Bani

articolul anterior articolul urmator

Trei ponturi pentru un Cod Fiscal echilibrat

12
30 Jul 2015 19:06:35
Dan Străuţ

Câtă vreme o ţară întreagă de contribuabili se chinuie să umple sacul bugetar şi o gaşcă de privilegiaţi iresponsabili se ocupă doar cu aspirarea banilor din acelaşi sac, nici cele mai avansate teorii şi expertize economice, nici măcar un Cod Fiscal aprobat în unanimitate de Parlament, nu vor reuşi să echilibreze balanţa dintre cheltuieli şi venituri.

Pentru că majoritatea comentatorilor - pro şi contra noului Cod Fiscal - au ratat ori au evitat cu bună ştiinţă esenţialul dezbaterii pe tema echilibrului bugetar, nu ne mai rămâne decât să etalăm, în continuare, câteva recomandări de bun-simţ - nu neapărat originale, dar cu siguranţă eficiente - pentru evitarea potenţialelor dezechilibre de care se sperie economiştii.

Iată, aşadar, câteva ponturi pentru ca viitorul Cod Fiscal să poată asigura echilibrul bugetar:

1. Opriţi risipa banilor publici!

Cunoaştem cu toţii autostrăzile scurte, fisurate, făcute de mântuială, dar scumpe de parcă ar fi placate cu aur în contabilitatea cheltuielilor cu infrastructura (peste 20 de milioane de euro kilometrul);
cunoaştem cu toţii căile ferate pe care trenurile abia depăşesc 100-150 de kilometri la oră, dar construite la preţuri de parcă ar avea diamante pe post de piatră spartă şi linii de platină în locul şinelor din oţel (un miliard de euro pentru cei 225 de kilometri pe ruta Bucureşti-Constanţa);
cunoaştem cu toţii la ce preţuri cumpără statul cele mai banale obiecte sau lucrări publice (de cel puţin 10 ori mai mari decât nivelul mediu al pieţei);
nu mai departe de mijlocul acestei luni, „Adevărul“ a semnalat a n-şpea minune a lumii bugetare: o cuşcă de maimuţe dintr-o grădină zoologică, la Galaţi, a fost construită - din bani publici, desigur - la preţul de 535 de euro pe metrul pătrat, care ar concura cu succes o vilă de lux (pentru uz uman).

Nu zice nimeni că n-avem nevoie de autostrăzi, căi ferate, şcoli, spitale, chiar şi de investiţii în grădinile zoologice, dar, fraţilor, nu la aceste preţuri! Iar dacă aveţi de gând s-o ţineţi tot aşa, măcar nu ne mai aburiţi ecranele televizoarelor cu teoria responsabilităţii faţă de bugetul ţării.

2. Decuplaţi politicul de la robinetele bugetului!

În comentariile publice, cu toţii sunt îngrijoraţi - pe bună dreptate - de posibila scădere a veniturilor ca urmare a scăderilor de taxe şi impozite simultan cu creşterea de cheltuieli cu personalul; dar cine dictează direcţia pe care o iau cheltuielile? Politicienii, desigur, că doar nu contribuabilii.

Iar politicienii, pietrificaţi în ultimul sfert de secol, ca un ciorchine, exact în jurul robinetelor prin care curg banii de la buget, aranjează de fiecare dată o altă direcţie a fluxului: către firmele clientelare, către salariile rudelor şi prietenilor angajaţi prin diversele instituţii, către atâtea şi atâtea „priorităţi“ de grup.

Doar ce mai rămâne, dacă mai rămâne ceva, treacă de la ei, apucă să mai curgă spre necesităţile reale ale ţării.

Chemaţi instalatorul, curăţaţi aceste robinete şi cu siguranţă vor dispărea toate îngrijorările legate de capitolul „cheltuieli“ al echilibrului bugetar.

3. Lăsaţi afacerile să lucreze!

S-au exprimat îngrijorări şi pentru capitolul „venituri“ al echilibrului bugetar, mai ales pentru gradul de colectare şi conformarea la plata taxelor.

Păi toate sondajele şi studiile efectuate în rândurile contribuabililor - persoane fizice şi juridice - arată că nu nivelul taxelor, ca sume, este deranjant, ci regimul de plată, procedurile greoaie, birocraţia fiscală.

„Să fiu lăsat să lucrez“, „Să nu pierd ore în şir pe la ghişee“, „Să vină controale, dar nu câte două pe zi“ - sunt cele mai frecvente răspunsuri ale contribuabililor în cadrul acestor sondaje.

Şi tot ei mai au un mesaj: „Mutaţi presiunea reglementărilor pe cei care nu-şi plătesc taxele, nu pe cei care sunt, oricum, la zi“.

Lăsaţi afacerile să lucreze, decuplaţi-i pe politicienii corupţi de la robinetele bugetului şi opriţi risipa banilor publici, altfel n-o s-o scoateţi la capăt cu noul Cod Fiscal.

Şi, mai grav, n-o să se termine niciodată cearta cheltuitorilor pe banii plătitorilor.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

Iulian Arion
30.07.2015, 20:59:55

Sunt mai multe aspecte de adăugat. 1. Fiecare cont în care intra banii contribuabililor trebuie evidentiat on line pentru ca fiecare cetatean sa vada cum se modifica suma dupa plata taxei sau impozitului datorat. Toate functiile din Ministerul Finantelor care se ocupa de raportari cifre si bilanturi zilnice, saptamanale, lunare, trimestriale anuale, multianuale dispar. Sunt inlocuite de grafice pe computer. Aplicatiile grafice sunt asteptate de la creatorii software pentru testare si validare gratuita timp de doi ani. Solutia cea mai performanta si cea mai fiabila, dupa acest proces de verificare si validare (V&V process). 2. Toate proiectele finantate din bani publici sa fie evidentiate prin diagrame Gantt (Gantt chart). Toti cetatenii trebuie sa stie pe ce se duc banii lor, care este stadiul celor peste 4 000 de proiecte ijncepute, cine le executa, de ce au fost deschise daca nu aveau finantare, cine a aprobat inceperea lor, care este motivatia, de ce nu au fost supuse dezbaterii publice. Ma opresc la aceste prime doua aspecte. Democratia reprezentativa nu este capabila sa asigure transparenta actului de guvernare. Transparenta actului de guvernare o asigura doar democratia directa. Proiectele sunt votate si adoptate de cetateni. Administrarea este facuta de echipe in care fiecare are raspunderea penala pentru banul public.

+4 (4 voturi)
gogu58
31.07.2015, 09:14:35

1-2. Pai daca decuplam politicul de la robinetul bugetului risca sa ramanem fara politic. 3. Normal ca sunt controlate firmele care-si achita obligatiile, cele care nu achita oricum nu vor plati, cu control sau fara...

+3 (3 voturi)
Sertorius
31.07.2015, 11:45:43

1. Problema se află la sistemul licitațiilor publice. Avem nevoie de două lucruri (reiau aici o idee a dlui Arion): de mai multă transparență și de o penalizare a contractelor ”umflate”. Principalul vinovat, atât ptr lipsa de transparență cât și ptr ”umflarea” devizelor și ptr calitatea îndoielnică a lucrărilor, rămâne reprezentantul autorității contractante. Acești reprezentanți au nume și prenume și ei ar trebui să răspundă patrimonial ptr abaterile lor. 2. Dezideratul e nerealist. Asta nu înseamnă însă că anumite sectoare publice n-ar putea fi depolitizate, începând chiar cu ANAF-ul. Putem plagia cu încredere din Occident, ei au gândit soluții ingenioase ptr mai toate problemele cu care noi ne confruntăm abia acum. 3. Un punct extrem de binevenit. În era computerizării, fiscul românesc își obligă contribuabilii să piardă timpul la cozi lungi. ANAF-ului îi ”cade sistemul” extrem de des, în cele mai nepotrivite și mai aglomerate împrejurări. O țară plină de computeriști destul de răsăriți zace în continuare într-o înapoiere informatică incredibilă. Toate aceste ”ponturi” ale dlui Străuț, oricât de benefice, nu prea au legătură cu Codul Fiscal în sine. Implementarea acestuia trebuie coroborată cu niște politici publice la fel de îndrăznețe - avem nevoie urgentă de investiții în infrastructură, în încurajarea dezvoltării sectorului privat și de reforme structurale.

+2 (2 voturi)
gogu58
31.07.2015, 12:35:59

In fata cui sa raspunda Sertorius din moment ce atat timp cat ei si cei care ar trebui sa-i controleze sunt numiti politic ?

+2 (2 voturi)
Sertorius
31.07.2015, 13:54:52

Simplu, dle Gogu. Concepem împreună o inițiativă legislativă prin care să instituie obligația publicării pe internet a fiecărui contract de lucrări publice (începând cu o anumită plajă valorică) și a fiecărui proces final de recepție a lucrărilor, cu numele în clar al reprezentaților autorităților contractante. În paralel, punem în mișcare și o inițiativă legislativă privind penalizarea acceptului pentru lucrări cu deficiențe în dreptul reprezentantului autorității contractante. Avem nevoie de 100.000 de semnături de susținere de la cetățenii români ptr ambele inițiative. E greu, însă democrația înseamnă implicare, nu-i așa?

Vezi toate comentariile (12)

Modifică Setările