De ce creşte atât de mult moneda euro în raport cu leul. Explicaţii economice pe înţelesul tuturor

Moneda europeană a atins deja cote istorice, nemaidomolindu-şi avansul în raport cu moneda autohtonă de câteva luni. Profesorul de economie Cristian Păun explică motivele acestor creşteri succesive.

„Moneda unei ţări inflaţioniste, cu deficit extern imens, deficit bugetar în creştere (mai ales structural) nu are cum să fie puternică. Dimpotrivă. (...)

Încep prin a vă mărturisi ce ne spunea profesorul nostru de macroeconomie în anul 1 de facultate: diferenţa dintre leu şi marca germană e ca diferenţa între Dacie şi Mercedes. Vă e clar, aşadar, că fără performanţă în plan economic nu ai cum să ai o monedă stabilă sau puternică. Slăbiciunea leului pleacă de aici. Sau puterea lui.

În altă ordine de idei, cursul de schimb este raportul dintre preţul unui hamburger în lei de la McDonalds (Piaţa Romană, dacă vreţi) şi preţul unui hamburger în Euro tot de la MCDonalds (din Berlin sau Paris). Dacă vreţi, puteţi pune în calcul tot meniul de la McDonalds. De fapt, îl puteţi adăuga şi pe cel de la KFC. Şi multe alte bunuri. Un coş de bunuri.

Ceea ce înseamnă că, dacă preţrile coşului de bunuri în lei cresc mai mult decât preţurile coşului de bunuri în Euro (meniurile acelea), avem o creştere a cursului de schimb. O depreciere a leului adică. Altfel spus, dacă inflaţia în România e mai mare decât în Zona Euro, e normal să avem depreciere a leului. E mai mare inflaţia la noi? Cu cât? E în creştere această inflaţie în ultimii ani? Cu cât?

Când imporţi mai mult decât exporţi, cererea de valută pe piaţă e mai mare decât oferta de valută. Cu cât deficitul e mai mare, cu atât presiunea pe cursul de schimb e mai mare. A crescut importul total în ultimii ani în România? Mai mult decât exportul total? Cu cât? De ce a crescut? Ştiţi cu câte milioane de euro creşte lunar acest dezechilibru în ultimii ani? V-aţi întrebat de ce importăm mai mult decât exportăm? Poate pentru că am crescut iraţional şi din pix costuri de producţie (salarii) şi nu am stimulat investiţiile în producţie. Zic şi eu. Nu doar eu...

Dacă guvernele înregistrează deficit în creştere (cheltuieşte mai mult decât obţine ca venituri, în mare parte din taxare) un investitor străin va privi cu ochi buni asta? Va vrea să vină aici cu capitalul său? Să îl ofere pentru a fi combinat cu alţi factori de producţie? Sigur că nu.

De România se fuge în ultimii ani. Fuge propriul popor, darămite investitori comparaţi cu câini care nu fug de la măcelărie. Valuta ne scapă printre degete. O ridică alţii din jur. Mai inteligenţi ca noi. Mai educaţi. Dacă mai ai şi politicieni care pun paie pe foc şi destabilizează şi mai mult economia şi ţara, mila şi sila străinilor va fi şi mai mare. Şi deprecierea şi mai mare.

Desigur, noi suntem daci şi nu avem nevoie de nimeni. Nu vrem să fim colonia nimănui. Dar ne place să importăm maşini de lux.

Mai mult, dacă dobânda reală la lei e mai mică decât dobânda reală la Euro asta înseamnă că la noi se economiseşte mai mult decât se economiseşte în altă parte. Sau, mai exact, se creditează mai puţin decât se economiseşte. Tot mai puţin. Economiile băltesc. Cele în lei. Asta prăbuşeşte dobânda reală la lei. Capitalurile fug în afară. Sau nu vin într-un ritm suficient aici. Asta depreciază şi mai mult moneda. Presiunea e suplimentară. Ştiţi cât e raportul depozite / credite? De ce e supraunitar? De ce creşte în ultimii ani?

Dacă vă întrebaţi de unde vine deprecierea aveţi răspunsul acum. Deprecierea este un semn clar că mergem într-o direcţie greşită. Şi nu de azi, de ieri. E rezultatul incompetenţei unor guvernări care acumulează deficite, datorii şi vând iluzii.

Mari iluzii. Care aruncă banii pe prostii. Care nu dezvoltă şi înfundă naţiunea. E efectul incompetenţei celor care ar trebui să reformeze radical această ţară. Şi care mereu vă păcălesc, vă iau voturile şi apoi vă pun să plătiţi. Cu banii jos.

Soluţia nu e nicidecum banca centrală şi rezerva ei (mai ales cea în aur). Dimpotrivă. Cu cât apelăm la soluţia monetară mai mult, ca să stabilizăm un curs ce o ia razna din incompetenţa politicienilor, cu atât necazul mai târziu va fi mai mare. Nota de plată pentru amatorismul celor de ne guvernează e mereu pe masă. Bani să avem.

Calitatea unei monede este dată de calitatea şi performanţa economiei din spatele ei. Nu uitaţi asta când pariaţi pe leu! Sau pe aur!”, a explicat Cristian Păun, profesor de economie la ASE.