Puratos Group este un producător şi furnizor belgian
de materii prime pentru industria de morărit şi patiserie, care are drept
clienţi brutării, cofetării şi ciocolaterii.
Potrivit Gabrielei Bereş, antreprenorii mici din
industrie au fost probabil cei mai afectaţi, datorită faptului că nu au avut
posibilitatea să se susţină financiar, au preferat să închidă şi nu au mai
redeschis după acest lockdown. Acest lucru a afectat şi business-urile mai mari
la rândul lor.
În plus, meseria de brutar sau cofetar nu este
atractivă pentru tinerii din ziua de astăzi, iar criza actuală doar a intensificat
criza deja existentă pe piaţa forţei de muncă din domeniu.
Totodată, industria de panificaţie nu este nici
cea mai digitalizată industrie, deoarece oamenii trebuie să simtă mirosul pâinii,
să guste, iar online-ul nu prea se potriveşte cu această percepţie a
consumatorilor. Cu toate acestea, trecerea în online poate însemna salvarea în
această perioadă, laolaltă cu diferenţierea.
„Adevărul”: Cât de afectată este industria
de panificaţie din România şi patiserie în contextul actual şi care sunt
efectele?
Gabriela
Bereş: La fel ca orice altă industrie, şi industria de
brutărie şi de cofetărie a fost afectată. Trăim într-o economie circulară şi nu
putem fi izolaţi în propria noastră bulă. Am fost afectaţi şi datorită faptului
că clienţii noştri, micii brutari şi cofetari au fost afectaţi de această
pandemie. Foarte mulţi dintre ei s-au închis şi nu au mai redeschis după acest
lockdown.
Câţi dintre clienţii dumneavoastră au
închis?
Aproximativ 300 de clienţi au fost închişi şi
nu avem date exacte privind numărul de redeschideri. Problema este că cei mai
afectaţi sunt cei mai mici. Antreprenorii mici au fost cei mai afectaţi şi
datorită faptului că nu au avut posibilitatea să se susţină financiar. Probabil
că nu au avut cash suficient, probabil de aceea au preferat (să închidă -
n.r.), mai ales cei care au stat în chirii. A fost foarte important pentru cei
care au stat în chirii să închidă ca să poată să supravieţuiască şi probabil să
redeschidă la un moment dat, pe un termen mai lung.
Am fost şi noi afectaţi evident din cauza
închiderii acestor clienţi mici. Pot să spun că i-am ajutat, acesta a fost
planul nostru de la bun început, iar principalul lucru pe care l-am făcut
pentru ei a fost să îi trecem în online. Online-ul nu este uşor, mai ales
pentru antreprenorii mici care nu au resursele necesare ca să intre în online.
Doar a intra în online nu este suficient, trebuie să dedici resurse, să te faci
vizibil. Deci, a fost o luptă pentru noi, cu noi, şi cu ei, până la urmă să-i
convingem să intre în online. Mai mult decât atâta, chiar am pus noi la dispoziţia
lor resursele noastre interne pentru a-i ajuta să intre în online, dar şi să se
facă vizibili şi să aibă activitate în acest spaţiu.
Acesta a fost un prim ajutor oferit acestor
clienţi. În al doilea rând, am venit cu produse diferenţiatoare. Am ştiut care
sunt nevoile lor, acum în pandemie, şi am venit cu acele produse care au
răspuns nevoilor acestora, care au fost puţin diferite faţă de perioada
pre-pandemie. Am venit cu produse de care au avut nevoie, dar şi cu preţurile
aferente. Fiind afectaţi şi existând această criză, nici consumatorii nu vor să
mai dea foarte mulţi bani pe o pâine sau o prăjitură. Deci, ne-am pliat pe
termen scurt nevoilor din societate şi nevoilor clienţilor noştri. Acestea au
fost acţiunile pe termen scurt pe care le-am făcut cu antreprenorii mici.
Care a fost nivelul de reduceri pe care
l-aţi oferit clienţilor?
Între 5 şi 10% s-au oferit discount-uri,
ajutor, de fapt, pentru anumită perioadă, pentru a reuşi să treacă de criză.
Aţi mărit şi termenele de plată?
Depinde de la anumiţi clienţi la alţii, nu pot
să spun că a fost o regulă generală să mărim termene de plată. Au fost ajutaţi
cu termene de plată mulţi dintre ei. Problema principală pe care au avut-o
mulţi clienţi a fost că au rămas cu stocuri deoarece consumul a scăzut. Atunci
i-am ajutat şi pe partea aceasta. Unele stocuri le-am luat înapoi sau le-am dat
discount-uri pe stocurile rămase tocmai pentru a-i ajuta să le consume în timp
şi să nu expire. Deci, toate lucrurile acestea care sunt de detaliu contează
pentru clienţii aceştia ca să supravieţuiească. Am fost alături de ei din toate
punctele de vedere.
Care este feedback-ul cu privire la felul
în care gestionează criza? Cum fac faţă, ce le lipseşte?
Le lipseşte consumul, acesta este principalul
lucru care le lipseşte în prezent. Oamenii nu dau la fel de mulţi bani ca
înainte de criză, pentru că au devenit mai precauţi, şi-au pierdut locul de
muncă, depinde de la un caz la altul. Cert este că sunt afectaţi de scăderea
consumului. Al doilea aspect este legat de evenimente. Foarte mulţi au
supravieţuit, brutăriile şi cofetăriile nu doar prin magazinele pe care le au
deschise, ci şi prin faptul că livrau către evenimente de tipul nunţi-botezuri.
Acestea nu au mai existat, au fost loviţi şi din această direcţie. Închiderea
şcolilor, faptul că şcolile nu au fost deschise, iarăşi a fost o lovitură
pentru ei doarece foarte mulţi dintre ei trăiesc din produsele pe care le vând
copiilor când se duc la şcoală. Fiecare (copil – n.r) îşi ia un croissant, o
prăjitură, o pâinică, şi atunci toate lucrurile acestea nu au mai existat. Au
fost loviţi din toate direcţiile.
Dacă ar fi să ne uităm la scenariul foarte
probabil în care inclusiv Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) îl distribuie
în media, respectiv că viaţa revine la normal abia din 2022 sau din a doua
jumătate a anului 2021. Practic, dacă mai stăm circa un an în acest scenariu,
cum vedeţi piaţa la final de 2021?
În toate domeniile se discută despre noua
normalitate sau acest „new normal”. Noi credem că viaţa în 2022 nu o să arate
ca înainte. Vor fi nişte evoluţii în piaţă definitorii şi cred că trebuie să
fim realişti şi să le recunoaştem. Este foarte clar că brutăriile sau
cofetăriile mari automatizate, care au putere financiară, vor supravieţui.
Evident, trebuie să se diferenţieze în timp. Este foarte clar că retail-ul are
de câştigat, fiind din ce în ce mai puternic. Încă odată este foarte clar că
antreprenorii mici au avut cel mai mult de suferit. Ideea este că structura
pieţei o să se schimbe din punctul acesta de vedere, iar antreprenorii mici,
probabil că mulţi dintre ei vor supravieţui, dar făcând lucrurile diferit. De
exemplu, să folosească online-ul, să intre în online, să se facă vizibili, să
fie dedicaţi online-ului – astfel, cred că lucrurile vor arăta cu totul
diferit. De asemenea, cred că vor trebui să se diferenţieze mai mult. Acei mici
antreprenori care merg pe produse standard nu vor supravieţui, iar asta s-a
văzut înainte de criză. Criza doar a accelerat aceste tendinţe. Cei care vin cu
lucruri diferite din punct de vedere al produsului, gustului, ambalajului, vor
avea de câştigat. Deci, a te imita nu este parte din „the new normal”.
Când vine vorba de online, ce demersuri a
făcut Puratos pentru ei?
Noi, undeva în luna aprilie-mai, am lansat o
platformă care se numeşte Baker Online. Este o platformă internaţională,
practic a fost pusă la dispoziţie de către grupul Puratos. Acestă platformă
oferă posibilitatea tuturor producătorilor mici, mijlocii şi chiar
producătorilor mari din domeniul brutăriei şi cofetăriei să intre în online.
Gratis la început, să-şi expună produsele acolo şi să se facă cunoscuţi. Deci,
acesta a fost primul pas pe care l-am făcut în acestă industrie. Suntem primii
din piaţă care au făcut astfel de ofertă. Înţeleg că vin şi alţii din urmă,
ceea ce este foarte bine pentru că arată, până la urmă, că direcţia este
digitalizarea şi online-ul, chiar şi în acest domeniu al brutăriei şi
cofetăriei.
Cum este acceptată tranziţia în online atât
de clienţi, cât şi de piaţă? Există reticenţă în privinţa acestei mutări?
Noi trebuie să înţelegem că industria de
cofetărie şi brutărie nu este cea mai digitalizată industrie, şi vine dintr-un
istoric. În general, oamenii trebuie să simtă mirosul pâinii, să vadă
prăjitura, să guste, şi online-ul nu prea se potriveşte cu această percepţie a
consumatorilor. Dar trebuie să ne adaptăm, să ne schimbăm şi să mergem în
această direcţie.
Este aşa numitul change management. Schimbarea
nu este simplă. Este un proces şi în niciun într-un caz faptul că am venit cu
acestă platformă, lucrurile nu se vor schimba radical. Trebuie să continuăm să
investim în platforma respectivă, trebuie să-I convingem pe clienţi să intre şi
să vadă beneficiile. Acest lucru este foarte important. Ca să se întâmple,
clienţii, adică brutarii şi cofetarii, trebuie să fie şi ei pregătiţi din punct
de vedere al digitalizării. Ei nu au aceste resurse în cadrul firmelor lor,
care uneori este compusă doar din 4-5 oameni, maxim 10. Este foarte greu să
dedici o resursă pentru digitalizare. De aceea, Puratos vine în sprijinul
brutarilor şi cofetarilor şi le dedicăm noi resursa, noi îi ajutăm în online să
devină mult mai vizibili decât ştiu ei să o facă.
Este o problemă de know-how – nu ştiu cum să
facă, dar este şi o problemă mentală. Adică este un blocaj. Cineva poate spune
că „am fost brutar toată viaţa, cum să intru în online?”. Este o schimbare care
trebuie făcută pas cu pas, covingându-i şi fiind alături de ei.
Aţi deschis „Baker Online” din aprilie.
Care au fost dificultăţile în a convinge clienţii să vină către această
platformă?
Nu pot să zic că a fost un obstacol care s-a
potrivit la toţi. S-ar putea ca schimbarea anunţată de noi să fie puţin cam
devreme, cu platforma. Oamenii erau disperaţi, erau speriaţi de ce se întâmplă,
nu înţelegeau nimic din ce se întâmplă. Din senin s-au văzut cu magazinele
închise, cu consumul la zero, şi probabil că orice schimbare n-a fost privită
neapărat cu deschidere. Au avut nevoie de timp ca să se obişnuiască şi până la
urmă, brutarii şi cofetarii sunt la rândul lor consumatori. Cu timpul s-a văzut
că digitalizarea este o soluţie. Au avut nevoie de timp să înţeleagă că îi va
ajuta. Poate că a fost prea devreme când am venit noi în martie- aprilie, nu
cred că erau pregătiţi psihic. Sperau că după lockdown se vor deschide toate
magazinele, din nou, că nunţile şi botezurile vor avea loc. Nu au acceptat
această soluţie, deoarece au crezut că este o soluţie pe termen scurt. S-a
văzut ulterior că soluţia este pe termen lung.
Este trecerea în online cam singura soluţie
şi cea mai ieftină pentru supravieţuire sau alternativa la faliment pentru
afacerile mici?
Evident, nu este un panaceu universal,
platforma online, să fim serioşi. Ei trebuie să se diferenţieze şi este extrem
de important ca produsele cu care vin să fie diferite de cele ale competiţiei
lor. Dacă toţi vin cu acelaşi tip de produs şi se bat doar în preţuri, nu vor
supravieţui pentru că la un moment dat nu poţi să tot scazi din preţ, deoarece
ajungi să dai faliment dacă mergi pe preţuri foarte mici. Deci, platforma este
un ajutor, dar leadership-ul pe business este cel mai important. Ei trebuie să
înţeleagă că trebuie să se diferenţieze şi să vină cu produse inovatoare în
piaţă şi astfel cresc şi calitatea produselor, cresc piaţa şi educă gustul consumatorului,
care va căuta produse din ce în ce mai bune.
România are o istorie în a exporta materii
prime şi a importa produse finite, iar acest lucru se întâmplă inclusiv în
industria de panificaţie. Cum ar putea ţara noastră să creeze pe plan local un
lanţ cât mai complet de producţie?
Şi înainte de pandemie se observa o creştere
accentuată a preferinţei consumatorilor spre produsele locale. Să obţii o
calitate premium nu e uşor. O materie primă de top e un prim pas, dar
provocarea este să fii capabil să transformi acea materie primă într-un produs
de calitate superioară. În primul rând, trebuie investit mult în producţie, de
la reţete şi la tehnologii până la resursa umană. Apoi, ca lucrurile să aibă
continuitate, este obligatoriu ca producătorii mici şi mijlocii să se strângă
împreună, într-un ecosistem puternic care să fie capabil să lupte pentru
drepturile lor. Nu în ultimul rând, este importantă relaţia cu retailerii. Ei
trebuie să promoveze producţia locală şi chiar să încurajeze consumatorii să plătească
mai mult pentru produsele de calitate făcute în România.
Cum au fost afectate afacerile Puratos din
România în comparaţie cu operaţiunile la nivel de grup?
Evident că şi industria noastră de ingrediente
alimentare a fost afectată. Noi suntem într-o economie integrată până la urmă.
Nu putem spune că clienţii noştri au fost afectaţi, iar noi am rămas
neafectaţi. Evident că şi Puratos România şi Puratos Group au fost afectate. În
speţă, România a fost cea mai afectată din Europa de Est faţă de multe alte
ţări. Aici, criza a avut cel mai mare impact şi din cauza faptul că România
este o piaţă artizanală. Deci, dacă în alte ţări discutăm de o piaţă industrială,
unde sunt foarte multe cofetării şi brutării automatizate, România are o
componentă artizanală, iar asta s-a văzut acum. Este principalul motiv pentru
care România a fost cea mai afectată. De asemenea, fac o comparaţie cu
Germania, care are brutării şi cofetării transmise din tată în fiu. Asta spune
foarte multe. Au business-uri foarte vechi, tradiţionale. În momentul în care
business-ul tău are o istorie de peste 50 de ani, ai altă poziţionare în piaţă,
chiar dacă eşti afectat pe termen scurt. Ai probabil mai mult cash şi
sustenabilitate în business-ul pe care îl faci. În schimb, în România vechimea
business-ului, în special în cofetărie, este probabil între 10 şi 15 ani maxim.
De asemenea, sunt foarte multe cofetării care au apărut în ultimii 2-3 ani.
Deci, şi acest fapt a influenţat foarte mult.
Forţa de muncă este o vulnerabilitate a
industriei? Evident că şomajul a crescut în timpul crizei, însă cum se prezenta
tabloul din punct de vedere al forţei de muncă în industrie?
Când discutăm de forţa de muncă în industrie,
întotdeauna am spus de criza înainte de criză. Deci, această problemă exista şi
înainte de criză. Nu putem spune că actuala criză a adus ceva nou în domeniul
acesta, doar că probabil a intensificat această criză, a mărit gap-ul dintre ceea
ce exista înainte şi ceea ce există acum. Problemele sunt structurale, de
foarte mulţi ani, şi sunt multiple. Faptul că nu avem oameni cu care să lucrăm
în acest domeniu, nu se datorează unui singur lucru. De multe ori spunem că nu
avem şcolile de meserii. Corect, acesta este principalul motiv, dar mai sunt şi
multe altele, pe lângă acesta. Meseria de brutar sau cofetar nu este atractivă
pentru tinerii din ziua de astăzi. În plus, nu este foarte bine plătită. Noi
trebuie să o facem atractivă, acest lucru este foarte important pentru ca ei să
se gândească, de exemplu când întrebi un tânăr absolvent de şcoală de meserii
ce vrea să facă în viaţă, nu o să spună brutar sau cofetar. În general, o să
spună că vrea să facă cu totul altceva. Misiunea este să facem meseria de
brutar sau cofetar mult mai atractivă. Bineînţeles că nu putem facem acest
lucru singuri, ci trebuie să există un întreg ecosistem care să lucreze la
treaba asta. Meseria trebuie să fie mai bine plătită pentru a reuşi să-I
atragi. Este un cumul de factori care ne-a adus aici, dar pentru viitor trebuie
să ne unim forţele şi să facem din această meserie, în această industrie, ceva
atractiv.
Vorbind despre şcolile tehnologice aş dori
sa ştiu dacă în România există şcoli de meserii pentru asemenea specializări?
Există în România şcoli profesionale dedicate,
nu vă pot oferi numărul exact, dar sunt operaţionale. Dacă ne-am uita statistic
la câţi brutari şi cofetari ies din şcolile respective, cu siguranţă sunt
absolvenţi. Câţi îşi fac business-ul lor sau lucrează în domeniu sunt foarte
puţini ca număr. Ei fac această şcoală şi eventual se fac bucătari sau lucrează
în HoReCa, în cu totul şi cu totul alt domeniu. Deci, şcoala există, dar
atractivitatea pe această meserie nu există. Nimeni nu se gândeşte că dacă face
şcoala în acest domeniu, chiar să practice meseria.
Noi am deschis chiar în plină pandemie o
şcoală care se numeşte „Bakery School”. Este un lucru important deoarece, pe
termen scurt, toate companiile care au fost afectate de pandemie au tăiat din
costuri, iar acesta este primul lucru pe care îl face orice firmă. Evident, şi
noi am tăiat din anumite costuri, dar nu am tăiat din acest cost al şcolii. În
continuare am investit bani pentru a face această şcoală, pentru a aduce cei
mai buni profesori, cei mai buni tehnologi, care să înveţe copiii această
meserie. Deci, nu am făcut niciun fel de rabat şi am continuat pe bugetele pe
care le-am făcut înainte de criză.
Lucrul bun este că am deschis şcoala în final,
în plină criză. Şcoala se află în Tărtăşeşti, în judeţul Dâmboviţa.
Cat aţi investit în şcoală? Sunteţi
afiliaţi cu un liceu public?
Lucrăm în sistem dual cu Liceul Tehnologic
„Marin Grigore Năstase” şi avem un parteneriat foarte solid cu această şcoală.
Am investit aici aproximativ 250.000 - 300.000 de euro şi bineînţeles că
investiţia o să continue.
Şcoala are aproximativ 20 de copii în acest
moment şi ne dorim ca în generaţiile viitoare să avem mai mulţi copii, să facem
mai multă publicitate acestei şcoli. Sunt 20 de elevi pentru că i-am atras în
plină pandemie când toate şcolile erau închise. Dar preconizăm pentru 2021-2022
şi în anii care o să vină că vom avea cel puţin 30 de copii pe fiecare
generaţie.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
1 Comentariu
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
Si au si gasit pe cine sa intervieweze. Pe belgieni unde ploua de 3 ori pe zi si unde piinea alba ii un lux care se gaseste doar in casele mari restul maninca o piine neagra si acra clicoasa si grea, necrescuta care ti face acid de nedigerabila ce ii. Sorrtimentul este in schimb extrem de diversificat atit ca nu gasesti painea de acasa. Singura paine care seamana cu a noastra ii asa numita Miche Paysanne taiata in felii groase dar care se gaseste doar in Luxemburg si nu in Belgia si este scumpa 6€/kg. De fiecare data cand comandam la raionul de patiserie 1kg de Miche blanche vanzatoarele se ingramadeau sa vada cine i bogatanul. Si in belgia exista inca foarte multe brutarii artizanale iar localnicii cumpara de acolo si nu din marile lanturi cu toate ca i mai scumpa insa si belgienii si luxemburgezii erau pina prin anii 60 neam de tarani care inca apreciaza piinea proaspata si mirosul ei. In Belgia exista si distribuitoare de paine asa cum la noi exista distribuitoare de racoritoare sau alte produse. Bagi banii tastezi codul iar produsul este lansat in spatiul de preluare. Chestia cu online ul ii trasa de par nimeni nu si ia piinea dupa poza nici in belgia, poate vreun hipster sau ceva roman care crede ca ala i trendul. Spre deosebire de tinerii romani care de la bac nu accepta decit posturi de directori, belgienii sunt muncitori si seriosi asta poate si pt ca dupa 18 ani sa stai acasa pe banii parintilor inseamna descalificare sociala. La 18 pleaca de acasa la facultate sau la munca. Golaneala de la noi nu exista. Cei someri is chemati la forem unde se inscriu ca cautatori de munca si urmeaza scolarizari ca daca nu nu primesc alocatia de somaj. Cand se duc la CAPAC dupa alocatie cu carnetul de somer vizat de FOREM sau ONEM trebuie sa prezinte minim 3 aplicatii cu raspunsul de la angajator iar daca functionarului nu i place cum te prezinti te penalizeaza. Nu i vezi in BMW uri ca pe la noi ci in renaulturi harbuite iar cine are un LOGAN nou inseamna ca are serviciu. Romania a devenit cunoscuta cu gama Dacia nu cu joianis si 10 august sau printul Niciolae. Daca tot vorbim de paine, cind vezi cum arata un ogor pregatit pt insamintari la belgieni iti vine sa scrii pe el, foaie de hartie nu altceva ceea ce explica productiile mari pe terenuri slab fertile fata de productiile noastre pe terenuri fertile dar prelucrate dupa ureche de tarani care au dat de o parte inginerii agronomi pe motiv ca stiu ei mai bine.