E moral sau imoral să intri cu forţa într-o companie?
0„Acum ceva timp am câştigat un caz la CNCD împotriva unei companii cu sediul în Bucureşti, care postase în job descriptionul pentru un post de Legal Adviser, faptul că acceptă numai candidaţi care au încheiat studiile de drept ale Universităţii de Drept «la stat, nu la particulară».
Dacă job descriptionul la care faceţi referire exclude în mod expres candidaţii fără experienţă, atunci este discriminare. Altfel, dacă practica companiei se întâmplă în spatele uşilor închise şi nu poate fi dovedită, atunci practica va continua… Asta e opinia mea juridică asupra postării dumneavoastră.“ – spune cu mândrie cineva, în aplauzele altor cititori, într-un comentariu la un articol în care scriam despre companiile care nu acceptă candidaţi de la facultăţi private pentru anumite posturi.
Aproape toţi militanţii care luptă împotriva criteriilor discriminatorii la angajare spun că fac asta în numele unor principii morale, fie că sunt ei înşişi în cauză sau aşa, în general. Dar alţii consideră că, dimpotrivă, să insişti să intri cu forţa în organizaţia cuiva care nu te vrea sau nu te consideră potrivit acolo, indiferent de motiv, şi să-l mai dai şi în judecată pentru asta, e imoral.
Aşadar, pe comentatorul de mai sus îl consideraţi o persoană morală sau imorală? Şi consideraţi că nivelul de moralitate / imoralitate depinde de tipul organizaţiei care impune criteriile discriminatorii? Să zicem că în exemplul de mai sus ar fi fost vorba despre o mare companie de stat, respectiv o multinaţională, o companie medie sau un mic business antreprenorial al unei familii. E moral sau imoral, în egală măsură, să dai în judecată pentru discriminare pe oricare dintre aceştia?
Loading…
Se încarcă comentariile...
