Managementul privat: între 400.000 euro pentru „profesionistul” Micu şi reducerea mandatului la un an pentru Heinzmann

A fost un fiasco experimentul managementului privat la companiile de stat ? Argumente există şi într-un sens şi în altul, şi rezultatul a depins doar de foamea decidentului politic.

Managementul privat la companiile de stat a fost introdus in mare pentru a realiza 3 lucruri:

- sa reduca presiunea de 3 miliarde anual asupra bugetului de stat
- sa realizeze eficientizarea grosiera musai a fi facuta inaintea oricarei forme de privatizare
- sa introduca o alta forma de cultura organizationala mai apropiata de cerintele mediului privat.

Gradul in care s-au ratat cele 3 obiective a depins de foamea responsabilului politic in capraria caruia erau asignate respectivele companii.

Ca si exemplu unic si limita se pot considera companiile aflate sub Ministerul Transporturilor in timpul d. Fenechiu cu al sau d. Ghibu.

Aici se poate scrie un manual de asa nu in guvernanta corporatista scrisa de acolitii si camarila d. Fenechiu.

Rezultatele sunt mixte si permanent reactia la imbunatatirea financiara a fost aceeasi si anume incercarea de schimbare a managementului. Imbunatatirea financiara nu insemna altceva decat ca se sifona mai putin.

Ca si “simetrie” de reactie intilnim de exemplu:

1)  Asumarea de d. Mandrutescu a “specialistului” Micu ca si CEO al CFR Infrastructura si oferirea unei compensatii de 400 000 euro on caz ca este schimbat (salariile de CEO si membru CA pana la sfarsitul mandatului). D. Micu a fost anterior un “performant” CEO al CFR Marfa.

Pachetul de beneficii este proportional cu actele de vitejie ca de exemplu permiterea semnarii contractului viciat Vintu-Simeria (300 milioane euro fonduri europene cu castigator schimbat) de catre angajatii d. Fenechiu ce nu treceau testul ORNIS.

In aceste conditii degeaba cer finantatorii internationali schimbarea CEO-ului d. Micu asa cum au facut anterior si cu d. Ghibu ca suma de 400000 euro este un argument suplimentar de refuz din partea autoritatilor.

2) Limitarea de catre d. Pascariu a mandatului d. Heinzmann ca si CEO al Tarom in ciuda rezultatelor pozitive ale companiei si probabil doar pentru ca nu s-a inteles cu d. Fenechiu si d. Pascariu asupra “necesitatii” vanzarii de aeronave.

In ciuda presiunilor imbunatatirea rezultatelor in cele 2 cazuri mentionate ( 36% in 3 luni la CFR Infrastructura si 52% in 6 luni la Tarom) reprezinta un succes pentru o parte a managementului privat demonstrand dimensiunea sifonarii din companiile de stat si faptul ca aceste companii pot fi pe plus fara a da personal afara.

Acest text a apărut şi pe blogul personal.