Crăciun: Am discutat cu Vâlcov introducerea opţionalităţii Pilonului II. După câteva zile, Teodorovici l-a contrazis

Discuţiile cu Darius Vâlcov despre pensiile private au vizat introducerea opţionalităţii Pilonului II, cu opţiunea de a spune dacă vrei să treci la sistemul public, însă după câteva zile ministrul de Finanţe Eugen Teodorovici a contrazis aceste discuţii, a declarat Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), la Adevărul Live.

Rămâneţi pe adevarul.ro pentru a urmări principalele declaraţii.

Liviu Avram: Doamna ministru al Muncii spunea că nu ştie că este asigurată la Pilonul II. Foarte mulţi oameni, deşi asiguraţi cu pensie privată, nu cunosc ce este. Să explicăm cum funcţionează acest sistem şi ce a determinat necesitatea lui.

Radu Crăciun: Necesitatea a decurs din tendinţele demografice cu care se confruntă România. În ce măsură cei care se nasc sunt în număr mai mare sau mai mic faţă de generaţiile actuale.

În România se nasc din ce în ce mai puţin oameni. Această situaţie a creat presiune imensă asupra sistemului de pensii publice. Când a fost el inventat, avea la bază ipoteza că piramida vârstelor va fi cu vârful în sus. Cu alte cuvinte, baza creată de generaţiile tinere va fi mai numeroasă decât generaţiile mature. În momentul de faţă, piramida cu tinde să devină cu vârful în jos. În România, acest lucru este produs de existenţa generaţiei decreţeilor, care este mai numeroasă decât generaţia copiilor noştri.

Presiunea este în creştere. Se întâmplă acest lucru, nu este numai în România. Specific României este doar viteza cu care populaţia îmbătrâneşte.

Acum 10 ani s-a luat decizia ca viitorii pensionari să nu mai depindă numai de sistemul public, pentru că veniturile s-ar puta să fie prea mici.

Având în vedere că în Pilonul I nu se strâng bani deloc, haideţi să creăm un sistem în care o parte din contribuţia noastră să se acumuleze. Similar unui cont bancar. Banii se acumulează în acest cont.

În loc să se ducă toată suma în Pilonul I, o parte se duce către aceste conturi individuale. Sunt conturi nominale, pe numele fiecăruia şi în fiecare se strâng bani. Acesta este Pilonul II.

Când persoanele ies la pensie, ele iau pensie din cel puţin 2 surse: o sursă este Pilonul I, iar a doua este cea din aceste economii din Pilonul II.

Există şi Pilonul III, este pensia facultativă care îţi dă posibilitate ca în cazul în care vrei să economiseşti mai mult pentru pensie poţi investi în acest fond Pilon III. Oferă nişte deductibilităţi fiscale, nişte posibilităţi de a nu plăti impozite.

Liviu Avram: Pilonul I este o afacere de stat - statul decide pensia -, iar Pilonul II este la graniţă. Statul poatre interveni prin mărimea contribuţiilor. Vă este limpede care este regimul banilor deja acumulaţi la Pilonul II?

Regimul acestor bani este statuat prin lege. Din momentul în care aceşti bani intră în conturile individuale ale oamenilor, aceştia sunt bani privaţi, iar argumentul suprem este că în cazul unor evenimente nedorite acei banii rămân moştenire celor care sunt îndreptăţiţi. 

Posibilitatea de a lăsa moştenire este stipulată în mod clar în legea pensiilor private, ceea ce statuează, fără posibilitatea de a contesta, proprietatea privată a acestor bani.

Una din criticile formulate la adresa Pilonului II spune că CAS nu se colectează în proporţie de 100%, ci doar de 60%. El merge în sistemul public şi de aici pleacă în Pilonul II cota parte în proporţie de 100%. Cât de întemeiată este această aserţiune? Administratorii pilonului II ar preleva mai mulţi bani decât s-ar cuveni, pentru că CAS nu este colectat în proporţie de 100%.

Beneficiarii nu suntem noi, beneficiarii sunt participanţii noştri. Primul semn de întrebare este în ce măsură lipsa de seriozitate şi diligenţă a angajatorului trebuie să atragă penalizarea angajatului? Cu alte cuvinte, el nu plăteşte şi atunci angajatul nu primeşte banii în contul lui. Deci problema este la angajator. Statul trebuie să se îndrepte împotriva angajatorului, nu să penalizeze angajatul, pentru faptul că angajatul nu plăteşte.

Şi nu poţi discrimina între pensia publică şi Pilonul II, pentru că în acelaşi timp acelaşi lucru se întâmplă şi cu punctele pe Pilonul I. Dacă angajatorul nu plăteşte, angajatul primeşte în continuare puncte pe Pilonul I. Şi atunci am zice: ok, angajatorul nu plăteşte, îi dăm puncte angajatului pe Pilonul I, dar nu îi virăm pe Pilonul II. E ciudat.

Care este momentul în care banii prelevaţi din salariul brut se transformă din găleată mare în conturi individuale?

Pleacă de la Casa de Pensii şi noi îi alocăm în conturi individiale pentru fiecare participant, pe baza listelor care ne sunt furnizate.

Ce faceţi cu aceşti bani? Câtă libertate aveţi să îi investiţi?

Avem o libertate limitată, aşa cum e şi normal. Avem limite de investiţii care stabilesc limitele în care putem investi, există legea funcţionării pensiilor private, care ne arată în ce limite putem investi.

Unul din lucrurile care ni se reproşează este aşa-zisa comoditate, prin faptul că investim foarte mult în titluri de stat, ceea ce este adevărat. La nivel de sistem, de Pilon II şi chiar şi Pilon III, aproximativ 60% din totalul activelor sunt reprezentate de titluri de stat. Dar asta nu o facem din comoditate, ci din cauza faptului că sistemul a fost gândit ca un sistem de risc mediu către scăzut. Iar titlurile de stat sunt active cu risc scăzut.

Dar nimeni nu spune că trebuie să investim în titluri de stat româneşti. Şi aici este al doilea mit, că noi recirculăm banii statului. Că statul îi recirculă şi plăteşte şi dobândă.

Noi la limită putem să nu mai investim în nimic în România. Dacă vrem să investim în titluri de stat poloneze, ungureşti sau din Europa, putem să o facem. Şi atunci subiectul recirculării ar dispărea. Dar ar apărea alt subiect: de ce refinanţăm datoria publică a altor ţări, în loc să refinanţăm datoria publică a României.

Noi investim în România, pentru că în momentul de faţă oferă cel mai bun raport între randament şi risc, pentru că în momentul în care investeşti în leu nu mai ai risc valutar.

Care sunt comisioanele pe care le percepeţi şi regimul acestora?

În momentul de faţă, un prim comision este aplicat contribuţiei în sine, la intrare. Dacă contribuiţi cu 100 de lei, în fond intră 97,5 lei, care sunt investiţi efectiv. Şi 2,5 lei reperzintă comision, lună de lună. Şi există un comision pe valoarea totală activelor, care este la nivel de 0,6% pe an, dar este calculat lunar, pe suma totală a banilor care s-au acumulat.

Inclusiv pe valoarea adăugată?

Pe tot.

E cumva repetitiv la acelaşi volum?

Este an de an şi ţine inclusiv de performanţa investiţională pe care ai avut-o.

Nu ar fi mai logic care acest comision să fie aplicat, în alt procent evident, strict pe acumularea pe care o reuşiţi şi nu pe banii pe care intră obligatoriu?

Practica europeană este mai degrabă cea legată de comision luat pe valoarea totală a activelor. Dacă introducem alt subiect în discuţie, atunci trebuie regândit tot, şi mărimea comisioanelor. În momentul de faţă acestea sunt singurele noastre surse de venituri. Aceste comisioane me asigură nouă buna funcţionare.

Există două mituri. Unul că marea majotritate a acestor bani se duc pe salarii. Adevărul este că doar o cincime se duc pe salarii, în jur de 20%.

Restul de 80%: aproximativ 18% din toate cheltuielile noastre sunt taxe către ASF. De asemenea, aproximativ 10% din costurile noastre sunt cheltuieli cu provizioanele, rezerve pe care suntem obligaţi să le constituim pentru garanţiile noastre. Aceste rezerve se acumulează an de an şi sunt o parte semnificativă a costurilor naostre. Ele sunt în depozite bancare, în titluri de stat, nu le folosim.

Sunt alte cheltuieli legate de comunicarea cu participanţii. Toată industria trebuie să trimită anual 7 milioane de scrisori către toţi participanţii să îi informeze de situaţia pe care o au. Gândiţi-vă ce structură informaţională avem ca să ţinem 7 milioane de conturi.

Astfel, presupunând că mâine am concedia toţi oamenii, costurile ar scădea doar cu 20%. Grosul ar rămâne acolo.

Care este relaţia dintre administratorul fondului de pensii şi fondul în sine. Să luăm un fond de pensii administrat privat cu sediul-mamă în străinătate. Dacă el dă faliment acolo în străinătate, care sunt consecinţele asupra a ce face el în România?

Consecinţele sunt zero. Pe de o parte avem administratorii, care administrează banii, şi pe de alta avem fondul, unde sunt banii. Adminostratorul poate să dispară, fondul rămâne întotdeauna.

Acum 10 ani au fost mai mulţi administratori decât sunt astăzi şi dintre ei au plecat. Fondurile pe care le-au administrat nu au dispărut. Ele au fuzionat cu fondurile deja existente în piaţă. Au fost alţi administratori care au preluat fondurile pe care aceşti administratori le aveau, le-au fuzionat cu fondurile deja existente.

În momentul în care au venit în România, acum 10 ani, administratorii au investiti sute de miliarde de euro, în crearea infrastructurii. A fost un proces activ de vânzare, a trebuit să plăteşti brokeri, oameni de vânzări, care să convingă lumea să semneze acte de aderare la Pilonul II.

În cazul unora dintre administratori, nici până acum nu au fost recuperate sumele. Suma profiturilor care au fost făcute nu acoperă investiţiile. Mulţi administratori sunt încă pe minus.

Cum se plătesc pensiile private?

Ele se plătesc de câţiva ani. Conform legii, primeşti pensia dacă ai împlinit vârsta legală de pensionare. Sau poţi primi banii din Pilonul II în cazul unei pensionări anticipate, pe caz de invaliditate 1 sau 2, dar cu sentinţe definitive, fără posibilitatea de a fi revizuite. Sau în caz de deces, moştenitorii primesc banii. Dacă sunt participanţi la Pilonul II, îi primesc în contul lor, dacă nu, îi primesc cash.

Din punct de vedere al plăţii, există două variante. Fie varianta în care banii sunt primiţi printr-o singură plată, fie există posibilitatea ca banii să fie primiţi eşalonat, pe o durată de maxim 5 ani, prin plăţi lunare. Sunt condiţii stabilite de ASF.

Din păcate, mai există o verigă lipsă la sistem. Responsabilitatea este a Parlamentului, şi anume veriga lipsă este ceea ce se cheamă legea plăţii pensiilor private. În mod normal ea trebuia să exc de cel puţin 3-4 ani. Din motive care îmi scapă, nu înţeleg de ce nu există voinţă politică pentru a da această lege.

Unul din reproşuri este că Pilonul II oferă pensie foarte mică.

Legea ne interzice să facem orice previziuni legate de pensiile pe care le vom plăti.

Aţi avut discuţii cu domnul Vâlcov?

Nu am avut discuţii, am avut o întâlnire. Ne-a spus ce doreşte să facă, iar la două zile după aceea a ieşit domnul Teodorovici şi a contrazis tot ce ne spusese domnul Vâlcov. Deci câtă bază poţi să pui pe aceste discuţii?

Teodorovici a participat la discuţia cu domnul Vâlcov?

Nu.

Domnul Vâlcov ce v-a zis? Ce vor?

Nu ştiu ce vor, ştiu ce era atunci. S-a luat în discuţie eventualitatea să fie reduse contribuţiile, în ultimele 6 luni ale anului. Introducerea opţionalităţii dar, nota bene, opţionalitatea era de a trece la sistemul public. Trebuie să spui dacă vrei să treci la sistemul public, nu trebuie să spui dacă vrei să rămâi în sistemul privat. Că interesul este ca fondurile de pensii să fie şi mai mari, şi mai mult implicate în economie.

În final am avut alte opinii din alte părţi care au contrazis toate acestea şi în momentul de faţă nici nu mai ştii câtă greutate să pui când primeşti astfel de mesaje.