Cea mai mare creştere

Trebuie să ai parte de-o creştere! De aceea munceşti, de aceea te zbaţi, ca să raportezi cel puţin o creştere. Dacă nu ai creştere eşti un ratat! Nu vezi că toţi oamenii pentru asta trăiesc? Să crească!

Ţara te învaţă ce înseamnă creştere economică. Dacă ţara are creştere, e bine, şi tu eşti mândru de ţara ta. Dacă nu are, atunci trebuie ca cetăţenii să muncească mai mult, ca ţara să intre pe creştere, tot mai sus.  

Şi tu, cetăţene, trebuie să ai creşteri! Să munceşti mai mult, să câştigi mai mulţi bani, să-ţi mai iei un job, să faci ore suplimentare, să acumulezi mai mult decât anul trecut, decât în urmă cu 10 ani, nu poţi să rămâi de căruţă, te râde lumea, te râd prietenii. Să consumi şi să călătoreşti mai mult, să te bucuri de creşterea nivelului tău de trai.

Toţi stau cu ochii pe creşterile tale: şeful tău, colegii, vecinii, agentul de asigurări (care tot încearcă să-ţi vândă un nou „produs“), bancherul, neamurile, copiii care vor şi ei să crească pe spinarea creşterilor tale. Nu poţi să dai înapoi. Creşterea este obsesia naţională, mondială, galactică. Cine nu creştere nu mănâncă. Trebuie să mănânci mai mult, mai de calitate, mai sănătos, la fel şi cu distracţiile! Eşti consumator, n-ai încotro, integrează-te în consumerism, consumă, consumă mai mult, mai mult, până vomiţi, până crăpi, ăsta e rostul creşterii!

Este inacceptabil să ieşi din această cursă care poate părea nebună. Nu-i nebunie, e creştere. Este un dezastru dacă abandonezi, dacă te-ai „accidentat”, dacă „te dai rănit“. Dar nu numai pe partea materială trebuie să raportezi creşteri ci şi pe partea spirituală! Mai multe lecturi, mai multe filme, mai multă muzică, mai multe şpriţuri în divertisment. O zi din viaţa ta trebuie să înregistreze creşteri în toate aceste domenii, materiale şi spirituale. Nu e vreme de odihnă, de contemplare, lamentări, justificări, scuze ori somn de voie. Nici să nu te gândeşti! Gândeşte-te cum să faci mai mult şi mai multe, simultan! Dacă te gândeşti la creştere, atunci îţi creşte şi mintea. Dacă scapi din vedere creşterea îţi scapă mintea la vale.

În rugăciunea ta, înainte de culcare, să pomeneşti de „creştere sustenabilă“, aşa să te ajute Dumnezeu!  

Creşterea aduce bucurii, fericire, tot ce-i mai bun pe lumea asta. Cu o creştere poţi să te lauzi, să intri în topuri, să deschizi uşile, să ai oportunităţi, să fii cineva. Nu contează cât de mult creşti, contează că ai crescut. Până unde? Până când? Cel mai pozitiv lucru este să ai o creştere sustenabilă. Pentru că sustenabilitatea este la modă. Sună foarte plăcut urechilor: „creştere sustenabilă“! Şi în rugăciunea ta, înainte de culcare, să pomeneşti de „creştere sustenabilă”, aşa să te ajute Dumnezeu! Şi poţi să creşti şi numărul de rugăciuni, pentru că şi asta contează la creşterea ta!

Şi dacă într-o zi ai să constaţi că nu mai poţi să ai creşteri şi că ţi s-au dus puterile tale de creştere, atunci nu-ţi rămâne decât să te uiţi la alţii cum cresc. Cu admiraţie, cu invidie, cu înţelegere, cu lacrimi de resemnare, uite că n-ai trăit degeaba în creşterea asta, parcă e boala nevindecată a lumii. Să mori lovit de creşterile altora.