„Financial Times“: Statele din centrul şi estul Europei caută soluţia pentru a scăpa de dependenţa gazului rusesc
0O luptă puternică se duce între Europa şi Rusia, miza fiind aprovizionarea cu energie a continentului european. Chiar dacă gigantul gazier rus Gazprom riscă să-şi piardă monopolul, restul ţărilor europene trebuie să facă în continuare eforturi pentru a reduce influenţa Moscovei.
În mare parte, infrastructura energetică şi de transport din Europa de Est este o moştenire a epocii comuniste, depăşită, inadecvată şi, mai ales, orientată mai mult spre Rusia decât spre Europa occidentală, scrie „Financial Times“.
Această situaţia nu va fi permanentă, având în vedere că zece ţări din Europa Centrală şi de Est s-au alăturat Uniunii Europene începând cu 2004 şi că economiile acestora sunt în proces de redresare, chiar dacă a fost întrerupt de criza financiară din 2008. Modernizarea nu mai este o utopie.
Totuşi, această schimbare costă. Comisia Europeană a estimat, într-un raport din 2011, că ar fi nevoie de 200 de miliarde de euro pentru a îmbunătăţi infrastructura de gaz şi de electricitate din UE până în 2021. Deşi aceste proiecte au un cost ridicat, ele sunt cruciale, mai ales în condiţiile scăderii preţului energiei în SUA şi a nevoii imperative de reducere a dependenţei energetice de Rusia.
Liderii europeni sunt conştienţi că trebuie să stimuleze competitivitatea atât în Europa de Est, cât şi în Vest. „Pentru prima dată de la căderea Uniunii Sovietice, vedem primele indicii ale subminării capacităţii Rusiei de a influenţa regiunea”, a declarat Alan Riley, specialist englez în legislaţia domeniului energetic, citat de „Financial Times“.
Piesa de rezistenţă a strategiei Uniunii este al Treilea Pachet Energetic, care vizează introducerea unor reguli comune privind pieţele de energie electrică şi a gazelor naturale în statele comunitare. Practic, ţările care aplică această strategie vor fi nevoite să separe producţia de reţelele de furnizare şi cele de transport (operatorul de transport nu este şi proprietarul sistemului de transport) şi vor fi încurajate să creeze o piaţă unică ce va obliga companiile să intre în competiţie.
Misiune: noi rute de import, furnizori diferiţi
În această vară au fost realizate progrese în ce priveşte planurile de a aduce gaz din Marea Caspică în Europa, prin intermediul Coridorului Sudic de transport a gazelor naturale (Southern Gas Corridor) - care are rolul de a asigura comunicarea între rezervele de gaz ale Azerbaijanului şi Europa. South Corridor este dominat de Conducta Trans-Adriatica, care livrează gaze naturale de la zăcământul Shah Deniz II (Azerbaijan), trecând prin Turcia, nordul Greciei, Albania, Marea Adriatică, Italia şi mai apoi spre Europa Centrală.
Alegând conducta Trans-Adriatică, Azerbaijanul a ucis proiectul Nabucco Vest, conducta de gaze din Bulgaria către Austria via România şi Ungaria, de pe urma căruia ar fi beneficiat şi ţara noastră. Cu toate acestea, decizia azerilor reuşeşte să evite zona de influenţă a Rusiei, având ocazia să câştige o importanţă sporită în Balcani, în defavoarea Gazprom.
Pe măsură ce piaţa internaţională a gazului natural lichefiat se dezvoltă, conductele nu sunt singura modalitate de a transporta gazul. Până acum au fost transportate cantităţi de gaze naturale lichefiate mai mari decât cele estimate iniţial, cu ajutorul vaselor ce pornesc din ţări precum Qatar, consecinţă la care a contribuit şi boom-ul gazelor de şist din SUA, ce a dus la micşorarea importurilor de la producătorii americani.
Diversificarea căilor de aprovizionare a favorizat interconexiunile şi adaptarea actualelor conducte, pentru a facilita traseele transporturilor de gaze între diferitele ţări. Un bun exemplu sunt ţările baltice, care au făcut posibile fluxurile de gaz între Letonia şi Lituania, precum şi Slovacia şi Austria în ambele direcţii.
„Dar probabil că accesul la finanţare şi viteza de dezvoltare a proiectelor nu sunt suficiente”, a declarat Agata Loskot-Strachota, cercetător polonez. Regiunea devine „conectată tot mai mult cu pieţele din Europa de Vest”, dar „nu este suficient de bine integrată”, a adăugat specialista.
Fracturarea hidraulică, la răscruce
În ceea ce priveşte exploatarea unor surse noi de energie, gazele de şist şi alte forme neconvenţionale pot fi cheia către obţinerea independenţei faţă de Rusia. Rezultatele, însă, au fost limitate, parţial din cauza controverselor naţionale şi nu numai care au planat asupra tehnologiei de fracturare hidraulică.
Unele ţări in Europa Centrală şi Estică, inclusiv Bulgaria, au urmat exemplul Franţei şi au interzis sau au limitat frackingul. Pe de altă parte, Polonia este hotărâtă să investească mai departe în exploatarea gazeiferă, iar Ucraina a semnat în 2013 un contract important cu Royal Dutch Shell.
După extinderea exploatării gazelor de şist, mai ales în Statele Unite, multe state europene au sperat că vor putea să beneficieze de noile tehnologii, dar „este posibil ca dezbaterea despre fracturarea hidraulică să fi ajuns la o răscruce, susţine publicaţia.
„Deşi este improbabil ca o altă regiune de pe glob să poată reedita amploarea şi dinamica exploatării gazelor de şist din Statele Unite, perspectivele producţiei în Europa şi în special în estul şi centrul continentului ar putea aduce îmbunătăţiri semnificative în plan energetic în deceniile următoare. Din păcate”, remarcă publicaţia londoneză. „Demonstraţiile din Polonia, Ucraina, Lituania, România şi Bulgaria, împotriva presupuselor riscuri de mediu ale procedeului de extracţie, au alimentat indecizia în rândul est-europenilor.
Energia regenerabilă, „mărul discordiei”
În privinţa energiei alternative, acelaşi ziar punctează că „în sectorul regenerabil domneşte confuzia“. Şi asta din cauza faptului că „proiectele disproporţionate, apărute în România şi Bulgaria datorită stimulentelor generoase, au antrenat creşterea preţului energiei şi au provocat probleme politice guvernelor din ambele ţări. Investitorii se retrag din România în situaţia în care guvernul de la Bucureşti ar putea modifica programul de susţinere a energiei regenerabile“, constată FT.
UE intenţionează să mărească procentul de energie regenerabilă pentru consumul final al populaţiei, până la 20%. Desigur, acest obiectiv presupune investiţii substanţiale în infrastructură, prin care energia eoliană din Nordul Europei şi cea solară din zona mediteraneană să fie folosite nu doar local, ci în zone extinse ale continentului.
Alte ştiri asemănătoare:
Subiectul controversat al exploatării miniere de la Roşia Montană, trecut în planul secund de mare parte din presa română, dar care a condus la proteste zilnice, în stradă, începând de duminică, 1 septembrie, a fost dezbătut la Adevărul LIVE de economişti, specialişti, activişti şi oameni care au participat la manifestaţii.
Chevron a început prospecţiunile pentru gaze de şist la Constanţa
Echipele Chevron au descins în sudul judeţului Constanţa, pentru prospectarea zonei în vederea exploatării gazelor de şist. Specialiştii companiei americane fac cercetări în zona General Scărişoreanu - Plopeni, la distanţă de 22 kilometri de Costineşti.
Victor Ponta: „Sunt de acord cu exploatarea gazelor de şist”
Prim-ministrul României, Victor Ponta, a vorbit miercuri seară în cadrul unei emisiuni televizate despre proiectul Roşia Montană, precum şi despre exploatarea gazelor de şist, afirmând că este de acord cu exploatarea acestora.
România are rezerve de gaze de şist echivalente consumului pe 100 de ani
România are rezerve de gaze de şist de 1.444 miliarde de metri cubi, estimează Administraţia americană pentru informaţie în domeniul energiei (EIA), în condiţiile în care rezervele dovedite de gaze se plasează la 113 miliarde metri cubi, iar consumul anual este de aproximativ 14 miliarde metri cubi.
Nabucco – cine sunt sclavii energiei ieftine?
De curând o ştire a explodat în presa noastră, deşi fusese anticipată de mai multă vreme: proiectul gazoductului Nabucco – denumirea venea de la vestita operă a lui Verdi – nu este susţinut de către Baku
Să restabilim Adevărul. Când şi cum a căzut proiectul Nabucco
Traian Băsescu a fost ani de zile un susţinător al proiectului Nabucco. Până la urmă eşecul proiectului este, mai degrabă, eşecul său personal, pe care l-a exprimat, din păcate pentru credibilitatea externă a României, de o manieră revanşardă şi fără legătură cu realitatea.
Azerbaijanul, petrolul şi românii
Întotdeauna, statele sunt nevoite să îşi apere poziţia pe marea tablă a geopoliticii, uitându-se cu grijă la vecini, dar şi la puterile regionale. Această regulă presupune nu doar poziţia ofensivă, ci şi valorificare atuurilor, astfel încât să devină piese care contează pe „câmpul de analiză”, iar nu elemente neglijabile, care sunt măturate dintr-o dată de cei ce au suficientă putere să mânuiască piesele.
Se încarcă comentariile...
