Nu risipiţi banii firmei pe motivarea inutilă a personalului!
0
Câţi dintre manageri le atrag atenţia angajaţilor că lucrează prea lent? Foarte puţini, deşi toţi observă că o bună parte dintre ei fac într-o zi de lucru ceea ce ar trebui făcut într-un timp semnificativ mai scurt.
Nu le atrag atenţia pentru că ştiu, conştient sau intuitiv, nu numai că nu vor rezolva nimic cu asta, ci şi că îi vor antagoniza şi mai mult fără a obţine nimic în plus. Dacă un angajat nu lucrează conştiincios (repede, bine, atent etc.) pentru că asta este natura lui să o facă, niciun îndemn sau ameninţare nu îl vor face să lucreze altfel, şi nici motivarea nu funcţionează aşa cum cred mulţi.
Recompensa şi motivarea funcţionează într-un singur sens: când angajatul e serios, de încredere şi îţi este clar că se străduieşte sistematic să-şi facă bine treaba, recompensele şi motivarea susţinută îl fac să menţină acest ritm şi să reconfirme încrederea pe care i-o arăţi.
Însă invers eu nu am văzut şi nu am auzit să se întâmple, adică un angajat indolent să devină atent, responsabil şi sistematic mai productiv după o mărire de salariu sau o recompensă nemeritată şi neaşteptată. Sigur, teoretic se poate întâmpla şi asta, însă atât de rar, încât ar fi o risipă intolerabilă pentru un manager să încerce această metodă, adică să mărească salariile sau să-i motiveze într-un fel costisitor pentru companie pe cei care nu vor să lucreze mai rapid, mai atent şi mai bine, indiferent care ar fi motivul acestei atitudini. Chiar dacă ar funcţiona într-un caz sau două din zece, adică unul sau doi angajaţi să devină brusc conştiincioşi, compania tot ar pierde mai mult din cauza celorlalţi opt sau nouă, ca să nu mai spun şi de exemplul pe care îl dă tuturor celor din firma.
Lucratul lent e generalizat în România (dar şi oriunde în altă parte) acolo unde nu există sisteme de observare, măsurare şi control. Angajatul român nu are reflexul să considere că pentru salariul pe care îl primeşte trebuie să lucreze serios şi conştiincios, ci doar că trebuie să se prezinte dimineaţa la job. Ca să lucreze rapid şi bine, consideră că trebuie să fie motivat, răs-plătit, adică să fie plătit în plus. Vede că şi cei din jur fac la fel.
Aşadar, nu consumaţi toţi banii de la început, ca să aveţi de unde să daţi creşteri dese de salarii şi recompense. Nu mari, însă mai dese decât în Olanda. Şi cu cei care nu-şi dau niciun interes nu vă mai faceţi vreo iluzie, mai bine căutaţi pe altcineva în locul lor, chiar dacă nu are experienţă. Nu mai fiţi atât obsedaţi de experienţa asta încât să staţi cu indolenţii în firmă! Faceţi nişte calcule şi vedeţi ce înseamnă fiecare variantă.
Ca manager, învăţaţi să-i depistaţi rapid pe cei care îşi dau interesul şi sunt conştiincioşi prin natura lor, şi motivaţi-i doar pe aceia, nu şi pe alţii! Altfel risipiţi banii companiei. Nu riscaţi să pierdeţi un angajat care-şi dă interesul, motivaţi-l cât puteţi de tare, pentru că, la cum merg lucrurile, s-ar putea să nu mai vedeţi altul la faţă prea curând…
Şi o întrebare scurtă pentru manageri:
Loading...
Se încarcă comentariile...
