O cifră statistică de importanţa unei vulnerabilităţi naţionale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Sigur că toate discuţiile sunt generate acum de această neobişnuită şi ciudată pandemie. Dar dezbaterea din ultimele zile, în unele dintre ţările cu economii cu pondere reală în echilibrul mondial, se concentrează asupra modului în care se va decide relansarea.

Cunoaşteţi alternativele, ambele cu riscuri enorme, chiar existenţiale: o reluare cât mai rapidă a vieţii sociale şi economice, înlăturând imediat regimul de carantină şi deschizând toate porţile, inclusiv frontierele pentru activitea de import-export sau menţinerea restricţiilor conform sfaturilor date de medici şi cercetătorii ştiinţifici.

Există acum, la nivelul instituţiilor internaţionale, echipe care au primit sarcina să proiecteze modele opţionale care să fie puse la dispoziţia liderilor politici reprezentativi ai planetei, cei care, în această săptămână, se vor întâlni în cadrul reuniunilor de primăvară ale Băncii Mondiale, FMI, G 7 şi G20, totul în contextul în care, prin acord discret, încep să se producă oarece mişcări solidare pentru a nu lăsa economia planetară să intre solid şi definitiv într-o recesiune dezastruoasă, extinsă şi pe termen lung.

 Primele semnale în acest sens fiind transmise de Uniunea Europeană cu programul său masiv de susţinere pentru pieţele Statelor Membre, de injectarea de capital pe care o fac americanii, 2.000 de miliarde $, dar şi de decizia luată de saudiţi şi ruşi de a scădea ritmul producţiei pentru a menţine preţul barilului de petrol la un nivel rezonabil, oferind o perioadă de respiro sectorului energetic mondial. Este foarte posibil ca toate acestea să facă acum parte dintr-un început de răspuns la criză, vom vedea dacă paşii mai departe vor merge mult mai departe, eventual, cum speră cei foarte optimişti, în sensul celor cerute de Papa Francisc, deci o ştergere a datoriilor făcute de ţările cele mai sărace şi foarte puternic lovite de efectele pandemiei.

Dar ceva este comun acestor modele de ieşire din criză: autorii lor au lucrat pe baza unui dosar care conţine datele foarte precise privind piaţa muncii din fiecare ţară, cu prezentarea amănunţită a componenţei numerice a fiecărei grupe demografice, totul combinat cu valoarea intrinsecă a pieţei respective, cea realizată în raport cu gradul de specializare, pe domenii, a grupelor de vârstă respective

Ceea ce, în opinia mea, ar trebui să ne aducă în faţa întrebării dacă, în cazul României, s-a dat deja comanda strategică, de tip prioritate naţională, privind stabilirea diverselor grupuri sectoriale care să lucreze la planuri indicative privind modurile în care, în domeniile respective, poate fi reluată activitatea, oferind modele alternative, cu prezentarea avantajelr şi beneficiilor. Totul în contextul în care, în paralel, se formează un grup central în care sunt mobilizate toate valorile naţionale, cel care preia modelel sectoriale şi prezintă decidenţilor politici propunerea unei formule considerabilă sustenabilă pentru economia şi societatea românească. Avem aşa ceva, este oare stabiliă şi făcută publica lista marilor personalităţi care să compună noua instituţie de maximă expertiză naţională, asta în cazul în care cineva decide că ar fi nevoie de aşa ceva. Dacă nu, nu.

Dar chiar şi în cazul acesta, perfect posibil în lumina tuturor experienţelor pe care le trăim şi acum, tot mai există două întrebări esenţiale: 

1. Ştie cineva pe ce forţă de muncă se poate baza reluarea activităţii economice în România? 

2. Pe ce număr de IMM-uri ne putem baza ca încă funcţionale, câte şi-au închis definitiv porţile, câte stat-up-uri avem care-şi continuă activitate, câte locuri de muncă pot fi considerate drept sigure şi câte mai au nevoie de timp mult să se refacă?

În principiu, cineva ar trebui să fi meditat la aceste întrebări şi răspunsurile să fie cele care stau la baza diferitelor Ordonanţe de urgenţă şi măsurilor restrictive pe care le presupun. Dar care sunt răspunsurile acestea? De asemenea, ar fi extrem de interesant să vedem în ce mod se gândeşte menţinerea în viaţă a sectorului acest vital al IMM-urilor, mai ales după ce ştim extensia posibilă, foarte importantă, a posibilităţii ca acestora să le fie acordate ajutoare de stat, chiar masive, de până la 800.000 de Euro, cu garanţii de stat etc. Despre asta se vorbea de cel puţin două săptămâni la Bruxelles, deci este de presupus că instituţiile româneşti au avut timpul să-şi facă treaba şi să identifice care sunt obiectivele care chiar merită investiţii, finanţare sau garanţii pentru împrumuturi. Ca şi dvs., nu am niciun fel de dubiu că nu vor fi alese companii sau firme de apartament ale clientele politice centrale sau judeţene, căci nu acesta este, nu-i aşa, obiceiul străvechi al pământului. Dimpotrivă, operaţiune de remodelare a economiei naţionale se va face pe oarece baze de competenţă şi responsabilitate.

Caz în care, unde şi când va fi dată publicităţii, în deplină transparenţă, lista investiţiilor pe care guvernul le va garanta ca fiind acordate unor entităţi viabile şi care să asigure reintrarea în zona de echilibru a economiei româneşti? Oare nu aşa ar trebui procedat, mai ales dacă tot auzim jelania oamenilor care fie şi-au pierdut locul de muncă, fie ştiu că le poate fi ameninţat dacă nu se dă şi un orizont argumentat de speranţă şi nu doar discursuri lacrimogene despre solidaritate şi spălatul pe mâini în toate situaţiile?

Cred că ar trebui demarată o astfel de discuţie despre cum va arăta viitorul imediat. Nu vrem, nu putem, nu ştim cum se face? Să ne uităm în jur şi vom vedea că numai despre această prioritate se vorbeşte, inclusiv la nivelul Uniunii Europene unde este prezentată drept singurul criteriu în funcţie de care va supraveţui construcţia comunitară.

În consecinţă, noi când ieşim cu lista noastră de propuneri, asta înainte ca ea să nu se transforme într-o altă vulnerabilitatea naţională?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite