Energia eoliană depăşeşte energia hidro şi devine a treia componentă a mixului energetic al UE

Creşterea capacităţii de generare a energiei electrice în instalaţii eoline în UE la 12,8 GW a făcut ca această resursă să urce pe locul 3 în mixul energetic UE, devansând energia hidroelectrică.

Capacităţile de producţie a energiei hidroelectrice valorează doar 0,2 GW, indică un raport publicat de European Wind Energy Association (EWEA), conform Bloomberg.

Principalele surse de producţie a energiei electrice în UE rămân gazele naturale şi cărbunele, cu capacităţi instalate totale de 192 GW şi 159 GW, scrie Agerpres.

Totuşi, energia eoliană ajunge din urmă rapid cărbunele, în condiţiile în care la finalul anului trecut capacitatea instalată în Europa era de 142 de GW şi devansa energia hidro, cu o capacitate totală de 141 de GW.

„Energia eoliană reprezintă o treime din noile capacităţi de producţie a energiei instalate după 2000 în UE. Sursele convenţionale de producţie a energiei precum combustibilii şi cărbunele continuă să dezafecteze mai multe capacităţi decât instalează”, susţine EWEA.

Recordul de 12,1 GW înregistrat în 2014 a fost depăşit odată cu instalarea capacităţilor noi de energie eoliană de anul trecut.

Germania a fost ţara care a stimulat această creştere, deoarece şi-a instalat anul trecut noi capacităţi în valoare de 6,01 de GW, adică circa 47% din noile capacităţi. Următoarele ţări cu mari capacităţi de producţie a energiei eoliene sunt Polonia (9,9%), Franţa (8,4%) şi Marea Britanie (7,6%).

Anul trecut, în România au fost instalate noi capacităţi de generare a energiei eoliene în valoare de doar 23 MW, iar capacităţile totale de la finalul anului trecut erau de 2,975 GW.

Energiile regenerabile au primit un impuls în luna decembrie a anului trecut, când 195 de state au acceptat pentru prima dată un tratat care obligă toate ţările. Ţinta UE potrivit căreia energiile regenerabile trebuie să fie responsabile pentru 27% din consumul de energie în 2030 este obligatorie doar la nivelul blocului comunitar, fără obiective pentru fiecare ţară membră în parte.