Şoferii de TIR şi basmul ajutoarelor de la UE

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
TIR

Salarii mici, ore de muncă inacceptabile: şoferii de camioane nu o duc prea bine, nicăieri în UE. Miniştrii europeni ai Transporturilor vor să-i ajute cu legi noi, dar acestea sunt paralele cu realitatea.

„Înainte era altfel, dar azi mai conduc camionul doar pentru că nu-mi rămâne altceva de făcut. Graniţele deschise au distrus totul“, spune André Bergner supărat, în timp ce se sprijină pe TIR-ul său verde de 40 de tone.

El se referă la concurenţa şoferilor din estul Europei, care circulă pe bani mult mai puţini decât el. De 24 de ani, Bergner străbate străzile Europei. Odinioară, toată săptămâna prin Scandinavia, estul Europei până în Italia. Acum, în weekend este acasă. „Soţia mea nu a mai suportat toată treaba asta la un moment dat“, spune el încet, privind în jos.

Protecţie sau protecţionism?

Miniştrii Transporturilor din statele UE au propus acum ca şoferii de TIR să fie obligaţi să ia o pauză de 45 de ore în afara cabinei camionului, după şase zile de condus. Şoferii ar trebui fie să se întoarcă acasă, fie să se cazeze la un hotel pentru aceste 45 de ore. În plus, pentru munca prestată într-un loc, şoferii ar trebui să fie plătiţi cu acelaşi salariu pentru aceeaşi activitate, indiferent de ţara lor de provenienţă.

Mai mult, miniştrii vor să interzică tururile de câteva săptămâni în străinătate efectuate de şoferii de TIR: aceştia ar urma să fie obligaţi să petreacă o pauză de şapte zile în ţara de reşedinţă. Hotărârea trebuie aprobată acum de Parlamentul European, dar est-europenii îi acuză deja pe vest-europeni de protecţionism.

image

În mod excepţional, fără şosele congestionate: André Bergner în camionul său pe o autostradă în Germania

Zilnic în blocaje de trafic

„De unde să scoatem noi acum locuri la hotel pentru toţi şoferii? Şi de unde locuri de parcare pentru toate camioanele? Nu există aşa ceva“, se indignează Bergner în timp ce închide uşa cabinei. Adesea, el nu găseşte nici la ora prânzului un loc de parcare şi pentru oprirea pe timp de noapte trebuie să ocupe deja de la ora 18 un loc. „Altfel, nu mai găseşti nimic şi nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să conduci mai departe. Nimeni nu s-a gândit la asta“, spune el, în timp ce porneşte motorul scuturând din cap şi conducând uriaşul său camion în direcţia autostrăzii.

Nu trec nici 20 de minute şi avem deja primul blocaj în trafic. „Cu nostalgia condusului de camioane de altădată nu mai are practica de azi nimic în comun. Ia uitaţi-vă la ei cum conduc“, spune el, în timp ce un camion lituanian îi sare în faţă cu 50 km/h. Ar fi fost o manevră periculoasă chiar şi cu un autoturism.

image

„Costurile suplimentare rezultate nu mi le achită nimeni“, se plânge transportatorul Michael Sünkler

Costuri mai mari pentru transportatori

În timp ce Bergner se luptă pe asfalt, Michael Sünkler coordonează transporturile pentru ziua următoare. Din 2004 conduce firma de transport Sünkler-Spedition din Berlin. „Sigur că ideea unor salarii egale nu este rea, dar cine va controla întregul proces şi în ce mod?“

Pentru diversele tipuri de transporturi transnaţionale sunt posibile în continuare modalităţi de plată diferite. Pentru cei care ar controla procesul ar fi însă practic imposibil să estimeze fără dubii tipul de transport care se aplică în fiecare caz. Ce să mai zicem de plată.

„Iar toate costurile suplimentare rezultate nu mi le achită nimeni“, constată Sünkler la rece. Întreprinzătorii ar trebui deci să-şi înlocuiască şoferii la faţa locului cu unii odihniţi sau să îi cazeze undeva pentru perioada de pauză. Dar lipsesc şi şoferii şi capacităţile la hoteluri şi locuri de parcare.

„Cu toţii suntem cumva de vină pentru actuala situaţie. Cumpărăm cel mai scump, mai bun, mai tare televizor, dar dacă transportul lui costă 20 de euro atunci spunem: Nu, nu mi-l pot permite.“

image

Cursa elefanţilor – atunci când un TIR îl depăşeşte pe altul încet-încet pe autostradă

Înapoi pe autostradă…

Un alt TIR tocmai încearcă să-l depăşească pe André Bergner cu aşa-numita cursă a elefantului. Acesta pufneşte, ia piciorul de pe acceleraţie şi se lasă depăşit de camionul care transportă porci – de data asta un alt TIR german. Vrea sau nu vrea, mai are 15 ani până la pensie. „Băiatul meu cel mare mi-a călcat pe urme. Înainte îl ţineam la mine în poală, azi conduce propriul lui camion“, spune Bergner.

Kai Steinecke- Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite