Legea dării în plată, în impas: procedurile de transfer i-ar putea costa pe beneficiari câteva mii de euro

Legea dării în plată, care a intrat în vigoare vineri, are costuri mai puţin cunoscute publicului, astfel că un debitor care optează să dea în plată băncii un imobil aferent unui credit cu ipotecă ar putea fi obligat să plătească cel puţin 3.500 de euro pentru a finaliza procedura, a declarat pentru News.ro avocatul Andrei Şărban.

Actul normativ, care a fost promulgat în aprilie de preşedintele României, Klaus Iohannis, în varianta finală, a intrat în vigoare vineri, la 15 zile după publicarea în Monitorul Oficial.

Legea prevede că debitorul aflat în dificultate financiară poate stinge datoriile unui credit garantat cu ipotecă după ce returnează garanţia băncii.

Debitorul scapă de datorii, nu şi de cheltuieli

Procedura implică costuri pentru debitor, care pot ajunge la 3.500-4.000 de euro, potrivit calculelor făcute de Andrei Şărban.

„Debitorul trebuie să suporte cheltuielile legate de această procedură. Potrivit legii, debitorul scapă doar de datoriile pe care le are către creditor, dar el trebuie să suporte o mare parte a cheltuielilor“, a afirmat avocatul.

El a avertizat că prima cheltuială, cea legată de notificări, este şi cea mai mică. Costul minim al acesteia este de 50 de lei, dar sunt necesare două sau trei notificări.
Astfel, trebuie notificat, în primul rând, creditorul, care poate fi banca, firma de recuperare sau altă firmă mandatată de creditor.

Ulterior, clientul va notifica executorul judecătoresc şi, după caz, o altă firmă mandatată de creditor să declanşeze procedura de executare silită.

Urmează apoi taxele notariale necesare întocmirii actului de dare în plată. La acestea se adaugă cheltuiala cu evaluatorul, care poate fi de aproape 1.000 de lei (200 de euro).

Exemplu de calcul

„La un apartament de 75.000 de euro, taxele notariale sunt de circa 1.500 de euro“, a declarat Şărban.

Urmează apoi, în cazul în care a fost deja declanşată procedura de executare silită, costurile cu executorul judecătoresc, care sunt acoperite tot de debitor şi care se ridică la 6.000-7.000 de lei (1.300-1.500 de euro).

Dacă, între timp, executorul a fost plătit de bancă, aceste costuri nu mai există pentru debitor. În cazul în care banca contestă cererea debitorului, urmează apoi cheltuielile cu avocatul, care ar fi de cel puţin 1.500 de lei (300 de euro).

„Banca poate susţine că acel apartament a fost dat spre închiriere sau folosit ca sediu de firmă şi nu a fost utilizat ca locuinţă. Dacă obţine de la Fisc sau de la Registrul Comerţului documentele doveditoare, câştigă“, a precizat Şărban.

Totuşi, cheltuielile debitorului nu se opresc aici. „Chiar dacă contestaţia băncii este respinsă, aceasta poate refuza pur şi simplu să semneze hârtiile. În acest caz, debitorul trebuie să acţioneze din nou în instanţă banca“, a explicat avocatul.

Această ultimă acţiune mai poate costa debitorul alţi 2.500 de lei (500 de euro).

Banca poate să te pună la cheltuieli nesfârşite

Cumulat, cheltuielile care trebuie suportate de client într-un interval de câteva luni pot fi de 3.500-4.000 de euro, potrivit calculelor lui Şărban.

Cu toate acestea, rezultatul este incert, iar dacă o instanţă dă dreptate băncii, întregul proces se reia.

În cazul în care banca a vândut deja imobilul debitorului, atunci cheltuielile debitorului sunt, în principal, cele făcute cu avocatul care trebuie să obţină hotărârea judecătorească privind darea în plată, iar acestea ar fi de circa 2.500 de lei.

Însă, dacă a mai rămas o datorie de plătit executorului judecătoresc, aceasta va fi achitată de debitor.

„Dacă nu mai ai imobilul, nu ai cum să mai faci actul de dare în plată, pentru că nu ai ce să dai în plată“, a declarat Şărban.

Explicaţiile vin în contextul în care mulţi dintre cei care ar trebui să pună în aplicare legea au neclarităţi legate de actul normativ.

Notarii cer clarificări

Vineri, Uniunea Naţională a Notarilor Publici a solicitat Ministerului Finanţelor un punct de vedere privind obligaţia plăţii de către persoanele care dau băncii în plată un imobil a impozitului pentru tranzacţia prin care fac transferul de proprietate.

Uniunea precizează că punctul de vedere al Finanţelor va fi comunicat tuturor notarilor publici pentru a aplica prevederile actului normativ în mod unitar.

Care e baza de calcul pentru acest impozit?

Secretarul de stat în Finanţe Gabriel Biriş a declarat pentru News.ro că va analiza situaţia împreună cu specialiştii jurişti din minister pentru a da răspunsul în câteva zile, fiind necesară stabilirea bazei de calcul pentru impozit.

În opinia lui, impozitul ar trebui calculat la valoarea datoriei stinse pentru debitor, respectiv soldul rămas de plată până la scadenţă, inclusiv dobânzi şi comisioane (unde este cazul), întrucât aceasta este valoarea la care se face transferul de proprietate.

Anterior, avocatul Gheorghe Piperea a explicat pentru News.ro că taxele în cazul contractului de transfer al proprietăţii de la debitor către bancă ar trebui să ţină cont de grilele de preţuri pe zone ale imobilielor pe care le au notarii.

„Pentru un apartament care valorează 45.000 de euro, după estimările mele, toate taxele ar trebui să fie de maxim 4.000 de lei, cu tot cu notarul“, a menţionat Piperea.

Isărescu avertizase: „Veţi auzi şi de avocaţii băncilor“

Recent, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, a avertizat că băncile îşi vor apăra dreptul de proprietate în faţa instanţelor după intrarea în vigoare a legii privind darea în plată, fie la Curtea Constituţională sau la alte foruri.

Isărescu a atras atenţia că opinia publică va auzi şi de ceilalţi avocaţi, ai băncilor, dacă până în prezent au ieşit în evidenţă doar avocaţii clienţilor.

Băncile au avertizat de mai multe ori că, dacă legea va intra în vigoare, vor ataca în instanţă prevederile acesteia când vor fi notificaţi de clienţi pentru darea în plată a unei garanţii imobiliare.

Nemulţumirile instituţiilor de credit vizează aspectele pe care le consideră neconstituţionale, în special încălcarea dreptului de proprietate şi aplicarea retroactivă a legii pentru contractele în derulare.