce (se pare) RMGC a investit peste 40 de milioane de euro în propagandă, călătorii, publicitate, PR, partea adversă nu a avut acces nici măcar la blestematul de contract.

Mai mult, ultimul clip publicitar, în care localnicii cer, pe bună dreptate, să muncească pentru a trăi mai demn, e un fals de sus până jos: nimeni nu va mai intra, vreodată, într-o galerie. Acolo va fi o moară chimică. Şi atât. Acum, întoarcându-ne la politicienii sfâşiaţi între luciul mieriu al profitului şi perspectiva pierderii alegerilor, mi se fâlfâie de chinurile lor. Dacă de frica alegătorilor a reparat Vanghelie şcolile din sectorul cinci, bine a făcut. Dacă de frica aceloraşi monştri a reclădit Piedone Orăşelul copiilor, bine a făcut. Dacă Antonescu şi Ponta au dat-o la-ntors, ce să înţeleg, că era de preferat s-o ţină gaia maţu', doar aşa, de plăcerea protestului? Să-l plâng pe bipolarul Ponta? Ba să plângă el!

În sfârşit, aşa cu spuneam data trecută, lupii moralişti, mânuitorii condeielor, „formatorii“ independenţi de opinie şi-au dezbrăcat cojocelul de oaie. Am putut vedea într-o splendoare grotescă apartenenţa lor la partide şi la surse de finanţare solide. Nu vă mai răsfiraţi, băieţi, aşezaţi-vă liniştiţi în jurul cauzei. Caragiale ştia cel mai bine: „Capul sus! Du-te şi ia loc în capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea din urmă Cameră!“.
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite