Decăderea unui imperiu: Rosneft a depăşit Gazprom şi a devenit cea mai valoroasă companie din Rusia. Influenţa Gazprom scade în Europa

Gigantul petrolier de stat Rosneft a devenit cea mai valoroasă companie din Rusia, după ce aprecierea acţiunilor pe bursă a dus la creşterea capitalizării sale peste valoarea de piaţă a Gazprom, pentru prima dată de când se tranzacţionează acţiunile lor la bursă, respectiv 2006, conform Bloomberg.

Astfel, acţiunile Rosneft au crescut luni cu 4,2% la prânz, iar capitalizarea grupului a ajuns la 52 de miliarde de dolari. Şi titlurile Gazprom au urcat cu 0,3%, dar capitalizarea sa este de numai 51 de miliarde de dolari.

În 2008, decalajul între valoarea de piaţă a Gazprom şi cea a Rosneft era de peste 250 de miliarde de dolari. Între timp, însă, Rosneft a făcut achiziţii masive, precum preluarea grupului TNK-BP pentru 55 de miliarde de dolari în anul 2013, al treilea producător de ţiţei din Rusia. În schimb, Gazprom se confruntă cu cele mai mici preţuri ale gazelor naturale din ultimul deceniu în Europa, principala sa piaţă.

Rosneft şi-a majorat fluxul de numerar disponibil şi va înregistra rezultate şi mai bune după redresarea preţului la ţiţei, în timp ce fluxul de numerar disponibil al Gazprom este în scădere şi este puţin probabil ca tendinţa să se inverseze curând, a apreciat analistul Ildar Davletshin, de la Renaissance Capital.

Cu toate acestea, Gazprom are o producţie medie zilnică de 8 milioane de barili pe zi, pe când Rosneft extrage zilnic în jur de 5 milioane de barili pe zi.

Conflictul dintre cei doi coloşi ai economiei ruse s-a acutizat tot mai mult după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 şi sprijinirea de către Moscova a rebelilor din estul Ucrainei, inclusiv cu „omuleţi verzi“ şi armament.

Ce reprezintă Gazprom în Rusia

Gazprom este cea mai mare companie din domeniul gazelor din întreaga lume, dar Gazprom este un imperiu mult mai mare. Spre exemplu, deţine Gazprom Media, care este cel mai mare proprietar de ziare şi posturi de televiziune din Rusia. De asemenea, Gazprom deţine şi o bancă – Gazprombank, braţul financiar al grupului, care la rândul său deţine participaţii la alte trei bănci ruse. Aceasta se află sub sancţiuni occidentale şi a avut nevoie de bani de la guvernul rus. Concomitent, controlează şi Gazprom Energoholding, cel mai mare producător de electricitate din Rusia, cu mai bine de 80 de termocentrale deţinute în Rusia.

Dar Gazprom nu înseamnă numai atât, căci grupul deţine şi un producător de petrol. Gigantul a cumpărat în anul 2006 72% din Sibneft în anul 2006 de la oligarhul rus Roman Abramovici.

Cu toate acestea, situaţia Gazprom nu este prea roz. Marile proiecte de transport al gazelor spre Europa, respectiv South Stream şi Turkish Stream au căzut recent din cauza diferendurilor cu Uniunea Europeană şi Turcia. Grupul vrea acum să dubleze capacitatea conductei Nord Stream, care traversează Marea Baltică şi uneşte direct Rusia cu Germania, cel mai mare client al său. Astfel, Gazprom a semnat o înţelegere cu nemţii de la E.ON şi Wintershall, o subsidiară a BASF, austriecii de la OMV, francezii de la ENGIE (fostul GdF SUEZ), plus grupul petrolier Shell pentru realizarea Nord Stream 2. Însă statele din estul Europei se opun proiectului din cauză că va destabiliza Ucraina.

În fine, marile proiecte cu chinezii, precum realizarea gazoductelor „Forţa Siberiei“ - din Estul Îndepărtat, şi Altai – din vestul Siberiei spre vestul Chinei, sunt blocate deoarece chinezii trebuiau să asigure finanţarea, iar aceştia nu doresc până nu primesc garanţii concrete. Spre exemplu, numai realizarea gazoductului Forţa Siberiei, de peste 4.000 de kilometri lungime, ar costa peste 60 de miliarde de dolari, iar recuperarea investiţiei s-ar face foarte greu în condiţiile actuale de preţ mic pentru gaze.

Iar acest lucru se întâmplă deoarece Gazprom leagă preţul gazelor din contractele pe termen lung de cotaţiile internaţionale ale ţiţeiului, cu o diferenţă de 6-9 luni.

Concomitent, Gazprom este acuzată direct de către Comisia Europeană de abuz de poziţie dominantă în Europa, putând primi o amendă de 15 miliarde de dolari. În fine, compania este afectată de dorinţa statelor din Europa de a-şi asigura gaze din surse alternative, după ce Gazprom a oprit livrările în anii 2006, 2009 şi 2014. Astfel, Polonia şi statele baltice au realizat o serie de terminale de gaz petrolier lichefiat, în vreme ce România a demarat proiecte de petrol şi gaze în Marea Neagră.

Rosneft, noua stea

Condusă de către Igor Sechin, fost vicepremier rus şi considerat mâna dreaptă a preşedintelui rus Vladimir Putin, Rosneft a cumpărat masiv companii şi active. 

Rosneft a devenit un producător de clasă mondială în anii 2004 şi 2007, când a „cumpărat“ de la statul rus principalele active ale gigantului Yukos, naţionalizat şi demantelat de către preşedintele Putin. Yukos era deţinut de către oligarhul Mihail Hodorkovski, care a stat în temniţă aproape zece ani înainte să fie eliberat. 

Cumpărarea activelor respective a lăsat Rosneft cu o datorie de 26 de miliarde de dolari, iar Rosneft a fost listată la bursă în 2006.

Ulterior, în 2013, Rosneft a cumpărat TNK-BP, una dintre cele mai mari achiziţii din domeniul petrolier, lăsând însă compania foarte îndatorată.

Nici Rosneft nu stă acum foarte strălucit faţă de Gazprom, fiind atât pe lista directă a sancţiunilor internaţionale, cât şi sub efectul scăderii preţului ţiţeiului. În decembrie 2014, compania s-a împrumutat atât de mult de pe piaţa rusă pentru a-şi plăti datoriile încât a provocat scăderea rublei faţă de dolar şi euro.

Totuşi, compania este mult mai activă în sectorul achiziţiilor: a preluat participaţii la o serie de rafinării din Vestul Europei de la grupul francez Total, iar acum vrea să cumpere 49% din grupul petrolier indian Essar Oil, tranzacţie evaluată la 2-3 miliarde de dolari de către agenţia de rating Moody’s.

Preluarea TNK-BP a transformat, de asemene, Rosneft într-unul dintre cei mai mari producători de gaze din Rusia, iar acum grupul se află la cuţite cu Gazprom după ce a cerut spargerea monopolului Gazprom pe exporturile de gaze.

Oficialii Gazprom au criticat solicitarea, spunând că va beneficia doar companiilor care vor exporta, dar nu şi bugetului Rusiei.

Concomitent, Sechin a avut în ultima perioadă o serie de clinciuri şi cu preşedintele rus Vladimir Putin, după ce Rosneft a cerut o scădere a taxelor petroliere. Anterior, grupul a solicitat şi un ajutor de stat de 48 de miliarde de dolari, dar a fost refuzat deoarece ar fi solicitat prea mult bugetul de stat sau ar fi golit fondurile de rezervă.